3,124 matches
-
prețios (Ceață către altarul căminului); realismul crud menit să zguduie conștiințele cititorilor mai mult le oripilează și atît; deseori acest realism se întîlnește neplăcut cu duioșii metaforice de final (O femeie tînără spune). În volumul de versuri din 1994, Spălîndu-mi ciorapii (tot în 1994 autorul a publicat și un român, Balamuc sau Pionierii spațiului), poemele sînt în general foarte lungi și arborescente. Ele conțin planuri alternative compuse fie dintr-o stare "normală" inițială a psihicului și a spațiului și "alunecări", pierderi
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
a publicat și un român, Balamuc sau Pionierii spațiului), poemele sînt în general foarte lungi și arborescente. Ele conțin planuri alternative compuse fie dintr-o stare "normală" inițială a psihicului și a spațiului și "alunecări", pierderi productive ale cunoștinței (Spălîndu-mi ciorapii) fie din diverse voci (doar urma lor caldă, întipărită-n plămîni). Aici, în acest ultim poem citat, apar anticipări ale experimentului formal care va face substanță volumului din 1998: "Daaa... Hîii... cu askii n kisioarii / și ku gloanța n kiept
De-a poezia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17695_a_19020]
-
podăreasa la apă unui rîu, ia în antrepriza tăierea unei păduri, da bani cu dobîndă, adunînd creițar lîngă creițar, florin lîngă florin. Nu numai pentru ea. Dar, cu deosebire, pentru copii. Economiile, care se tot adună, le ține în trei ciorapi (pentru ea și cei doi copii), cu gîndul la viitor. Deși are bani, zgîrcita, nu dă din ei chiar si in clipe grele, cînd, totuși, s-ar fi cuvenit să cheltuiască, scoțînd banii de la ciorap (în sens propriu). Dar n-
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
adună, le ține în trei ciorapi (pentru ea și cei doi copii), cu gîndul la viitor. Deși are bani, zgîrcita, nu dă din ei chiar si in clipe grele, cînd, totuși, s-ar fi cuvenit să cheltuiască, scoțînd banii de la ciorap (în sens propriu). Dar n-o face nici la nașterea nepoticăi, nici cînd trebuie să plătească pentru a-și salva băiatul de cătănie (care, atunci, dura zece ani). Preferă să păstreze banii la locul lor, știind bine că le aparține
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
te cam plictisești te cam/ pipăi - pe sub plapumă" (Debaraua). Urmează un fragment în proză, El, de un sentimentalism desuet, care are totuși mai multă poezie decât poemul anterior: " Ea purta niște ghete tocite, fără lustru, cu cataramele uzate. Nu avea ciorapi și pe gleznă i se vedea o cicatrice măruntă pe care el o îndrăgea foarte mult. Din copilărie, spunea ea. O istorie cu o foarfecă ținută neîndemânatic. Carnea era acolo foarte albă, pufoasă, nu mai crescuse, se păstrase ca în
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
răschirate, leu al modei, întărîtînd opinia publică, personajul nostru se fandosea, mîncîndu-l pe "r". De obicei, purta redingote fistichii, vert-bouteille, cu nasturi mari, cu pulpane lungi, acoperindu-i pe jumătate pantalonii încrețiți. În picioare, purta pantofi subțiri, cu vîrful ascuțit, ciorapi galbeni, albaștri, liliachii. Gîtul i se înalță trufaș dintr-o cravată somptuoasa de muselina. O pălărie bicorn îi acoperea capul împodobit cu o perucă mov, iar în mînă albă, îndantelată, scînteind de giuvaiere, răsucea elegant un baston scump... (oh, c
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
modă, a devenit prin forță lucrurilor, socialist (însă utopic). L-am întîlnit, într-o zi, pe strada. Ce curios, seamănă cu strămoșul sau de la 1797. Aceiași zulufi căzuți peste urechi, pe frunte, aceiași pantofi ascuțiți, cu egrete, si gulerul, cravată, ciorapii, manșetele... Toate ajustate, reduse la proporțiile epocii. Oricare i-ar fi avatarurile, personajul a rămas același. Este unic, fenomenal, absolut în frivolitate, si frivol în absolut. Dar, iată-l venind. Ssst! Priviți-l! Calea publică se îngustează, se face mică
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
e întotdeauna prima! Am lăsat-o baltă. Ce era să fac, să mă apuc să plîng? Concesiile le înveți de mic. Am scos limba. - Și tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica? Am facut-o praf amîndoi. Toanta, șleampăta, clăpăuga, am distrus-o. Ne-am distrat ceva... Fredi rîdea că la teatrul cu șfori, parcă dăduse strechea
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
