219 matches
-
început de picoteală, în zgomotul roților, amplificat de traversele unui pod. Nu mi-a trecut niciodată prin minte cum trenul comprima noaptea. Fata din compartiment, redevenită matură, se arunca icnind după sacul ei uriaș din spațiul de bagaje. În oglinda ciobită își drege cu mișcări iuți fața, de o paloare care mi-o face încă o dată familiară, sugerându-mi că nici ea n-a dormit totuși cum trebuie. Mie mi-e mult mai ușor să cobor în Constanța, cu geanta ușoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o de la reduceri zilele trecute și pantofi negri cu toc, absolut superbi. Am fost foarte încântată de dimineață când m‑am văzut în oglindă. Însă acum că Elinor mă scrutează atent, îmi dau brusc seama că am o unghie ușor ciobită, pantoful are o mică pată într‑o parte - și, o, Dumnezeule, ce e aia care îmi atârnă de la fustă, o ață? Să încerc s‑o rup repede? Îmi pun mâna în poală cu un aer firesc, pentru a acoperi ața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
doar Într-o cămașă a lui, Încheiată strâmb pe sânii mici, ușor muiați (doar alăptase deja de două ori), deschisese larg ferestrele, nepăsătoare la cei care o zăreau din mansarda de vizavi, și, În timp ce aduna scrumierele pline, farfuriile murdare, ceștile ciobite, turuia planuri despre viitoarea lor casă, despre viitoarea lor viață comună. Iar el asculta, flatat, ca de vestea unei avansări: confundase atunci perseverența Christei cu devotamentul și dragostea cu dorința lui de legitimitate În țara de adopție? * —...Plecarea asta te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
comune. Dar nu am mai recunoscut nimic din locuința elegantă care, În copilăria mea săracă, mă epata cu luxul ei. Acum era delabrată și murdară. Omobilă relativ nouă, dar ieftină o Înlocuise pe cea veche. Obiectele vechi erau prost Întreținute, ciobite, tot ce fusese de valoare a fost vândut În anii de restriște, așa cum ai făcut și tu când a trebuit să te Întreții singură... —...acest Cristian trebuie să fie un bătrân celibatar, plin de ticuri... I-o spune râzând, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
toată chestia asta. Am fost deja interogată suficient. — Nu. Nu mai am absolut nimic de spus. Mi-am Împins scaunul, care scârțâi oribil pe podea. În ultimele douăzeci de minute, mă concentrasem atât de puternic asupra mesei albastre, urâte și ciobite, și asupra acelei părți din Rachel pe care o vedeam deasupra tăbliei ei, Încât, atunci când gardiana a intrat În raza mea vizuală, am tresărit surprinsă. — Sunteți gata de plecare? Întrebă aceasta cu o voce Înțelegătoare. M-am ridicat În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl soarbe Îndelung, cu ochii Închiși. Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
că seamănă extraordinar cu un cap de cal de care stă lipit un nas de vultur. Mă întreb cum a reușit să spargă dulceața din borcan. Sorb din cafeaua grecească cu grijă, să nu mă tai la buze în ceașca ciobită. Începem să bârfim familia. - Asta nu-mi plăcea la Claudia - cheltuia totul pe rochii și șaluri. De asta n-au casă acuma. - Da, da, și a moștenit obiceiul ăsta tâmpit și fiică-sa. - Niște proaste! - Mai ții minte, Mizi, rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Un bou! Un zero! Un limbric! M-ai auzit? Să-ți intre-n bine-n cap! Băi, cretinule...! Și dă-mi înapoi ăia zece lei, până nu te pocesc! Ai înțeles mesajul? zice Dănuț Poetul, opintindu-se greoi în marginea ciobită a mesei de cârciumă, de la înălțimea celor aproximativ doi metri ai săi și din străfundul a unsprezece halbe rase, de bere economică, hai, mai rapid, tată, ce, te pomenești că dai la porci? Și pufnește arțăgos, printre perii deși ai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în acea noapte am visat din nou parcul infinit, cu alei aburoase, crepusculare, intersectîndu-se până la orizont, cu monumentul uriaș, mai mare decât orice pe lumea asta, de cărămidă ancestrală. Am urcat din nou în cupolă pe scara spiralată, cu trepte ciobite, și-am pășit iar pe dalele de marmură, infim sub cupola plină de ecouri și umbre. Mă simțeam nesfârșit de singur, în creșterea