684 matches
-
era un restaurant „La Ligheru”. Cred că era ora două-trei dimineața, oameni puțini În local, care veniseră cu trenul sau care așteptau să plece, unii dormeau cu capul pe masă, fum gros de țigară, miros de picioare. Am văzut un ciomag la ușă ca o coadă de sapă de gros, l-am luat În mână și am pornit spre casă În noapte, fiindcă de la bariera trenului cunoșteam drumul. Am luat-o la picior 25 km pe care Îi aveam În față
Editura Destine Literare by Valeriu Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_349]
-
antisemiți și a contribuit în mare măsură la politizarea studențimii. Radicalizarea studențimii a fost accelerată de un grup de studenți organizați în jurul lui Corneliu Zelea-Codreanu, ulterior liderul Gărzii de Fier, care au promovat un antisemitism extrem și violent. Înarmați cu ciomege, încurajați de partide de extrema dreaptă și susținuți de profesori, învățători și preoți, acești studenți au reușit să devină o forță politică în decursul a câtorva ani. Primul conflict major a izbucnit în noiembrie 1922 la Facultatea de Medicină din
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
pământurilor boierilor și mănăstirilor către țărănime, desființarea privilegiilor boierești, dreptate și slobozenie. „"Fraților locuitori ai Țării Românești, veri de ce neam veți fi! Nici o pravilă nu oprește pe om a întâmpina răul cu rău! Șarpele când îți iasă înainte, dai cu ciomagul să-l lovești, ca să-ți aperi viața, care mai de multe ori ni se primejduiește din mușcarea lui. Dar pe balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericești, cât și cele politicești, până când să-i suferim
Proclamația de la Padeș () [Corola-website/Science/312048_a_313377]
-
papa. Mai erau încă cinci luni până la data hotărâtă pentru expediție (august 1096), semănăturile abia erau date în bob, deci nu exista posibilitatea de aprovizionare a armatei, și totuși au plecat, înarmați cu ce au găsit- mulți nu aveau decât ciomege-și având ca merinde, atât cât puteau duce în traistă. Nu cunoșteau nici distanța ce aveau de străbătut, nici greutățile. Constituiți într-o ,oaste sfântă’ se credeau îndreptățiți să ia tot ce le ieșea în cale și le era de
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
-l ajuta la repararea acoperișului coșarului. Cei doi băieți refuză să meargă, le bat pe fete și iau haine noi din ladă, reproșându-i tatălui lor că au muncit destul pentru el. Ilie îi bate pe cei doi băieți cu ciomagul, spunându-le că averea lor este pământul rămas întreg. În ziua următoare, Paraschiv și Nilă fug de acasă cu caii, iar Dumitru lui Nae este omorât în bătaie de legionarul Victor (Dan Bădărău), fiul lui Bălosu. Moromete îi vinde lui
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
de 24 ore. Ei forțează ușa și-l găsesc pe Bartholomew mort în fotoliu, cu un rânjet nefiresc pe față (risus sardonicus). Acesta murise de câteva ore, iar corpul său era foarte rigid. Pe masa de lângă el se aflau un ciomag noduros cu o piatră la capăt și o hârtie pe care scria "Semnul celor patru". Comoara dispăruse din cameră. Holmes descoperă urmele a două persoane: una a unui om cu un picior de lemn (pe care-l bănuiește a fi
Semnul celor patru () [Corola-website/Science/321378_a_322707]
-
dumicat în timp ce susținea că nu e vinovat de moartea lui Alfred Aetheling. Anii trec, iar contele Harold vine la curtea ducelui Normandiei cu o solie de la regele Eduard. El se bate cu cavalerul Wardar în turnir, folosind ca armă un ciomag, și-l învinge. Oastea lui Harold participă alături de oastea lui Wilhelm la lupta cu bretonii care atacaseră teritoriul lui Riwallon de Dol, conte de Combourg. Bretonii se predau și părăsesc domeniul Combourg, iar Wilhelm îl face cavaler pe Harold. Aflat
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
clasei sale decât cercului călugăresc în care intrase prin înrâurirea Mitropolitului Sofronie (1851-1860), unchiul său”. În dimineața zilei de 3 aprilie 1866, în curtea Mitropoliei și a Palatului Roznovanu, aflat peste drum, se adunase o mulțime de ieșeni, "înarmați cu ciomege și arme, ridicați din mahalale de Toderiță Lățescu, boier de neam vechi, dar de reputație îndoielnică și de o forță fizică de temut”. La Palatul Roznovanu, Mitropolitul Calinic a binecuvântat mulțimea și a semnat declarația separatistă. Apoi, în sunetele clopotelor
Calinic Miclescu () [Corola-website/Science/310823_a_312152]
-
