1,717 matches
-
nopții. - Să-ți spun ceva, a spus fata apăsat. Când mai vrei să Înscenezi o escapadă din asta, ține-te departe de băutură, iar când vrei să te magnetizezi, ține-te departe de budoar. - N-am să uit. Amory a ciocănit repede În despărțitura de sticlă și taxiul a tras În fața unui restaurant deschis peste noapte. - Alec e bun prieten cu tine? l-a Întrebat Jill după ce s-au cocoțat pe scaunele Înalte de la bar și și-au proptit coatele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
acum Înainte nu-și va mai putea permite nici măcar luxul sumbru de a tânji după ea - nu după această Rosalind, mai bătrână și mai călită, dar nici măcar după vreo altă femeie Învinsă, bătută de soartă, pe care imaginația o Întrevedea ciocănindu-i la poartă pe la patruzeci de ani. Amory Își dorise pentru el tinerețea lui Rosalind, radioasa prospețime a corpului și a minții ei, mărfuri pe care ea le vindea acum pentru veșnicie. Din punctul său de vedere, Rosalind cea tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
președinte să ia măsurile de urgență). - Bine... trebuie să mă încălzesc puțin înainte... mai bine după ce dansează Mariana! Marianaaa! Mariana nu răspundea. Mișu, urmat îndeaproape de cele trei crainice și de camerele aferente, își făcu loc spre odăița din spate. Ciocăni la ușă. - Mariana, vino să dansezi! Liniște. Mișu deschise încetișor ușa... Mariana stătea întinsă pe pat, doar în desuurile roșii, iar în părul ei blond se vedeau strălucind din loc în loc niște pastile la fel de roșii, cele pe care nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-mi scoată penisul și să-mi facă o felație pe loc. — Domnule Miyashita, am rezervat o cameră, vreți să discutăm aici? spuse acea voce inconfundabilă, indicându-mi numărul camerei, după care Închise brusc, fără să mai aștepte vreun răspuns. Am ciocănit, ușa s-a deschis ușor și prin crăpătura ivită am zărit un chip pe care cred că nu-l voi putea uita niciodată. De fapt, până să zăresc acel chip, Încercasem tot felul de sentimente. După ce-i ascultasem acea voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un individ foarte brunet, având legat în spate un tub de oxigen din care pornea un fel de maț ducând la gura globului transparent de protecție ce-i înconjura capul. Individul traversă plutind spațiul de trei-patru metri până la „Bourul” și ciocăni la ușă. Cine-i? întrebă comandantul Felix S 23. — De la Cooperativa „Prestarea”. Am autorizație, se auzi o voce răgușită de dincolo de ușă. — Și ce vrei? zise Felix S 23. Nu doriți jaluzele? întrebă vocea. Roboții se uitară unii la alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pentru acest stil de joc, așa că hai mai bine la locurile noastre. Nu sunt moldoveancă să mă dau în vânt după bătute. Eu sunt ialomițeancă, de undeva de pe lângă Călărași, dintr-o comună lungă de vreo opt kilometri spre Oltenița, numită Ciocănești. Și apoi nu vreau să se creeze impresia că deja ți-am sucit mințile și nu vrei să te mai dezlipești de mijlocelul meu plin de grație și neastâmpăr. - Chiar așa? Doar nu sunt un copil! - Copil sau nu, lumea
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
ton sec, apoi se retrase în dormitorul lui răsucind cu zgomot închizătoarea ușii. Nu era o propunere, ci o somație. Florinda nu avusese timp să-i dea replica. Vorbele i se opriseră gâtuite. Nu se putea termina astfel! Se ridică, ciocăni de câteva ori cu pauze, își lipi urechea de lemnul rece, lăcuit. Nicio reacție. - David! Dav, iubitul meu! Nu se poate termina astfel! își repetă ea gândul cu glas tare. Vreau să-ți spun și eu ceva, deschide-mi, te
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
în viață, nu i-a dat pace și făcu calea întoarsă. Poate era cineva care avea nevoie de vreun ajutor. De ce se apropia mai mult de casa mărginașă, de ce țipetele erau tot mai puternice și mai disperate. Ajuns în fața ușii ciocăni și așteptă ca cineva să-i răspundă și să-i deschidă. Insistă când intensitatea țipetelor se înteți. Văzând că nu-i răspunde nimeni, avu curajul să apese pe clanța ușii și să pătrundă în întunericul ce-l întâmpină când intră
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
cu soțul. Făcuse facultatea la Iași dar se căsătorise cu un clujean, așa că a preferat să plece cu el la Cluj Napoca, mai ales că după moartea mamei sale nu o mai ținea mai nimic legată de Iași. Minodora urcă și ciocăni la ușa apartamentului. Damian știa cine putea fi, dar dorința de a se amuza un pic îl făcu să întrebe: - Cine-i? - Room service, se auzi o voce subțire de femeie. - Nu am solicitat nimic. - Aveți o ofertă special din partea
