183 matches
-
de bumbac, ciorapi de lână lungi până la genunchi, jartiere. Se mai află acolo o cravată și o șapcă, ambele cam vechi și decolorate, cu același model în dungi albastre și roșii, ca vinul. — Cel puțin nu mai arăți ca un circar. Ce mai aștepți? Îmbracă-le. După câteva minute, Pran este îmbrăcat ca un școlar englez, cu excepția pantofilor. Fiind cu picioarele goale, simte asprimea podelei. Hainele i se potrivesc, deși gulerul este prea strâmt. — Bine, murmură maiorul, cu ochii strălucind. Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prima vedere unul liniar, are totuși un ritm alert, iar tensiunea crește cu fiecare pagină, ceea ce îl face pe cititor să-l citească până la capăt. Pot fi recunoscute cu ușurință unele figuri pitorești din politica actuală, dar și mulți dintre circarii mass media românești. Samuil Vernescu este răpit pe 11 septembrie 2001, în aceeași zi în care avioanele lui Ben Laden distrug cele două turnuri gemene de la New York. Iubitorii de circ tv au astfel posibilitatea de a savura o uriașă „friptură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
de opinie, căci românii iubesc victimele, le compătimesc și le votează. Romanul este scris cu talent și este plin de ironie atât la adresa clasei politice, cât și la adresa mass media, care s-a transformat într-un adevărat ring în care circarii politici își fac numărul. Analiștii politici, cum ar fi otevistul Sachelarie Ghica, pun răpirea candidatului Vernescu fie pe seama dușmanilor din politică, fie pe seama extratereștrilor. Martzi nu mai este interesat nici de milionul de dolari pe care l-ar putea primi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
că lumea handbalului nu face altceva decât să plonjeze în mocirla pe care o vedem zilnic în “Liga lu’ Mitică”. Acestea fiind spuse, domnu’ Marinescu, dacă aveți o fărâmă de bun simț, scoateți-i afară în șuturi pe cei doi circari și delegați-i pe viață la “mondialele” de curling rezervate pinguinilor. 247 Gabriel Armanu iese la atac: “Conducerea caută antrenori în fiecare săptămână” Antrenorul Științei Municipal Dedeman Bacău a atacat în termeni duri arbitrajul ridicol al bucureștenilor Dinu și Șerbu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
spațios al gării, care era folosit ca adăpost antiaerian. Curând, acolo s-a adunat o societate amestecată: soldați și civili, printre ei mulți copii, de asemenea răniți pe tărgi sau sprijinindu-se în cârje. Și în mijlocul lor un grup de circari, din care făceau parte și niște pitici, toți în costume; alarma îi gonise în pivniță direct de la spectacol. În vreme ce afară bubuia antiaeriana, iar în depărtare, ca și în apropiere, cădeau bombe, spectacolul lor continua aici jos: un gnom ne uluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care-mi bat ca nebunele la poarta sufletului. Aripa de fluture aduce mângâiere și împarte neobosită stihuri necântate visătorilor nemângâiați. Trebuie să te trezești devreme, să te așezi la rândul din fața casei mele și să aștepți să treacă timpul. Un circar (mi-e prieten), cu chip de cioclu, întoarce clepsidra când e nevoie și gândește batjocoritor: “la magazinul din colț s-a adus carne proaspătă și ei se calcă în picioare pentru niște tocite visuri.” Ochiul lui e sticlos și albastru
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
luase cu el. N avea multe de făcut și putea câștiga câțiva gologani, o masă pe zi și să împartă o rulotă cu o familie de pitici. În mijlocul podiumului, Coradino, cu chip de iguană, domina auditoriul cu imaginația și pe circari cu uitături rele și înjurături strivite între dinți. Era mic, slab și negricios, cu privirile sleite de viață nomadă, arătând a om care nu va sfârși în patul lui, pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o femeie la locul ei, bună gospodină, cu credință În Dumnezeu, care Îi adusese pe lume doi flăcăi, unul mai frumos decât altul, de se mândrea tot satul cu ei. Bătrâna voia să descopere și mutra lui Pancratie printre ceilalți circari. Dar mutra răposatului vecin nu se zărea nicăieri. Nu cumva uitase Dumnezeu să-l pedepsească!? Sau Pancratie primise o pedeapsă ușoară, pe care deja o ispășise!? Mașa o sfătui să vizioneze un alt film, unde s-ar putea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pornită pe această nouă pacoste trimisă În lume de cel proclet, Încât nu s-ar fi sfiit să tragă o fugă pe la sora sa Fedosia pripășită la oraș, spărgând cutia În bucăți; un gând Însă nu-i dădea pace. Printre circarii ce se agitau acolo, Îl văzu În treacăt și pe blajinul mitropolit Amvrosie, care se stinsese cu mult timp Înainte de război și care juca acum, alături de Condrat și preceptor, rolul de dulgher, cărând pe spate o scândură stropită cu var
