2,485 matches
-
naltă în aer. Apoi o nevăstuică își iese din gaura pusă-n margine de drum, se pune-n două labe, se uită ca o păpușă isteață împregiur și iar - vîșc! intră la adăpost. în vîrful cumpenei de la puț șade o cioară pribegită și cîrîie din cînd în cînd a pustiu. (Pădureanca). Astfel continuă desfășurarea acestei capodopere a lui Slavici, nuvelă cu morți violente cu încleștări, cu suferințe umane nesfîrșite, dar cu un ritm lent și grav. în Pădureanca nimeni nu se
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
lipsea! De altfel, majoritatea scenelor filmate în aer liber, în lumina amețitoare a celei mai frumoase zone din lume, Provence, sunt dominate sau măcar însoțite de indescriptibila bogăție a acelor sunete. Fie că e vorba de episoadele în care croncănitul ciorilor anunță ravagiile holerei, fie de scârțâitul sinistru al căruțelor pline de morți ce urmează a fi incinerați, fie de minunata scenă a "baletului" tânărului colonel pe acoperișurile satului Manosque, pentru a reapărea în fiecare din etapele lungii călătorii, pe lângă moarte
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
de blocuri și ochii de lupi ai ferestrelor / unde ceasurile iau vamă, / arici cu țepile-n nici o stea, / azvîrlit iernii / ca un os după ce l-ai ros. // Iată-i / sosesc, își pun boccelele lîngă Leagănul / de Copii, / un gard viu,/ ciorile reci și de-un vid cu ei / le simt vîrfurile de țigări aprinse ale privirilor, / se ridică și fug drăcuind, / pumnale în carnea frigului, / și zvîcnirile cerc de flăcări ale tălpilor goale / mușcînd din scoarță ca gheare / dînd o mînă
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
ele... beau și mănâncă monezi, au dat naștere unei superstiții. Dacă speța lor se va stinge într-o zi - se spune - o dată cu ea se va prăbuși și Turnul și odată cu el și Imperiul Britanic. Deșartă credință. Imperiul s-a dus, - ciorile trăiesc. În "Turnul alb", cu capela lui Wilhelm Cuceritorul, sunt și camerele de tortură, dedesubt, chiar sub altar unde poți să vezi toată galeria uneltelor de caznă: coroana de fier care se roșea pe foc, coroană "cu schimbător", juvățul de
Corbul domesticit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6951_a_8276]
-
Lazăr Traian, 79 ani l Ardelean Floare, 74 ani l Husian Felicia, 77 ani l Neațu Antonia, o zi l Bodaș Adrian, 18 ani l Dănescu Olga, 85 ani l Gabor Geta, o lună l Nicoară Maria, 76 ani l Cioară Livia, 91 ani l Hornung Ileana, 77 ani l Degan Valeriu-Augustin, 90 ani l Strună Mihai, 33 ani l Nechifor Valentin, 31 ani l Ursu Iosif, 84 ani l Popa Aurel, 68 ani l Cristea Elena, 70 ani l Cerpazoviciu
Agenda2006-20-06-mica publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284957_a_286286]
-
au fost aprobate cotele pentru speciile de faună de interes cinegetic la care vânarea este permisă, pentru sezonul care a început pe 15 mai. Gestionarii fondurilor de vânătoare vor recolta - specifică Ordinul nr. 315 - câte 200 de exemplare din speciile cioara grivă, cioara de semănătură, coțofana și gaița, pe fiecare fond de vânătoare. Pentru speciile ciocârlie și prepeliță, numărul maxim de exemplare ce se pot recolta într-o zi, de către fiecare vânător înscris în autorizația de vânătoare, este de 100, respectiv
Agenda2006-21-06-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284980_a_286309]
-
aprobate cotele pentru speciile de faună de interes cinegetic la care vânarea este permisă, pentru sezonul care a început pe 15 mai. Gestionarii fondurilor de vânătoare vor recolta - specifică Ordinul nr. 315 - câte 200 de exemplare din speciile cioara grivă, cioara de semănătură, coțofana și gaița, pe fiecare fond de vânătoare. Pentru speciile ciocârlie și prepeliță, numărul maxim de exemplare ce se pot recolta într-o zi, de către fiecare vânător înscris în autorizația de vânătoare, este de 100, respectiv 50. Pe
Agenda2006-21-06-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284980_a_286309]
-
vinurile! Eu De ce nu-ți faci carnet de cugetări ca domnul Ibrăileanu El Ha! ha! Eu Ha! ha! Amândoi (la braț) Tralalalala. Sergentul Vă rog nu dați cu bastonu-n geam! Eu Scoate-ți ochii! Philippide Ai să mori! Eu Uite ciori! (Vezi Adrian Maniu) Grischa „Ați lovit la cap coconaș, mai bine mergem acasă!” Eu Deshamă calul și pune-l pe scăunaș. Philippide Hai acasă! Eu Hai! Conversația urmează în trăsură, pe strada Carol. Philippide Haida-ha! Haida-ha! Eu Haida-ha! haida-ha! Grischa