și ea intra în camera ca să mă mîngîie pe par. Mă înnebunea moșu^ Cretu. Cînd îmi era lumea mai dragă și alții băteau hapucu^, atunci venea el cu scripca, la lecții. Minge nu există decît la Avîntul Cîmpulung; umpleai un ciorap cu cîrpe, îl coseai rotund și ăla era hapucu^. Mi-am dat seama imediat că nu e în regulă, că au o bandă a lor și că se luptau, în timp ce dormeam. Ani de zile mi-au ascuns chestia asta! Ofta
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
cu presupusu^...?! Nu-i așa, nea Matei?! Nu-i așa, bătrâne domn care ai apucat și alte vremuri, nu doar cele de astăzi... ?! ...Privindu-l atent, bătrânul domn dădu să-i răspundă. Nu reuși: - mormăi totuși în sine"), până la descrierea ciorapilor groși, "împletiți" ai Mariei, semn al bunăstării unor vremuri în care până și acest umil accesoriu vestimentar, atunci când se găsea, arată oribil. Dar, mai presus de orice, replică fulminanta, memorabilă a aceluiași Matei când li se reproșează faptul că au
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
cu sfîrșit fără sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt umerii cămășii, apoi ciorapii. Alunecam și lăcrămam, îmi scrinteam degetele și-mi zgîriam genunchii cu pantalonii în zdrențe. Sus, pe poteca lăsată - ne-au întîmpinat alte convoiuri de lipitori." A fugit că duhurile și abia, abia a scăpat. Emoționant și plin de înțelesuri studioase
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
pe care ea le evidențiază, fără să îl repoziționeze canonic, l-au scos din clișeul „suprarealistului”. Adică al unui poet care rămâne la negațiile și deconstrucțiile ireverențioase de la finalul deceniului ’30-’40, când promitea, nu-i așa?, să-și fluture ciorapii murdari în fața Academiei. Naum, desigur, nu s-a academizat - în asta și constă secretul actualității sale -, dar a evoluat permanent, într-un remarcabil solilocviu artistic, de la formulele „violente” ale începuturilor la „subversiunea constructivă” a senectuții. În al doilea rând, ediția
Gellu Naum, dramaturg by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2437_a_3762]
-
executivul și justiția, la noi se găsesc în relații de absolută promiscuitate. Un prieten avocat îmi demonstra că în România de azi singurii oameni care riscă să aibă probleme sunt săracii. Dacă ai norocul să deții, în cont sau la ciorap, câteva mii de dolari, poți face absolut orice: fraude, tâlharii sau crime și vei fi scos basma curată de un sistem juridic corupt până-n măduva oaselor. Judecători care până ieri executau fără să crâcnească ordinele politrucilor județeni, astăzi se supun
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
se termina cu aceeași vocală" (miercuri în mijlocul vieții). Cuvintele de ordine sînt disperarea, supraviețuirea, înfrîngerea: "și de fapt ar trebui să recunosc/ că te doare/ auzind cum urcă treptele casei/ acum el nu este altceva decît un războinic/ îmbrăcat cu ciorapi de piele neagră/ care dorește cu disperare să supraviețuiască/ între pleoape/ și colțul gurii/ după o înfrîngere/ drumul e întotdeauna prea lung? (războinicul cu ciorapi de piele). Nu e ocolită nici sinuciderea: "poate că ajunsese la capătul puterilor/ acel bărbat
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
auzind cum urcă treptele casei/ acum el nu este altceva decît un războinic/ îmbrăcat cu ciorapi de piele neagră/ care dorește cu disperare să supraviețuiască/ între pleoape/ și colțul gurii/ după o înfrîngere/ drumul e întotdeauna prea lung? (războinicul cu ciorapi de piele). Nu e ocolită nici sinuciderea: "poate că ajunsese la capătul puterilor/ acel bărbat/ atunci cînd se arunca de pe terasa/ ultimului etaj/ plăsmuindu-și pe drum aripile" (placa de patefon). Și din nou obsedanta supraviețuire: poate că a supraviețui
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
baghete de lemn/ așezate oblic pe o hîrtie albă/ înseamnă la fel de bine/ un fragment de muzică/ sau mormîntul celui din urmă samurai// oricum fotografia era prea lungă/ așa că foarfeca mai poate reteza cîteva trepte// pe o sfoară/ zbătîndu-se în vînt/ ciorapii încearcă să ajungă din urmă/ picioarele stăpînului" (trei baghete de lemn). În fine, e pus în scenă senzaționalul. Cultura acestuia are un caracter mizantropic, funcția lui fiind aceea de-a biciui existența în genere, tratînd-o drept grotescă, hilară, absurdă. Senzaționalul
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
a rechiziționat tot - populația civilă însă suferă căci toate articolele mai cu seamă cele de manufactură s-au scumpit exorbitant (15 lei mosorul de ață - 30 lei un brici de ras care valora 2,50, 9 lei o pereche de ciorapi care valora 30 bani, 9 lei o mătură idem o pereche de ghete 180 lei - 40 lei o pereche de tălpi. E o criză grozavă de tutun. Ca să poți trăi comod ai nevoie de un venit de 1000 lei lunar
