327 matches
-
nu știe nimeni Mâhnit de crimele burgheze fără a spune un cuvânt Singur să mă pierd în lume neștiut de nimeni Altfel, e greu pe pământ... * Sepulcre violate Vagabondând, într-un amurg blond, Am dat de-ale cimitirului porți,- Acolo, cioclii își bat joc de morți, Și-am râs un râs de vagabond. O, râsul ființei vagabonde... Și ce-am văzut era straniu- Într-un copac am găsit un craniu, Pe o cruce niște cozi blonde. * Epitaf "Aici sunt eu Un
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Îmbibate de ploaie și mîna tatei strîngînd-o pe a mea cu prea multă putere, ca și cum astfel ar fi vrut să-și reducă la tăcere lacrimile, În timp ce cuvintele goale ale unui preot cădeau În groapa aceea de marmură În care trei ciocli fără chip Împingeau un coșciug cenușiu peste care aversa luneca precum ceara topită și din care mi se părea că aud glasul mamei chemîndu-mă, implorîndu-mă să o eliberez din temnița aceea de piatră și de beznă, În vreme ce eu nu reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o pe gură. Jonathan a rămas cu gura căscată. O sărută. Acest bărbat. O sărută. Pe ea. Pe Star. Și este (nu se poate, nu este posibil) dar totuși... este negru. Negru ca noaptea, catranul, smoala, lemnul dulce și costumele cioclilor. Negru precum Biblia, pielea lui strălucind în lumina lumânării, cum strălucește ceva făcut din lemn polizat. Palmele îi sunt contrastant de trandafirii, buzele groase lipite de ale ei, o sărută, o sărută pe Star. Sărut. Star. Negrul. Star. —Star? zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tine mai sunt atâtea mame bune pe pământ, ce‐ au alăptat copiii bucălați, și le‐ au fost tăiați, tescuiți, sfârtecați. Dar alte mame ca să nu mai plângă, din plânsul tău un vifor să se strângă, neiertătoare ură să desferici spre cioclii stăpânind peste Americi! Cu‐ atâția fii și mame împreună să fim o sfântă, aprigă furtună, și să izbim în inima urgiii - ca mamele să nu‐ și mai plângă fiii ! Victor Eftimiu (n.1889 - d.1972) „Eu sunt patriarhul bisericii ortodoxe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și cu grajdiu și cu tot locul... Acele trei dughene... le-am vândut sfinției sale părintelui Ioanichie arhimandritul de Galată”. Și ia aminte că, printre martori ca Ursache, ce au fost vistiernic, și câțiva negustori se află și Vasilie, staroste de ciocli. --Nu te minuna de prezența acestui staroste de ciocli, ci de cele ce ai să auzi din gura lui Mihai logofăt al treilea, care la 25 iunie 1691 (7199) scrie: “Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dughene... le-am vândut sfinției sale părintelui Ioanichie arhimandritul de Galată”. Și ia aminte că, printre martori ca Ursache, ce au fost vistiernic, și câțiva negustori se află și Vasilie, staroste de ciocli. --Nu te minuna de prezența acestui staroste de ciocli, ci de cele ce ai să auzi din gura lui Mihai logofăt al treilea, care la 25 iunie 1691 (7199) scrie: “Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii egumenul de la Galata... pentru un locușor de casă ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
nu-i de mirare, amice. --Dacă ai știut, e bine. Dacă nu, afli acum. Adică voiam să te întreb dacă știai că fiecare breaslă avea un staroste. --Știam și nu de mult l-am întâlnit pe acel Vasilie, staroste de ciocli. --De data asta, am să-ți amintesc că printre martorii la o vânzare din 1 august 1700 (7208) îl întâlnim și pe “Gligorașco staroste de făclieri”. O altă curiozitate ar fi cea privind identitatea celor băgați într-o afacere. Uite
