164 matches
-
S-a născut în 1870 în Bucuresti, în str. Speranței nr. 9, fiind fiul naistului Radu Ciolac și fratele violoniștilor Dănică Ciolac (ce a participat la Expoziția Universală de la Paris ca vioară a doua în orchestra lui Sava Pădureanu), Barbu Ciolac, Alexandru Ciolac și al chitaristului Fotache Ciolac zis „Prințul” (chitarist de mahala de la sfârșitul sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților”). Începe să cânte, mai întâi, în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
născut în 1870 în Bucuresti, în str. Speranței nr. 9, fiind fiul naistului Radu Ciolac și fratele violoniștilor Dănică Ciolac (ce a participat la Expoziția Universală de la Paris ca vioară a doua în orchestra lui Sava Pădureanu), Barbu Ciolac, Alexandru Ciolac și al chitaristului Fotache Ciolac zis „Prințul” (chitarist de mahala de la sfârșitul sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților”). Începe să cânte, mai întâi, în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din centrul vechi
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
în str. Speranței nr. 9, fiind fiul naistului Radu Ciolac și fratele violoniștilor Dănică Ciolac (ce a participat la Expoziția Universală de la Paris ca vioară a doua în orchestra lui Sava Pădureanu), Barbu Ciolac, Alexandru Ciolac și al chitaristului Fotache Ciolac zis „Prințul” (chitarist de mahala de la sfârșitul sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților”). Începe să cânte, mai întâi, în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din centrul vechi (Lipscani și Blănari). În 1890
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
pe George Enescu, acesta culegând de la el o serie de cântece populare ce îl vor inspira în compoziția „Suită sătească”, între care notabile sunt: „Hora nebună”, „Lățeasca” și „Hora miresei” (ultima fiind o variațiune pe tema folclorică, semnată de însuși Ciolac). Printre admiratorii lui Cristache Ciolac din această perioadă se numără scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să cânte la Sinaia, în parcul casei boierului Mitică. În jurul anului 1914, Cristache Ciolac deține supremația tuturor
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
de la el o serie de cântece populare ce îl vor inspira în compoziția „Suită sătească”, între care notabile sunt: „Hora nebună”, „Lățeasca” și „Hora miresei” (ultima fiind o variațiune pe tema folclorică, semnată de însuși Ciolac). Printre admiratorii lui Cristache Ciolac din această perioadă se numără scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să cânte la Sinaia, în parcul casei boierului Mitică. În jurul anului 1914, Cristache Ciolac deține supremația tuturor lăutarilor bucureșteni, fiind aproape unanim
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
semnată de însuși Ciolac). Printre admiratorii lui Cristache Ciolac din această perioadă se numără scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să cânte la Sinaia, în parcul casei boierului Mitică. În jurul anului 1914, Cristache Ciolac deține supremația tuturor lăutarilor bucureșteni, fiind aproape unanim recunoscut drept cel mai bun lăutar violonist din București. În această perioadă este ascultat de oameni ca Sarah Bernardt, Ignaz Paderewski, Robert de Flers etc. În 1915 îl cunoaște pe academicianul francez
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
București. În această perioadă este ascultat de oameni ca Sarah Bernardt, Ignaz Paderewski, Robert de Flers etc. În 1915 îl cunoaște pe academicianul francez Jean Richepin, ce îl amintește în același an în cotidianul francez „Les Annales”. În 1916, Cristache Ciolac intră în serviciul popotei Marelui Cartier General al Armatei, protejat fiind de intervenția lui George Enescu pe lângă forurile militare în privința scutirii muzicanților de linia întâi a frontului. Influențat de activitatea muzicală de pe front a lui Ciolac, Radu Rosetti începe să
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