violente în Cartierul Buharilor din Ierusalim, iar funeraliile sale la 20 august s-au transformat într-o manifestație unde evrei au chemat la răzbunare contra arabilor. La 22 august câteva mii de săteni arabi din așezările din jurul Ierusalimului, înarmați cu ciomege și pumnale, au început să se adune pe Muntele Templului, în ajunul ceremoniilor religioase musulmane de vineri. Vineri 23 august 1929, după terminarea predicii muftiului Hadj Amin al Husseini, mulțimea de săteni musulmani, îngroșată de localnici de la marginea societății, înarmați
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
nr. 33. Auzind din casă strigăte de moarte, de peste drum, de la Sinagogă, preotul Grigore Resmeriță, în încercarea de a-i apăra pe evreii maltratați este tratat de agresori cu aceiași măsură cu care au fost martirizați cetățenii evrei: bătut cu ciomege și împușcat. Datorită înfățișării, roșcovan cu barbă, corpul preotului a fost amestecat cu cele ale evreilor măcelăriți și aruncat într-o groapă comună. Cel mai probabil osemintele părintelui Grigore Resmeriță odihnesc astăzi în Cimitirul Evreiesc din Păcurari. În vara anului
Grigore Resmeriță () [Corola-website/Science/325618_a_326947]
-
sus regii biblici David și Solomon. Pe pereții pronaosului se aflau pictate 15 scene referitoare la viața și martiriul Sfântului Procopie, fiind reprezentate scenele în care fața Sf. Procopie îi este zgâriată cu mănuși de fier, sfântul este lovit cu ciomegele și străpuns cu săgeți înroșite. În registrul inferior era reprezentat grupul Femeilor Sfinte. Picturile din naos erau încă bine păstrate. Pe peretele de vest al naosului, lângă intrare, se afla tabloul votiv în care era reprezentat ctitorul (Ștefan cel Mare
Biserica Sfântul Procopie din Bădeuți () [Corola-website/Science/316840_a_318169]
-
de aceasta populară sărbătoare pentru a ațâța populația arabă contra sionismului și a populației evreiești veterane sau imigrate. Zilele de Nabi Musa au îmbrăcat un caracter militant, încă dinainte, mulți din pelerini fiind înarmați, mai ales cu cuțite, săbii și ciomege. Obișnuiți din anii precedenți cu gesturi de amenințare și intimidare la adresa comunităților creștine din regiune și cu încăierări sângeroase chiar și cadrul întrecerilor între diversele delegații, festivitatea a adoptat treptat acte de ostilitate îndreptate contra sioniștilor, și în general, a
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
până la urmă, soldați britanici veniți pentru scurtă vreme la fața locului nu l-au lăsat pe el și pe oamenii săi să intre. Vreme de patru zile s-au produs acte de violență și jaf contra evreilor, cu săbii, pumnale, ciomege.Soldații britanici au intervenit abia în a treia zi a tulburărilor. Au fost uciși cinci locuitori evrei și patru arabi, iar 211 evrei și 21 arabi au fost răniți, două femei evreice au fost violate. Procesiunea a ieșit apoi din
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
le-au violat. Până la urmă tatăl meu, care era mai vânjos acolo, s-a mai Întremat și a zis: „Domnilor, nouă ar trebui să ne fie frică de jandarmi; dar de golanii ăștia?”, care nu aveau arme, aveau numai bețe, ciomege și veneau să le dăm aur, să le dăm bani - de unde aur, de unde bani, de unde dracu’? În fine, au mai venit, că aceiași veneau, beți și omorau oameni, Îi băteau, Îi violau. Până la urmă, Într-o noapte, când au venit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
din casă - știu că au venit niște vecini și mama le-a dat prin geam din ceea ce cereau ei din casă. Adulții știau deja ce se Întâmplase și după aceea am fost luați cu toții și duși În sinagogă, bătuți cu ciomege, se auzeau și Împușcături... Ne-au grămădit pe toți În această sinagogă. Erau numai doi jandarmi În toată localitatea... Aceasta se Întâmpla la 20 iunie 1940. Unitățile militare rusești au intrat În localitate - până la această dată nu existau decât doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Întâmplat În această perioadă nu-mi mai amintesc... — Și, deja În 1941... — În 1941, În dimineața zilei de 23 iunie, după ce au fost lupte, s-au auzit Împușcături. Rușii se retrăgeau, iar grupuri de localnici Înarmați cu arme de foc, ciomege sau cuțite au adunat evreii din Banila la aceeași sinagogă din localitate... — Localnicii i-au adunat pe evrei? — Cred că da... Cei Înarmați erau jandarmi și probabil că erau ajutați de localnici... — Dar persoanele de care spuneați că au fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