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vorba de cei șase copii ai țiganului “Neculai cel bătrân”. Am făcut-o fiindcă e o chișcătură din viața unor oameni năpăstuiți de soartă. Și acum lucrurile fiind limpezi, hai să mergem mai departe. --Eu credeam că numai noi avem ciocli și chiar staroști de ciocli, dar lucrurile nu stau chiar așa. --Adică? --Am găsit un zapis din 17 iunie 1729 (7237) întocmit de Apostol blănarul împreună cu soția lui Maria în care spun: “făcut-am... zapisul nostru la mâna starostilor de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ai țiganului “Neculai cel bătrân”. Am făcut-o fiindcă e o chișcătură din viața unor oameni năpăstuiți de soartă. Și acum lucrurile fiind limpezi, hai să mergem mai departe. --Eu credeam că numai noi avem ciocli și chiar staroști de ciocli, dar lucrurile nu stau chiar așa. --Adică? --Am găsit un zapis din 17 iunie 1729 (7237) întocmit de Apostol blănarul împreună cu soția lui Maria în care spun: “făcut-am... zapisul nostru la mâna starostilor de ciocli jdovești,... Ursul star, și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
și chiar staroști de ciocli, dar lucrurile nu stau chiar așa. --Adică? --Am găsit un zapis din 17 iunie 1729 (7237) întocmit de Apostol blănarul împreună cu soția lui Maria în care spun: “făcut-am... zapisul nostru la mâna starostilor de ciocli jdovești,... Ursul star, și Avram nepotul lui Haim și Borohu ficiorul lui Simon, precum... am vândut dumilorsali o casă cu loc cu tot la Ulița Făinii, pe ulița ce se pogoară la Podul de Piatră” (peste pârâul Cacaina n.n
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu greu dintre stogurile de fân și fără să-mi dau seama pornesc în lungul Uliței Fânului, furat de gânduri...Îmi amintesc că Ion Buhuș logofăt a cumpărat niște case de la Drăgana, văduva lui Vasilie, ce a fost staroste de ciocli. După câțiva pași, îmi dau seama că am pornit de unul singur . Mă întorc să-l aștept pe bătrân...El încă șade în loc, cu ochii închiși și mâinile ușor întinse în față, cu palmele deschise, ca într-un extaz prelungit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Aici, la doi pași de noi, se află Târgul Făinii. Nu știu de ce mi-am amintit de un zapis întocmit la 17 august 1702 (7210), în care se spune: „Adică eu, Drăgana, fimeia lui Vasilie ce-au fost staroste de ciocli,...cu acest...zapis al mieu precum rămăind eu săracă de soțul mieu Vasilii și am rămas la multă datorie și neavînd cu ce mă plăti, avînd eu niște casă cu pivniță aice...în Tîrgul Fainii, pe Ulița Fînului...am scos
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
în Tîrgul Fainii, pe Ulița Fînului...am scos aceste casă la vînzare ca să mă plătescu de datorii; și neaflîndu-să nime să le cumpere am căzut la dumnealui Ion Buhuș ce-au fost logofăt mare”. Apoi, cum se vede, părinte, și cioclii aveau un staroste și asta nu-i de ici de colo. Adevăr grăit-ai, dar n-ai spus însă cine a fost de față când s-a întocmit zapisul. Merită să spun și acest lucru, pentru că scrie Drăgana: „Și această
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
este împregiurul casăi...alăture cu pivnița dumisale logofătului în Tîrgul Fînului, care au cumpărat-o de la Vasilie Drăgunoiul staroste”. Cred că am priceput bine că e vorba de vechea cumpărătură de la „Drăgana, fimeia lui Vasilie ce au fost staroste de ciocli”. Și iar ai trecut fără să-i vezi pe martori, fiule. Ai dreptate, părinte, dar dacă tot a venit vorba, uite că în fața marelui logofăt puteau să stea și „Vasile căldărar staroste”, care are și sigiliu inelar; „Toader pălemar și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dar stau încolonați, la cheremul unui consiliu de administrație format dintr-o gașcă de dulăi hulpavi, al căror singur imperativ e cum să câștige cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu și fac probleme de conștiință, ci imediat pun ochii pe altă companie, care încă mai răsuflă. Iar în timpul acesta, dom’ Pișculeț fostul mare țărănist de la scara vecină, înjură pe toate drumurile comuniștii și pe Iliescu, care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Puterea judecătorească e atât de nesimțită în gând și faptă, încât declară, în cel mai pur stil proletar, că toți sânt egali, numai că unii (adică dumnealor, judecătorii) sunt mai egali decât alții. Priviți numai cum se proțăpesc ei ca cioclii în scaunele lor și decid cu un scor de 4 la 5 că, "ceva" e corect, sau nu. Păi, care dintre ei are dreptate, la așa un scor de strâns? Fiindcă mă gândesc eu, ca tot românul, că unii dintre