Annales”. În 1916, Cristache Ciolac intră în serviciul popotei Marelui Cartier General al Armatei, protejat fiind de intervenția lui George Enescu pe lângă forurile militare în privința scutirii muzicanților de linia întâi a frontului. Influențat de activitatea muzicală de pe front a lui Ciolac, Radu Rosetti începe să scrie sonete inspirate din versurile lăutărești ale violonistului. Tot acum Enescu începe să strângă legăturile sale cu Ciolac, notând o altă serie de melodii populare din repertoriul său mai târziu: „Ca la brează”, „Sârba din căruță
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
forurile militare în privința scutirii muzicanților de linia întâi a frontului. Influențat de activitatea muzicală de pe front a lui Ciolac, Radu Rosetti începe să scrie sonete inspirate din versurile lăutărești ale violonistului. Tot acum Enescu începe să strângă legăturile sale cu Ciolac, notând o altă serie de melodii populare din repertoriul său mai târziu: „Ca la brează”, „Sârba din căruță” și „Hora Bâzoiul” din care se va inspira pentru Sonata nr. 3 pentru pian și vioara în caracter popular românesc. În 1918
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
de melodii populare din repertoriul său mai târziu: „Ca la brează”, „Sârba din căruță” și „Hora Bâzoiul” din care se va inspira pentru Sonata nr. 3 pentru pian și vioara în caracter popular românesc. În 1918, influențat de întâlnirea cu Ciolac, Richepin ține o conferință la Paris cu titlul „Roumaine ame”. În același an, Cristache se lasă de muzică din cauza unei paralizii la brațul drept, angajându-se ca inspector al pescăriilor statului. Moare la 26 februarie 1927, ora 9 seara, după
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
9 seara, după o lungă și chinuitoare suferință. Într-un sicriu improvizat, nebărbierit, cu haină de cerșetor, l-au înmormântat în cimitirul „Pătrunjel”, cu ajutor bănesc adunat cu talerul. <br> <br> Cele 43 de melodii notate de George Enescu de la Ciolac în 20 de pagini, poartă titluri precise. Melodiile lăutărești culese, constituie, în realitate, o parte din repertoriul lui Cristache moștenit de la precursorii săi. Culegerile sunt redate, în integralitate, așa cum le-a transcris Enescu după dicteul lăutarului: Ele au fost transcrise
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
acest concert au cântat Maria Tănase, Ioana Radu, Rodica Bujor, Ion Luican, Nicu Stoenescu, Petre Gusti. Moare la data de 28 martie 1949 în București. A fost înhumat la Cimitirul „Pătrunjel” (azi „Reînvierea”), foarte aproape de lăutari ca Sava Pădureanu, Cristache Ciolac, Costică Pompieru. La înmormântare, Orchestra „Barbu Lăutaru” condusă de Ionel Budișteanu a cântat „Hora staccato”.
Grigoraș Dinicu () [Corola-website/Science/330041_a_331370]
-
Se știe că a ajuns în Rusia cu orchestra lui Sava Pădureanu, stabilindu-se la Moscova și la Petrograd, în funcție de unde se găsea curtea țaristă. În 1900 a participat la Expoziția Universală de la Paris, făcând parte din orchestra lui Cristache Ciolac. În seara zilei de 31 decembrie susține în saloanele din Hotel des Societe Savantes un program muzical, împreună cu alți câțiva reprezentanți români precum George Enescu, compozitorul Ioan Scărlătescu și pianistul Iosif Paschill. Aici a interpretat numai piese clasice precum uvertura
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]
-
pianistului Dumitru Dumitriu. La 16 septembrie 1906, în numărul 6133 al ziarului „Adevărul”, Emil D. Fagure remarcându-i virtuozitatea, afirmă despre lăutar că "„a ridicat țambalul la instrument de concert”". În această perioadă își începe angajamentele cu orchestra lui Cristache Ciolac la restaurantul „Iordache Ionescu” de pe strada Covaci. Între anii 1911-1914 a înregistrat pentru câteva case de discuri rusești câteva melodii concertante la țambal. A murit în anul 1925 la București, la vârsta de aproape 60 de ani, fiind înmormântat la
Lică Ștefănescu () [Corola-website/Science/335357_a_336686]