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
Budac Ioana, 95 ani l Dejan Olimpia, 45 ani l Ingeaua Elisabeta, 75 ani l Stoita Mireana, 53 ani l Botez Mircea, 74 ani l Dobrican Viorel, 50 ani l Căldăraș Traian, 75 ani l Apostolescu Gheorghe, 84 ani l Cioara Ilie, 70 ani l Necula Vasile, 97 ani l Covaci Elemer, 69 ani l Găină Ștefan-Aurel, 49 ani l Tofanovici Svetlana, 87 ani l Fălcoianu Viorica, 94 ani l Olah Iosif, 67 ani l Popescu Mihail, 77 ani l Das
Agenda2006-04-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284672_a_286001]
-
de zburătoare înfrigurate/ păsări negre ce scurmă- n zăpadă după cîteva firimituri// mîinile mele înroșite de frig/ sînt frați de sînge cu cele cîteva măceșe/ înghețate pe o creangă în fața ferestrei// viața nu e acum decît această întindere pustie cu ciori/ croncănind la periferia iernii/ cu fumurile ce ies din coșurile caselor cu tot cu sufletul oamenilor” (În gerul Bobotezii). Firesc, privirea autorului se extinde și asupra trecutului. Abordat cu o părelnică stăpînire de sine, acesta acoperă simțămîntul dureros cu mimica unei jovialități
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
Aceștia ai lui B....ă, părinte, s-au dus și l-au găsit într-o baltă de sânge, zvârcolindu-se, dar nu a putut vorbi, că nu mai avea limbă, că doar i-o tăiasem și am aruncat-o la ciori. S-au dus ei la Schinetea, dar aici doctorul nu l-a putut salva, că pierduse mai tot sângele din el. Parcă-l văd, părinte, parcă-l văd cum mă amenință și cum îmi cere să-i dau limba înapoi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
așeză pe bancă, lîngă Virgil. L-am întîlnit ducîndu-se cu vaca la pășune. Plîngea și zicea că numai Bărzăunul ne-a băgat pe noi în toată grozăvia asta. Bărzăunul se strîmbă a lehamite și aruncă cu o pietricică după o cioară. Sigur că da, zise Tomiță uitîndu-se la el ca la un spin otrăvit, ție nici nu-ți pasă! Ați venit, mă? se auzi vocea domnului Nicanor de pe terasa primăriei. Nimeni nu răspunse, de parcă nu era vorba despre ei. Așteptau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ne-asculte, La noi sunt cântece și flori Și lacrimi multe, multe. ...Din vremi uitate de demult. Gemând de grele patimi, Deșertăciunea unui vis. Noi o stropim cu lacrimi. Neliniștile voioase ale lui George Topârceanu: neliniștea "hotentotei părăsită de amant" (Cioara); neliniștea chiriașului grăbit, nevoit să se mute mereu: Rămâi sănătoasă, cucoană,/ Că-mi iau geamantanul și plec"; neliniștea greierului mic pe care îl prinde Crăciunul fără nici o rezervă de grăunțe, iar furnica refuză să-l împrumute și îl mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
putea gira orice în paginile ziarului. Nu mai avea în gură decât pe „nu merge”, „e lipsit de spirit combativ”, „e apolitic”, sau: „Mai concret, tovarășu’, fără floricele, că viața nu este doar un câmp cu flori! Mai sunt și ciori!’’. Când răsărea și câte un articol mai bun, îl chema pe autor pentru vreun fleac, aducea vorba de articol așa, ca din întâmplare și adăuga zâmbind: „ - Nu m-așteptam să fie atât de bun...”, adică „ați mai învățat și voi
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mea de imaginație și... țcare o fi substantivul de la „anost“?) cu faptul că vii la ora asta? — Are! Nimic nu e întâmplător pe lumea asta! peroră ea cu un aer filozof. — Ce? Treaba mea. țRevenise în mod spontan cu pi cioarele pe pământ și acum îl privea trufaș.) — Ai băut ceva? — Cine vorbește! Tu nu bei niciodată, nu? se enervă ea și își umflă nările așa de tare, încât lui i se păru pentru câteva secunde că pe fața ei se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
redundant. De emoție, măruntaiele începură să se lăbărțeze și să forfotească. Se ridică în capul oaselor, trase spre el blatul unui scaun descleiat și scotoci pe sub plapumă după un pix. Reuși să extragă o coală dintre două mape de pe poli cioara de deasupra capului. Înarmat cum se cuvine și cu toate cele trebuincioase, purcese să scrie. Dragă domnișoară, Mă numesc Gigi Pătrunjel. E mai mult decât probabil că nu mă cunoașteți. V-am zărit de câteva ori intrând pe poarta casei
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
