602 matches
-
putut fi descleștată. A rămas o buturugă, chezășie a unei existențe demne, a unei frumuseți în veci nepieritoare, o promisiune a renașterii viitoare. În tăcerea care s-a așternut după ce stolurile păsăretului s-au retras, parcă auzeam strădania lăstarelor din ciot de a vedea lumina zilei ... Magdalena BRĂTESCU decembrie 2013 Rehovat, Israel Referință Bibliografică: Magdalena BRĂTESCU - COPACUL / Magdalena Brătescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1080, Anul III, 15 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Magdalena Brătescu : Toate Drepturile Rezervate
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
iubește Acesta visător nu ți-a răspuns curând Și s-a ascuns stingher după un alt gând. L-ai căutat tăcută printre alte gânduri Dar el lăsase-n urmă doar rânduri, albe rânduri Scrise cu-ntrebări ce răspuns n-aveau Cioturi învechite care te răneau. Ai întrebat vântul care pribegește Dacă sufletul i-e sincer, dacă te iubește Vuind ți-a răspuns în doi peri... așa Răspunsul să-l cauți în inima ta! Referință Bibliografică: NELINIȘTE / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN
NELINIȘTE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/363526_a_364855]
-
altă cărare. Doar corbii și vulturii îi vor simți prezența... Dumnezeu să-l aibă în pace! Cu aceste ultime cuvinte Preda încheie pentru totdeauna discuția despre pustnic și locașul secret devenit locul său de veci. Străbătură valea îngustă, sărind peste cioturi, trunchiuri răsturnate de vijelie, pinteni de stâncă, mici cascade, până ajunseră la poalele muntelui. Se afundară pe cărăruie în pădure, iar după un timp ajunseră la lizieră, de unde zăriră conacul care-i găzduia. A doua zi, Mihai Valdescu trimise o
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
nefăcut. Nici o viață omenească nu se încheie fără rest. La plecare, întotdeauna mai rămâne ceva de spus, ceva de făcut, ceva de gândit sau de răzgândit, ceva de sperat. Unii lasă în urma lor opere neterminate, schițe de tablouri, proiecte mărețe, cioturi de capodopere neduse la capăt, câte o frază esențială dintr-o idee mare, volume ultime ale unui roman, capitole nescrise de carte începută, gânduri negândite până la capăt. Omul trăiește totuși cu năzuința de a fi întreg în orice face. Se
VIAŢA ÎN FRAGMENTE de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368357_a_369686]
-
mijlocul zilei de părinții uitând să-l certe, mulțumiți că-l aflaseră, slavă Domnului, teafăr, împreună cu mielul. Nu înțelegeau nimic din ce băiatul le bâiguia. Și uluiala îi covârșea privind cercul strâns de zăpadă bătătorită de labe de lupi, de cioturile vecine înnegrite de foc, de smocurile de blană pârlită ce pătau omătul pe alocuri... Și mai uimiți rămăseseră când, de-atunci, aflaseră în mezinul lor un temerar lecuit de frica ucigătoare ce-i răpise cei mai frumoși zece ani din
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
-L urmeze pe Hristos.” Poeziile sunt scrise spre amiaza vieții, dar se adresează asemenea bătrânilor sfătoși, acei înțelepți ai satului care dau glas îndemnurilor creștinești. „Nu te întrista de tot/ Când în cale-ți va apare/ Din senin câte un „ciot”/ Așa-i viață... frățioare.” Deși sunt poezii cu fond religios, acestea sunt prezentate adesea într-o viziune proprie, liberă, în care se strecoară și un ușor iz maramureșean, căci Baia Sprie este locul ivirii sale pe pământ. Întâlnim adesea imagini
PĂRINTELE IEROSCHIMONAH PRODROMOS BELE ŞI CREAŢIILE SALE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367957_a_369286]
-
semn o carte de vizită și câteva mănuși desperecheate îmblânzitor al inimii poate fi numai corpul ceresc acoperit într-o spumă de carne unii cred ca e un festin cu supă de efemeride și că fiecare nod în aripă este ciot din elitră fie la ei eu mi-am vazut îngerul în toată splendoarea lui îngăduitoare în plutire pe apa sâmbetei din toate lucrurile ies aripi numai mâna mea rămâne intactă. rostuiesc un culcuș între ape trupul se golește de râsul
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Toate dicționarele consultate compară rom. copac cu alb. kopaç, lăsând să se înțeleagă că este un împrumut de la skipetari (albanez) sau, mai curând, că este moștenit din substrat. Dar în albaneză kopaç înseamnă „ciot, buturugă, buștean, trunchi de arbore“. Cei ce-1 consideră autohton se referă la rădăcina i.e. *kep -„cioplesc pietre, tai“, cf. gr. kopto „sap, tai“, v.sl. skopiți „a tăia în bucăți“, lit. kapoti, let. kapat „a toca, a tăia mărunt“ etc.