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
Acolo își ținea sticla cu palincă, altceva nu băga în ea și, cînd se matolea, se așeza pe scaun, în fața mea, și mă lua la întrebări: No, jinere, tu lucri? Nu, Jeni, nu lucrez. Da' de șe nu lucri? Io ciocănesc tătă zîua la fabrica de pupici ... Mă tăvăleam de rîs. Rîdeam în hohote, mă sufocam, ieșeam pe balcon, să respir, rîdeam cu lacrimi ... O săptămînă m-am chinuit cu ea, ca să aflu ce sînt alea pupici. Popice, domnule, fabrica ei
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
față dar nu îndrăzni să-l întrebe ce s-a întâmplat, crezu că este din cauza oboselii și mai știa că are probleme cu inima. Strânse dosarele de pe birou, le așeză într-un dulap, își luă geanta și, înainte de a pleca ciocăni la ușa primarului să-i spună că pleacă. Deschise ușa și îl surprinse cu capul între mâini, aplecat, pe birou. - Domnule primar, nu vă simțiți bine? îl întrebă Frusina. - Nu, Frusina, mă simt cam obosit și prins cu multe griji
FRAGMENT DIN NUVELA RASCRUCEA DESTINULUI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360805_a_362134]
-
elemente ale unei matrice. Forme și simboluri se succed în zeci de lucrări căpătând noi și noi valente prin contextualizare și recontextualizare. Artistul n-are casă, n-are masă, ci doar un atelir în care slujește, un bagaj cu dălți, ciocăne, lemn și...o mare credință în D-zeu și arta să. Este o lume a lui prin care trăiește și despre care vorbește cu o deosebită plăcere...” ( Gabriela Banu-Noaghiu ) GBN - Pareți a fi un drumeț de cale lungă, domnule Constantin
„ AM TRAIT INTOTDEAUNA LA ORIZONTUL MISTERULUI ... „ de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360840_a_362169]
-
ai o mutră acră să fii frustrat sărac lipit să fii suferind să fii bătut să-ți plângi de milă veșnic nemulțumit să-ți blestemi mama care te-a făcut” spuse ea. "domnul" optimism mă bătu pe umărul stâng apoi ciocăni la ușa inimii și-mi spuse cu glasul unui vrăjitor: „tu nu vezi că ai trecută prin apa botezului litera "V" semnul victoriei?” „am luptat în viață dar cred că numai voința a învins” îi răspund. dacă stau și mă
ELEGIE OPTIMISTĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364259_a_365588]
-
vară, decoltată, pe care o purta și la București, prin casă, pe timpul verii, fără sutien. Îi ședea destul de bine cu ea. Își luă niște saboți în picioare și îl așteptă pe Ștefan să sosească. Nu așteptă mult. Ștefan sosi și ciocăni la ușă. Era îmbrăcat într-un costumaș de vară: pantalon scurt și o bluză din același material ca pantalonul, pe deasupra. - Gata, doamna mea? Ia să te văd! Așa te vreau! Arăți sexi în rochia aceasta. De altfel, am observat că
POVESTE LA ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( XI) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363077_a_364406]
-
urechi care existaseră vreodată și nu puteau decât să îl poarte către un mare succes la scenă deschisă. Din păcate, aceasta era doar părerea lui, pentru că nimeni din curtea în care locuia nu îi lua în serios ambițiile. Găinile îl ciocăneau în cap ori de câte ori se punea pe cântat, iar măgărușul se punea pe un râs atât de puternic încât toate orătăniile din curte o luau la fugă. Bietul Marinică, se întrista atât de tare că nu reușea să aibă succes încât
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
bilet: un cartof și o nucă pentru locurile din spate și o plăcintă cu dovleac și trei alune pentru locurile din față. Mergem și noi? Întrebă un puișor strecurat printre pintenii cocoșului. Mi-a fost dor de Marinică! Cocoșul îl ciocăni pe frunte și îl trimise înapoi în cotețul cu găini. Nu avea de gând să arate vreun interes față de nepriceputul de porcușor. Cine nu are voce, nu are și gata! Ce ar fi putut vedea el la concertul unui porcușor
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
fermi cu sfârcurile semeț ascuțite și strânse de răcoarea dimineții... O acopăr cu plapuma deși, mi- aș fi dorit să mă joc o dată cu razele de Soare peste formele ei minunate... Minute trec pe cadranul ceasului de pe peretele bucătăriei, trei vrăbii ciocănesc în geam, cerând nerăbdătoare firmiturile de pâine cu care le- am obișnuit în fiecare dimineață, apa clocotește în ibric, iar frumoasa mea iubită își scoate capul drăgălaș prin crăpătura ușii de la dormitor, cerând pisicește un răspuns la: - Bună dimineața, darling