aceea monstruoasă, de aluat, a corpului, și vedeam tot mai aproape fereastra circulară, ca un soare purpuriu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu la mine să-ți faci crizele ! Nu vrea să audă glasul disprețuitor și autoritar al lui Muti, care se încheie cu o tuse tabagică, răgușită. Tușind mai departe, Muti va continua să își șteargă apăsat cu acetol fiecare unghie ciobită ; se va întoarce apoi la țigara gata să se stingă, rezemată de marginea scrumierei, va trage un fum și apoi va deșuruba capacul sticluței cu lac roșu, românesc și ieftin. O să-și dea cu atenție fiecare deget, o dată, de două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ne oprim dinaintea unor pietre, năpădite de iarbă galbenă, iar ghidul ne spune: Aici a fost lupanarul". Aflăm că efesienii aveau un bordel cu două etaje. La primul etaj, erau primiți clienții. Femeile așteptau la etajul superior. Fresce, mozaicuri, coloane ciobite, capiteluri răsturnate (Efesul a avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu e obișnuită să bea ceai după masă, e din ce În ce mai surdă. „Ia să gustăm, poate că ceaiul ăsta ne prinde bine pentru drumul de Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane și ciobite și Julius din nou o insultă cu privirea, simte, Își dă seama că o insultă, dar reacționează genial și zîmbește fericit, deși foarte tulburat și ridică ceașca cu amîndouă mîinile cînd ea se pregătește să-i toarne ceaiul, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tentativa lui de păr. — Nesigură, în cel mai bun caz. În mod normal sunt conservator când e vorba de ceva atât de puternic. Când dai cu zarul neurochimic, e ca la barbut. E ca și cum ai încerca să repari o sticlă ciobită scuturând-o. Nu sunt nici măcar mare fan al inhibitorilor de absorbție a serotoninei, decât dacă e ultima soluție. —Serios? Sigur nu suferi de depresie. Nu mai era sigur de asta. —Jumătate dintre cei care răspund la ei răspund la placebo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am văzut-o În oraș. Mai tîrziu, ceea ce mi-a rămas viu În amintire - după ce-am uitat aproape complet grozăvia sîngelui și a creierului și mutilarea oribilă a trupului unui om - a fost imaginea cutiilor și farfuriilor Însîngerate și ciobite, În care negustorul Își gătise spaghetele, Împrăștiate pe pavaj, și a polițistului care le aduna de pe jos și le arunca În grămada de sfărîmături. Mai tîrziu, am avut impresia că aceste obiecte jalnice și neînsuflețite au ajuns să-mi redea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
departe duduind și a dispărut, probabil fără ca șoferul să știe măcar ce s-a Întîmplat - mi-au rămas Întipărite În minte cu tot tragismul, toată durerea și indiferența lor fără margini, din cauza imaginii de neuitat a cîtorva cratițe și oale ciobite. Aceasta a fost, așadar, prima mea Întîlnire cu moartea În oraș. A doua oară cînd am Întîlnit moartea În oraș era iarnă, noapte, și lucrurile s-au petrecut astfel: Cam pe la miezul nopții, Într-o noapte de februarie, rece, liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în lumină părea prea solidă pentru forma turtită și neagră care o susținea, o formă străpunsă de șiruri de ferestre galbene și întunecate; apoi ochiul lui distinse turla, acoperișurile și contraforții unei bolte gotice solide, gurile de scurgere a apei ciobite și mîncate de vreme sau de ciocanele iconoclaștilor. Ce vrei să spui cu centrul administrației? Unthank are primărie. — A, da, o folosim pentru chestiunie legate de proprietate. Multe activități se desfășoară acolo, dar adevărații legislatori vin aici. Știu că sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cafea, cacao și o lingură de frișcă) servită cu ighemonicon în biroul lui."Maică-mea, spunea doamna Azimioară râzând, a mâncat toată viața în bucătărie pe un colț de masă ca să nu strice odaia cea bună, a băut din cești ciobite, fără toartă, arzîndu-și degetele. La cutremur, i s-a dus dracului odaia, lenjeria i s-a tăiat în șifonier, iar tata și-a luat lumea în cap. Bietul de el, doar când trecea pe lângă o casă de economii, i se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