ETIMOLOGIA CUVÂNTULUI COPAC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367530_a_368859]
-
mai vorbim! și omu' cu Jeep-ul îi puse lui Țanu în mână atâția bani (euro!) că îi căzură pe jos, nici nu-i putu cuprinde (așa, ca-n manele...fără număr, fără număr!). Femeia nu se opuse. Râdea cu cioturile de dinți ce-i mai rămaseră după atâtea sarcini. Să știți că nu-i o proastă și nici handicapată Romina. Era bună la matematică în școală, că eu am fost în clasă cu ea, întărea d-na directoare tranzacția ce
ÎN LUMEA CELOR CU BANI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367258_a_368587]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > COPACI SAU CIOTURI Autor: Mihaela Moșneanu Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Din gând ne naștem a doua oară, ne construim pe noi înșine din temelia conștiinței. Rădăcina ne-o dă mama, dar noi creștem ca un
COPACI SAU CIOTURI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368738_a_370067]
-
Toate Articolele Autorului Din gând ne naștem a doua oară, ne construim pe noi înșine din temelia conștiinței. Rădăcina ne-o dă mama, dar noi creștem ca un copac falnic, din pământ până la frunză, floare și fruct sau cât un ciot țuguiat rămas sub aripile vântului și-ale ploii. E voința Domnului să venim pentru a trăi aci, dar restul ne privește dacă vrem să fim copaci sau cioturi. Referință Bibliografică: Copaci sau cioturi / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
COPACI SAU CIOTURI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368738_a_370067]
-
copac falnic, din pământ până la frunză, floare și fruct sau cât un ciot țuguiat rămas sub aripile vântului și-ale ploii. E voința Domnului să venim pentru a trăi aci, dar restul ne privește dacă vrem să fim copaci sau cioturi. Referință Bibliografică: Copaci sau cioturi / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
COPACI SAU CIOTURI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368738_a_370067]
-
frunză, floare și fruct sau cât un ciot țuguiat rămas sub aripile vântului și-ale ploii. E voința Domnului să venim pentru a trăi aci, dar restul ne privește dacă vrem să fim copaci sau cioturi. Referință Bibliografică: Copaci sau cioturi / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2156, Anul VI, 25 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
COPACI SAU CIOTURI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368738_a_370067]
-
mâinile nu-l ascultau: îi tremurau așa de tare, că a scăpat multe bețe pe jos până când a reușit să aprindă lampa de pe polița din dreptul ferestrei. Pe vatră se mai vedeau câțiva tăciuni care se încăpâțânaseră să ardă ultimile cioturi din niște buturugi de salcâm rămase sub pirostriile, pe care era așezat ceaunul de tuci, în care-și făcuse o amărâtă de mămăligă, și mâncase de seară... cu un codru de brânză și o ceapă spartă într-un ștergar cam
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
gaura coșului, prin care cobora un lanț cu zale din fier forjat, agățat de-o bară pătrată din metal, pe care se vedeau șiruri de mânătărci, bureți și ciuperci puse la afumat. A luat vătraiul și a-nceput să strângă cioturile unul peste altul, care au început să scoată o puzderie de scânteii, auzuindu-se din când în când trosnituri răzlețe, ca dovadă că-n lemne se mai păstrau stropi de apă. O bubuitură năpraznică l-a făcut să tresară. Ușa exterioară
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
acesta este greu, dar nicidecum deznădăjduitor. Este greu pentru că grele sunt zilele în care trăim. Părinții noștri, pentru lepădarea lor de sine și pentru dăruirea totală Domnului, primeau aripi mari cu care zburau peste talazuri, pe când noi am moștenit niște cioturi cu care mai zburăm puțin, ne mai afundăm în valuri, mai intrăm într-o furtună, apoi prindem puțin curaj și, uite-așa, încet-încet, ajungem ultimii la liman. Să nu se înțeleagă, prin ceea ce am spus până acum, că mă înscriu
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
cu aproximație, distanța de la ferestrele casei până la peretele translucid. După primele zile, observase că zona-tampon dintre casă și cenușa de dincolo se micșora încet, dar vizibil. Și ea sesiză din camera proprie cum, cu încetinitorul, grădina dispărea, lăsând în urmă cioturi de tufe de trandafiri sau trunchiul scorojit al teiului de care, cândva, era atât de mândră. Când fu martoră la scena în care, din neatenție, pisica ei iubită țâșnise prin peretele translucid și ajunsese dincolo o mână de cenușă, urlă