căci acea țară era mare și Întinsă), ca să petreacă, căci una dintre suratele lor născu o fetiță dolofană, căreia Îi spuseră Zâna, căci era tare frumoasă.Și vrăjitoarele, În veselia lor beau licori verzi ca veninul, aveau pe umăr o cioară ori se Împiedicau În câte un motan negru. Și hainele lor cenușii erau ca de fum, iar părul despletit, Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
atât de tare Încât n-o mai putea mișca.Apoi Îi Înțepeni tot corpul: Maica Domnului o pedepsea pentru toate relele făcute și pentru toate lacrimile vărsate de norăsa. A transformat-o În stană de piatră pe baba Dochia. LEGENDA CIORII Cândva, demult, dragi copii, cioara nu era așa cum o știm noi, În zilele noastre.Cioara era o pasăre frumoasă, cu penele albe, atât de albe că străluceau,iar glasul ei era melodios. Însă pe oricăt de frumoasă era cioara, firea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o mai putea mișca.Apoi Îi Înțepeni tot corpul: Maica Domnului o pedepsea pentru toate relele făcute și pentru toate lacrimile vărsate de norăsa. A transformat-o În stană de piatră pe baba Dochia. LEGENDA CIORII Cândva, demult, dragi copii, cioara nu era așa cum o știm noi, În zilele noastre.Cioara era o pasăre frumoasă, cu penele albe, atât de albe că străluceau,iar glasul ei era melodios. Însă pe oricăt de frumoasă era cioara, firea ei nu era defel frumoasă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Domnului o pedepsea pentru toate relele făcute și pentru toate lacrimile vărsate de norăsa. A transformat-o În stană de piatră pe baba Dochia. LEGENDA CIORII Cândva, demult, dragi copii, cioara nu era așa cum o știm noi, În zilele noastre.Cioara era o pasăre frumoasă, cu penele albe, atât de albe că străluceau,iar glasul ei era melodios. Însă pe oricăt de frumoasă era cioara, firea ei nu era defel frumoasă și blândă. Conștientă de frumusețea penajului său, cioara era o
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
LEGENDA CIORII Cândva, demult, dragi copii, cioara nu era așa cum o știm noi, În zilele noastre.Cioara era o pasăre frumoasă, cu penele albe, atât de albe că străluceau,iar glasul ei era melodios. Însă pe oricăt de frumoasă era cioara, firea ei nu era defel frumoasă și blândă. Conștientă de frumusețea penajului său, cioara era o pasăre tare mândră și orgolioasă.Ea zbura țanțosă printre celelalte păsări și vreau să vă spun că zbura alături de orice pasăre.Toată ziulica nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
zilele noastre.Cioara era o pasăre frumoasă, cu penele albe, atât de albe că străluceau,iar glasul ei era melodios. Însă pe oricăt de frumoasă era cioara, firea ei nu era defel frumoasă și blândă. Conștientă de frumusețea penajului său, cioara era o pasăre tare mândră și orgolioasă.Ea zbura țanțosă printre celelalte păsări și vreau să vă spun că zbura alături de orice pasăre.Toată ziulica nu făcea altceva decât să-și primenească penele cele albe, ca nu cumva vreun firicel
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pasăre avea puii prea slabi ori prea grași, ba că o pasăre avea glasul prea subțire ori prea gros, ba că altă pasăre avea cuibul prea măroi ori prea mic și neîncăpător. Și uite-așa, rea și egoistă cum era, cioara se iubea numai pe sine și nu voia să-și facă prieteni.Dar nici pe ea nimeni n-o iubea. Pe deasupra, mai făcea și multe răutăți: bârfea pe toată lumea, fura mâncarea pasărilor, fura puii de prin cuiburi și-i omora
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
omora, uneori chiar Îi sfâșia În bucăți și Îi Înghițea, strica semănăturile oamenilor. Vroia chiar să ajungă regina pasărilor.Noroc că visul ei nu s-a Împlinit: imaginați-vă ce ar fi făcut pasărilor. Într-o seară, după obiceiul ei, cioara iși puse În gând să fure ceva, așa că plecă de acasă, tare mândră de penele ei albe.Se Îndreptă spre gospodăria unui țăran bătrân care avea spatele Încovoiat și palmele crăpate de la munca câmpului.Văzuse și auzise multe la viața
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
așa că plecă de acasă, tare mândră de penele ei albe.Se Îndreptă spre gospodăria unui țăran bătrân care avea spatele Încovoiat și palmele crăpate de la munca câmpului.Văzuse și auzise multe la viața lui, dar o pasăre așa obraznică ca cioara, nu mai văzuse.Așa că, moșul Își puse În cap să o lecuiască pe cioară de trufia ei.Nu vroia s-o omoare, căci era creștin, vroia doar săi dea o lecție. Cioara veni, ca și-n alte seri și se
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]