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
parfum părea că vine dinspre ele, învăluindu-te, aducându-ți aminte de un trai îmbelșugat. Întorcând privirile spre noi, spre coada noastră, ne văzurăm brusc, așa cum arătam, viziune pe care contrastul o accentua: femei nepieptănate, nefardate, cu tocurile pantofilor scâlciate, ciorapii având fire duse, iar în priviri o experiență nefericită; nici bărbații nu arătau mai bine, niște amărâți, cel mult câte unul cu aer de activist, - mutre antipatice. După un ceas de așteptare, ne veni și nouă rândul. De prima linie
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
devine, printr-o întâmplare fericită, un adevărat roman. Cum raționalizarea alimentelor după război va dura în Anglia până către 1960, Helene Hanff, deși strâmtorată, va trimite constant peste ocean colete cu ouă proaspete, praf de ouă, conserve de carne, și ciorapi de nylon. Bucuros, dar ușor jenat, Frank Doel îi va răspunde prompt dar cam stereotip-convențional: ,,Trebuie să vă mulțumesc pentru coletul de Paști care a ajuns cu bine ieri și care ne-a adus mare bucurie. Am fost cu toții încântați
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
țeava cișmelei având în acel loc o sârmă înnegrită ca un fel de zgardă... C. întârzie lângă cișmeaua făcând zgomot cu jetul ei de apă neîntrerupt trimis departe, în timp ce nașa F. măturând prin preajmă, aplecată, lasă să i se vadă ciorapii răsuciți în jurul jartierei, picioarele, pulpele ei albe plecând brusc în sus... V. făcut după fizicul lui P.P. activistul, un profesor de filosofie care amintea tot timpul de Karl Jaspers, ceea ce era surprinzător la un marxist. Fața plină de negi albicioși
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
cad pe niște glezne nu prea groase, disproporționate față de tot restul iar ceea ce urmează, gleznele-i fără vigoare, sunt îndesate în niște botine de o incredibilă ineleganță și, printr-un rafinament inspirat de nu știu ce sucub vicios scăpat din Noaptea Valpurgiei, ciorapii ce-i acoperă gleznele subțiri sînt niște ciorapi feminini de mătase bej. Nu-mi vine să cred lornietei. Mă uit stăruitor de mai multe ori. Se poate? E cu putință? Această găselniță a geniului comic ce pare să dirijeze de
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
față de tot restul iar ceea ce urmează, gleznele-i fără vigoare, sunt îndesate în niște botine de o incredibilă ineleganță și, printr-un rafinament inspirat de nu știu ce sucub vicios scăpat din Noaptea Valpurgiei, ciorapii ce-i acoperă gleznele subțiri sînt niște ciorapi feminini de mătase bej. Nu-mi vine să cred lornietei. Mă uit stăruitor de mai multe ori. Se poate? E cu putință? Această găselniță a geniului comic ce pare să dirijeze de departe și de sus toată tărășenia asta! Acest
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
se accentuează, urmele existenței unui oraș cu rasă se șterg sub privirile noastre tîmpe, ignorante, delăsătoare. Poveștile dispar. Încet, încet. Înainte, acum cîțiva ani, mai existau micii negustori și casele care le adăposteau negoțul. Cizmari și cizmării, remaieuze și "Remaiem ciorapi", croitori și croitorii. Undeva pe stînga, în capul străzii Temișana care coboară spre Radio, pe Popa Tatu stă scris pe o firmă nemodernizată CROITORIE. Eu căutam țigări, cu o agitație îngrijorătoare, de drogoman. Mă fîțîi prin zonă. În cele din
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
să-i tragă cămașa lipită de sudoare pe piele nespălată de care se desprinde ca o foaie unsă cu pap. Călătorii ceilalți, femeile care la început țipau de groază, de scîrbă, acum tăcuseră privind fascinate ciotul brațului îmbrăcat într-un ciorap vechi de damă cu multe ochiuri și fire duse, cu un zgîrci la cot strîngînd mușchiul flasc, slăbit. Țiganul începe să cînte obscen cu ciotul în sus: Cînd era mămica fată..." - etc. * Ascuțim orice obiect care taie. Madam C., după
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
ea, mai e dată și cu ruj!". După ce pleca din prăvălie constata că la o hârtie de cincizeci primise rest ca de la douăzeci și cinci, dar nu mai avea curaj să se întoarcă. În autobuz era admonestată că a atins cu plasa ciorapii cucoanei bătrâne sau înjurată că se înghesuie în meseriașul băut. În locurile publice pe unde o duceau formalități ale vieții era tratată mereu ca o tembelă; când dădea de un om amabil, recunoștința ei nu mai avea margini. Simțea pur
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]