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ca să lovească într-un om tocmai când este băgat în mormânt? Se pare că așchia nu sare departe de trunchi. Nici măcar de cea mai elementară decență, nu sunt în stare asemenea gunoaie, scăldate încă de la naștere zilnic în dejecții umane. Cioclul acesta jalnic, voia cu tot dinadinsul să-l mai înmormânteze și el odată, pe acest mare poet al neamului. Din fericire pentru noi, asemenea glasuri nu stârnesc decât ceea ce merită, scârbă și greață organică. Deci de azi, Marele poet Adrian
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sufletului. Aripa de fluture aduce mângâiere și împarte neobosită stihuri necântate visătorilor nemângâiați. Trebuie să te trezești devreme, să te așezi la rândul din fața casei mele și să aștepți să treacă timpul. Un circar (mi-e prieten), cu chip de cioclu, întoarce clepsidra când e nevoie și gândește batjocoritor: “la magazinul din colț s-a adus carne proaspătă și ei se calcă în picioare pentru niște tocite visuri.” Ochiul lui e sticlos și albastru. Numai eu pot vedea un curcubeu conturat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt, născută așa și așa, ucisă sâmbăta trecută”. Monumentală în viață, monument în moarte. — Board, trebuie să spun că simțul umorului pe care-l etalezi mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu bătrâna lovita de bicileta și din excluderea din învățământ care, când cum de ce, vârstele prea repezi amestecă, instantaneu, procesele, pedepsele, plictiselile. Iată-i pe toți: figurația pestriță a marii farse. Bărbați, femei, copii, soldați, preoți, vagabonzi, țărani, prostituate, miniștri, ciocli, ingineri, poeți, măști și înlocuitori, marea armată mută a învinșilor, relicvele ultime ale normalității, sub trăsnetul destinului, incapabili să rămână nepăsători, refuzând sănătatea și nepăsarea și normalitatea. Vin trec grăbiți pe lângă el, mereu grăbiți, cu privirile în pământ, copii obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai palid, cum stă bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
într-un burg transilvănean, pe piatra albicioasă peste fosta groapă comună a victimelor ciumei lui Caragea (cea care „sparsă orașul, de să duseră care încotro le-au văzut ochii. Încotro ascultai aceasta să auzia: «păziți la o parte, că vin cioclii cu morții», câte opt, câte zece unul peste altul morți, și cei zmerduiți după cară, la ordie, cu copilași plângând. Și-i căra de pân toate mahalalele pâncă când n-avea ce le mai face, și sta pre ulițe morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
puteai aștepta să fie! Așa că, oricât s-au benoclat, tot n-au reușit să-l detecteze și chiar când nu mai aveau de ce să aibă vreun dubiu, chiar atunci când au Început smiling unii la alții cu plecăciuni, țepeni ca niște ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele albe cu epoleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Boss, grăbit să scape la check in și de geamantanul blindat al lui Victor, și de noi, toată familia. Ele pe bancheta de vinilin albastru, ei În jurul banchetei cu servietele lor diplomat și sacourile și cravatele și costumele lor de ciocli și povestioarele porno și burțile și dinții de acrilat și frazele interșanjabile cu cine Îl schimbă pe cine, cine Îl sapă pe cine, cine Îl ține, cine Îl mănâncă, cine l-a urcat, cine l-a dat jos pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să accept să fiu un astfel de boșo! * Sau da, să fiu el, cum l-am văzut că apare din prima zi cu ochelarii ăia meseriași și țoalele foarte ca lumea, moșule, și toți ciorchine pe el, gagicile, securiștii, bișnițarii, cioclii, și buzunarele de pe mânecă și barba pusă la punct, cu dâra de After Shave Tabac Original, da, atunci muream să fiu el! Numai că și atunci am avut ghinion, nici nu Îl vedeam bine, el era foarte departe și Casandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]