imaginația unui Wells, din Insula doctorului Moreau: nas și gură într-adevăr porcine, de râmat, ochi de hienă sub arcade de pitecantrop. "Asta, dacă i s-ar da voie, spusese Ion Micu despre el, ne-ar omorî pe toți cu ciomagul în piața orașului." Cică ar fi amenințat chiar pe cineva care îndrăsnise să-i spună că, din punct de vedere estetic, versurile lui... Ah, ce-aș mai frânge eu gâtul la toți esteticii ăștia... Sînteți de-s neprincipialitate grasă" (vrusese
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acest surâs... Da, da, o să-l facem, o să-l dăm jos, zise maestrul cu ironie amară, și în locul lui o să vină Ion Amăicălițului, pentru el luptăm noi, să vie el în fruntea noastră și să ne omoare pe toți cu ciomagul, în curtea Uniunii, cum bine te-ai exprimat chiar dumneata despre el. Nu iau cuvîntul! Îl prefer pe acest imbecil care surâde. Ce-ași avea eu împotriva lui? Că e imbecil? E un imbecil liniștit și îi e frică de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
protestează el cu indignare în instanță și începe să spună o istorie încîlcită, cu detalii pentru el decisive, și rămâne cu gura căscată de uluire când judecătorul i-o taie: bine, bine, și pentru asta trebuia să-i dai cu ciomagul în cap? Bineînțeles, gândește el, făcui și dregui, mai bine i-ași fi scos un ochi, să rămână chior... pe mă-sa și pe tat-său! Nu cred că e lipsită de tâlc istorisirea unui mare reporter de pe vremuri, care
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
oamenii lui, a Canalului Dunăre-Marea Neagră și este o uriașă minciună, scrisă atît de bine încît devenea credibilă pentru cititori. Acum, dl. Dumitriu recunoaște că știa cîți (și nu mai spunem cine) din floarea intelighenței românești munceau și mureau sub ciomegele securității comuniste, dar atunci, în școli, numeroase generații de elevi au învățat această versiune. De ar fi fost scrisă la aceeași "înălțime" ca Bărăganul lui V. Em. Gălan, cititorul ar fi realizat că-i doar o lucrare scrisă după canoanele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
picioarele în sus, uitîndu-te la bec. Bătăile erau și ele înfiorătoare: te băteau la palme pînă se învinețeau; te puneau să te bați unul cu altul; se urcau și jucau cu picioarele pe tine, te loveau cu bocancii sau cu ciomege, în cap și în coaste; te dezbrăcau complet, după care erai obligat să alergi printre "furcile caudine", adică, torționarii așezați pe margini, în cerc, te loveau unde te nimereau, cu bețe și curele, pînă ce cădeai jos în nesimțire sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avea să-mi aducă multă nenorocire". Va fi condamnat la 5 ani și, în ianuarie 1951, ajunge la Pitești, moment în care reeducarea se afla la apogeu: Într-una din zile au năvălit în camera noastră niște indivizi înarmați cu ciomege și au început să ne lovească care pe unde nimereau. Strigau: "Toată lumea sub prici!" Am crezut că a început războiul! Așa i-am cunoscut pe reeducatori, deținuți și ei. Ne-au cerut să spunem ceea ce n-am spus la Securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ei. Ne-au cerut să spunem ceea ce n-am spus la Securitate. Dar eu, care recunoscusem totul la Dorohoi, n-aveam, cu adevărat, ce adăuga. În camera noastră, reeducatorii erau în număr de șase. Noi, vreo douăzeci și cinci. Dar ei aveau ciomege, erau bine hrăniți. Cîțiva dintre colegi au încercat să se împotrivească. Însă erau vlăguiți. În plus, reeducatorilor le-au venit, la semnal, ajutoare din alte "comitete". Reeducatorii erau foști legionari. Șeful lor era Țurcanu. Dar nu Țurcanu a inventat reeducarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la o mică întreprindere, este arestat pe stradă, la Brașov, în februarie 1948. Principalii anchetatori sînt colonelul Kalusek și maiorul Gelgakoff. Povestește: "Am fost bătut la tălpi și pe tot corpul cu cravașa de cauciuc și cu tot felul de ciomege, dar cea mai mare suferință era ancheta continuă, fără somn (invenție cu totul originală a NKVD-ului rusesc). N-am fost lăsat să dorm pînă la 5-6 zile și nopți, încît ajunsesem să am halucinații și dureri de cap înfiorătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la pielea goală și umilit alături de ceilalți 60 de oameni din cameră. Pînă aici, n-a fost nimic. Eram și eu umilit ca și ceilalți. Dar iată că mie, Țurcanu mi-a imaginat o tortură specială: sub lovituri amarnice de ciomag, am fost pus să alerg în pielea goală în jurul camerei, prin fața celorlalți chinuiți și să strig în gura mare: Prăvălia mea a fost biserica, oficină de comerț, înșelam oamenii și credincioșii. Eram un mincinos și un farsor... N-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]