putea fi o listă de cumpărături. Cui îi pasă ce voia cine știe ce baborniță de la negustorii de pește acum zece mii de ani? —Dar... — Dar, Mahmud ridică un deget, ca să-l facă să tacă. Dar are o învelitoare și nu e foarte ciobită. Îți dau douăzeci de dolari pe ea. —Douăzeci? — Vrei mai mult? — Dar e de la muzeul național... —Vai, vai, vai. Ridică din nou degetul. Ține minte, pe Mahmud nu-l interesează amănuntele. Spui că a fost în familia ta de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mâna în geantă și scoase primul dintre cele două sigilii pe care un văr tânăr i le adusese la câteva ore după ceea ce lui Mahmud îi plăcea să numească marea deschidere a muzeului. Ajunseseră și altele la el mai târziu, ciobite și deteriorate. Nici unul nu era în stare la fel de bună ca aceea. Naasri o luă, cântărind-o în mâini, verificându-i soliditatea. Băgă mâna în buzunarul de la piept al costumului și scoase niște ochelari pentru citit în formă de semilună. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
clinchetul nervos al clopoțelui din ușă. Din întunericul prăvăliei veneau mirosuri grele de naftalină și de copruri nespălate. Înșirate, raft după raft, se aflau acolo mulțime de obiecte, deopotrivă valoroase, precum bijuteriile încuiate în spatele vitrinelor, sau de nimic, asemeni oalelor ciobite și sparte. După ce reuși să evite instrumentele muzicale și armele care atârnau din tavan, Porfiri se pierdu printre vrafuri și vrafuri de haine de mâna a doua, de la blănuri de lux la costume roase, după care își afundă degetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întoarcerea. Un scaun de lemn pătat de vopsea, cu șezătoarea roasă de nenumărate șederi, era aruncat lângă o masă de joc rabatabilă, acoperită cu o mușama deșirată și pătată. Samovarul de pe ea părea cuprins de o dezamăgire îndoliată, iar cănile ciobite erau împrăștiate împrejur fără scop. Fierăstrăul era aruncat pe podea, lângă o grămadă de cărămizi și bușteni, iar fundul unui butoi era sprijint de unul din pereții magaziei. Viața se maă făcea simțită numai în pânzele de păianjen care creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se Îndoaie sub vînt, fiecare o entitate care pare că se bucură de intimitatea și vecinătatea semenilor. Din arcul sub care stă el, țîșnește un gargui căruia i-a căzut o ureche. Wakefield privește În jur. În urechea de piatră, ciobită și murdară, s-a strîns zăpadă. Cu gesturi iuți ia de jos urechea, o ține un pic În mînă, apoi Îi dă drumul În buzunar, lîngă lingura de lemn pentru sare. Urechea unui gargui din cel mai vechi zgîrie-nori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a început să râdă cu poftă. — Nu mai faceți atâta gălăgie! le avertiză cea cu bandajul în jurul gâtului, care-l luase pe Gaston sub aripa ei protectoare. A întins apoi un ziar în fața lui, pe care a pus o farfurie ciobită, cu mâncare. A identificat obiectele rotunde și galbene ca fiind gălbenușuri, dar oare ce erau cele care arătau ca niște coji de pâine mucegăită, înfipte pe un băț subțire? — Ăla-i oden. Nu știai? — De unde? E străin, spuse Kimie. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
verde unde mâncam sandvișuri când era vreme bună, pe lângă strada Cynthia și în sus, pe deal. Ascunși, în cele din urmă, în cârciuma de la colțul străzii Penton, cu interiorul său liniștitor și părăginit și cu tabla de darts 1 cea ciobită, după ce dădusem pe gât câte un Bloody Mary și eram pe cale să-l bem și pe al doilea, ne simțeam îndeajuns de anesteziați pentru a putea discuta ceea ce tocmai se întâmplase fără crize de isterie (Sally) și fără impasibilitatea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici înalte ce dădeau spre piață sau spre râu, și nici alte mobile, decât un pat vechi de fier, o noptieră rablagită și o oală de noapte ciobită și gălbuie. Hainele se atârnau în cuie pe spatele ușii și, ca să te speli, trebuia să cauți la capătul culoarului un closet pestilențial și un duș cu apă noroioasă, adusă direct din râul San Pedro. De cum închise metisul ușa în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]