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
fermi cu sfârcurile semeț ascuțite și strânse de răcoarea dimineții... O acopăr cu plapuma deși, mi- aș fi dorit să mă joc o dată cu razele de Soare peste formele ei minunate...Minute trec pe cadranul ceasului de pe peretele bucătăriei, trei vrăbii ciocănesc în geam, cerând nerăbdătoare firmiturile de pâine cu care le- am obișnuit în fiecare dimineață, apa clocotește în ibric, iar frumoasa mea iubită își scoate capul drăgălaș prin crăpătura ușii de la dormitor, cerând pisicește un răspuns la:- Bună dimineața, darling
AZI, DUMINICA (3) POVESTE NETERMINATĂ (1) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368520_a_369849]
-
de pe care zâmbesc niște cățeluși albaștri. Vineri după-amiază, steagul purtat cu vitejie în bătăliile din grădiniță, etalează niște ciudate pete maronii, la a căror proveniență este mai bine să nu ne oprim în povestea noastră. - Săr-mâna Tanti Magda, îmi strigă, ciocănindu-mi cu degetele lipicioase în geamul lateral al mașinii abia scoase din garaj. Merg la grădiniță! De parcă nu aș cunoaște acest aspect incitant al vieții sale. Când mă duci cu mașina? Îi promit că, în viitorul nu prea îndepărtat, va
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
Tovarășa ingineră, sunt nevoit să-ți dau o veste îngrijorătoare. Să sperăm că nu-i atât de gravă precum pare. - Mama? Ce-a pățit mama? Presupuse imediat fata. - Da, despre ea este vorba. Am primit un telefon de la poșta din Ciocănești, ca să te duci la spitalul din Călărași, la serviciul de Urgență că a luat-o salvarea pe mama dumitale. A suferit un atac cerebral și a fost găsită de o vecină într-o stare critică. - Vai, săraca, cum ajung eu
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
fără prea multă tragere de inimă de pe scaun. Nu știa cine putea fi. Părinții nu prea obișnuiau să-l sune acasă decât atunci când trebuia să-l anunțe ceva important. Cu Săndica doar ce vorbise și stabiliseră data sosirii lui la Ciocănești. Poate era vreun coleg sau un amic care să-l invite la o bere în oraș. - Alo, da, cine-i la telefon? spuse el ușor iritat de acest deranj neașteptat în timp ce-și servea masa de prânz. Din receptorul
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
în tăcere, cu ochii scăldați de lacrimi. - Vă așteaptă domnul doctor Radu în cabinetul său. A treia ușă pe dreapta, pe holul cu telefonul public. - Mulțumesc, domnișoară. - Pentru puțin. Săndica se ridică cu greu de lângă mamă și, ajunsă în fața ușii, ciocăni parcă cu teamă. - Da, intră, se auzi vocea groasă a doctorului primar Radu. - M-ați chemat, domnule doctor? Ce puteți să-mi spuneți ca să mă bucure, să mă mai liniștească? - Domnișoară, deocamdată nimic îmbucurător. Să sperăm că peste câteva zile
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
Deci o vindecare completă nu există? - Nu vă pot da speranță, însă după cum se prezintă mama dumitale, nu credem că există șansa de recuperare completă. Astăzi nu este cazul să mai pierdeți timpul prin spital. Am înțeles că locuiți la Ciocănești. - Da. - Cu ce te ocupi domnișoară, trecu el la un ton mai personal, că nu pari a fi o simplă țărăncuță. Este o simplă curiozitate bărbătească, văzând o fată așa tânăra și frumoasă. - Vă mulțumesc. Inginer zootehnist la I.A.S.
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
acolo. - Nu, mulțumesc. Mă descurc eu într-un fel să nu scap autobuzul. Am prea multe de rezolvat astăzi pentru a-mi permite acest lucru. - Insist. Îmi face plăcerea să te ajut să prinzi autobuzul. Și cum, faci naveta de la Ciocănești la Dorobanțu? - Da, șase zile pe săptămână, de peste doi ani. - Nu-i obositor? - Ce este ușor în viață, domnule doctor? - Asta cam așa este. Atunci hai să mergem că scapi autobuzul. - Mulțumesc. Repet, nu trebuie să vă deranjați. Mă descurc
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]
-
Mai am timp. Nu am decât douăzeci și șapte de ani. - Mulți înainte. - Mulțumesc. - Să înțeleg că ai un logodnic? - Da, am un prieten. Încă nu suntem logodiți, însă ne iubim cu adevărat. Este profesor în Galați. - Destul de departe de Ciocănești! - Da, ne-am cunoscut în Dobrogea când lucram amândoi prin acea zonă. - I-auzi! Ce-ți este și cu viața aceasta! De unde nu te aștepți apare dragostea. - Așa este. Apare doar atunci când găsești omul potrivit care să vibreze pe aceleași
SUFLETE NEDESPARTITE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367387_a_368716]