SFÂRŞIT?! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349125_a_350454]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > FLORI DE GÂNDURI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului Pe zeghea nopții atârnate cad, cu ropot șchiop înfumurate gânduri, să scurme prin pământ de cioturi cald, căznind scrisori de oase printre scânduri. Adorm pândind când somnul geana-și lasă, ascunse-n coviltir din vis de fluturi, din roua umbrelor ce-și plânge rana roasă, un ham își fac din așteptări de luturi. Se-aprinde răsăritu-n
FLORI DE GÂNDURI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348621_a_349950]
-
bunicilor doar două candele 7 salcii desfrunzite - doar albia râului plină de stele 8. casă fără stăpân - doar vântul mai umple cămara goală 9. vechiul hambar - acoperită de volburi coasă ruginita 10. pâlc de pădure - o secure a nimănui printre cioturi 11. groapă de gunoi - o muzicuța veche își află stăpân 12 zi ploioasa - două lebede albe înoată alături 13 noapte cu stele - dinspre capita cu fan iarăși chicoteli 14. vechiul felinar - noapte de noapte luna îl luminează 15 nechezat de
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349883_a_351212]
-
drum. Nu știu și nu întreb." - Fernando Pessoa pasul până la cotul drumului și drumul înainte asta se vede și de departe și de aproape cineva îmi vorbește despre viitor totuși aproape oarbă văd numai drumul înainte pe care pasul întâlnește cioturi de metafore din care harta pașilor crește scade până la împiedicare uneori îmi închipui căzută fiind că m-am ridicat deja și drumul drept continuă hărțile pașilor mă păcălesc privesc cerul întind mâinile până la urmă tot rădăcinile îmi strâng ambele mâini
MĂ RIDIC ŞI MERG MAI DEPARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349938_a_351267]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PREA TRISTĂ SĂ SPUN ""LA REVEDERE"" Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un ciot de buturugă uitat în taina nopții De care mă împiedic chiar eu, fără să știu Că ciotul nedorit sunt eu în calea sorții Și pentru mine toamna venit-a prea târziu... Când toamne mă sărută și-mi dau un adăpost
PREA TRISTĂ SĂ SPUN LA REVEDERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348073_a_349402]
-
Dorinte > PREA TRISTĂ SĂ SPUN ""LA REVEDERE"" Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 259 din 16 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un ciot de buturugă uitat în taina nopții De care mă împiedic chiar eu, fără să știu Că ciotul nedorit sunt eu în calea sorții Și pentru mine toamna venit-a prea târziu... Când toamne mă sărută și-mi dau un adăpost M-ascund de toată ura și neiubirea ta Nimic din ce-am visat nu prea mai are
PREA TRISTĂ SĂ SPUN LA REVEDERE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348073_a_349402]
-
încredința și copiilor din vecini care făceau mare haz stropindu-se între dânșii. Ariel se dezbrăcase la început până la brâu, apoi își dăduse jos și blugii, pe care îi putea stoarce de transpirație, și rămăsese în slip. Pământul uscat din jurul ciotului era tare ca betonul și abia la vreo jumătate de metru în adâncime devenise mai ușor de săpat. Dar acolo își făcuseră apariția și primele rădăcini, pe care Ariel trebuia să le taie mânuind toporul. Erau rădăcini mai groase decât
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
prin tradiție, cumpărătivă, unde, în afară de băutură, mai puteau fi găsite și de-ale gurii, s-a intensificat. Ele treceau trăgând cu ochiul la efebul dezbrăcat, frumos ca o statuie, cu mușchii jucându-i sub piele, care se lupta să dezgroape ciotul imens din fața casei lui Senti. Ba unele aranjau să se și întâlnească din întâmplare chiar în dreptul lui și, ca tot trecătorul, să angajeze cu acest prilej o mică discuție. Da a cui îi copilu ăsta mândru? se făceau auzite vorbele
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]
-
mai trăia la Hunedoara de mult, ci se mutase cu bărbatu-său, maistru laminorist, la Galați. De aceea, n-o mai întâlnise decât de vreo două ori în ultimii ani. Sesizând preocuparea unora dintre enoriașele sale pentru mersul lucrărilor la ciot, popa ieșise și i se adresase lui Ariel povățuitor, cu vorbă blândă: Auzi, fiule, nu-i bine ce faci, că lucrezi dezbrăcat în soare, adică. Ferească bunul Dumnezeu să faci o insolație, că atunci o să ai de pătimit, ascultă-mă
DILEMA LUI ARIEL de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348148_a_349477]