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de munte. Se croiesc și se pictează măști. Garnizoana își completează stocul de artificii și repară șeile cailor; trompeții își lustruiesc alămurile, iar fanfara Gărzilor Reunite, impresionantă, repetă valsuri și marșuri triumfale, trunchiurile arborilor sunt văruite. Se perfectează angajamente cu circari ambulanți și se suplimentează proviziile de șampanie și de lichioruri. De coniac alb. Actorul se pregătește și el. Va prezenta în Piața Teatrului spectacolul de autor Eșecul lui Socrate. Text, regie, interpretare. Precis că iarăși va veni cu o trăsnaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cuvintele. Am văzut numai la Iași, În ultimul an, trei dintr-astea. Ei și? Ce contează?... Printre fobiile lumii, una mi se pare pe cît de rară, pe atît de interesantă: frica de clovni (conerofobia)! Nu e rău: Înseamnă că circarii sunt profesioniști. Tristă e soarta celor care nu stîrnesc nici o reacție... Nu de mult, am montat o comedie la Teatrul Jean Bart din Tulcea. Cu ocazia asta, am făcut cîteva drumuri cu microbuzul, Iași/Tulcea. Nostim e că, după ce treceam
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Das ist Mais, porumb, explic eu doct, excitat de silueta unei fetițe care se juca, lovind-călărind un balon de plastic. Normal că nemții nu știu, râde din dinții ei mărunți mama, și continuă să pocnească. (À propos de trecutul de circari, care cred că ne e comun majorității descendenților maimuței: Montagne Russe e ultima amintire pe care o păstrez dintr-o existență anterioară, dinainte de operația pe care am suferit-o la opt ani. Într-o mașinuță din acelea, ținut bine între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mea n-a văzut totuși nici un război adevărat mai aproape de Iugoslavia) sau mai bine ca pe vremea lui Doncea. Timp de vreo două ore, trei camioane au ambalat motoarele, umplând aerul tare cu mirosul de motorină, până și-au strâns circarii sacii, instrumentele muzicale, corturile, cergile, coliviile. De fapt eu știam tot, de la nouă dimineața când am primit telefonul la birou: Alo, domnu’ Lavric? Să trăiți, sunt maiorul Pestrițu. (Mie orice întâlnire cu autoritatea îmi strânge inima parc-aș fi făptuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lor naturale și nu știu sau nu le pasă de cât de frumoși sunt. Care lucru știe, cărui lucru îi pasă de propria-i frumusețe? Doar femeilor frumoase - a, da, și artiștilor, cred, artiștilor adevărați, nu puturoșilor, rataților, escrocilor și circarilor de duzină printre care a trebuit să-mi croiesc drumul. Eu sunt un artist - un artist al evadărilor. Atunci când am fost în Welcome-In lângă La Guardia, cu obscuritatea lui, cu femeile lui de închiriat, cu avioanele fugare, știi ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
măcinată de furuncurile de rugină. Când își vîrî țurloiul drept în mașină, piciorul îi fu expediat înapoi cu putere de grosimea și elasticitatea pânzelor de păianjen, înflorite între pedale și frâna de mână, mai energice și decât elasticitatea de la niște circari. Pe bancheta din spate, gătit în țoale de pe vremea străbunicului, Ho diábolos, la pălărie de paie, costum ușor de flanel, cravată fluture și ochelar c-un singur covrig, scormonea împrejur cu găvanele lui de pește fiert. Și când îl ochi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul Ionescu își umezi buzele: " Unde naiba o fi învățat să tragă așa de bine cretinul?!" Îi amintea de precizia circarilor care desenau în cuțite silueta unei femei țintuite la zid. Corul continua: ― Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza cine te-a iubit / Câți au plâns... Șerbănică se învîrtea epuizat. Plângea de-a binelea și semăna cu o pasăre beată. ― Mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de păsări, și alții chefuiesc nopți întregi la separeul restaurantului, după ora închiderii, făcând scandelberg cu milițienii cheflii (Șșșșșt!), pe chile de coniac. Abia după aceea își fac timp și de fetițe. Oare omul e născut să fie chiar și circar? Ajung la concluzia că lectura acestor rânduri modeste, din jurnal, oricum, mă mișcă tot mai mult. Alcătuiește ea însăși oare, o rană greu de vindecat? “Așadar, după cum spunea tovarășul contabil-șef, urma să vină de la județ și un supervizor al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se compara cu Țarul. Toți Îl aplaudară pe Țar când trecu prin față, era cu siguranță un cal de zile mari. Făcură ocolul pistei până ajunseră de cealaltă parte a peluzei și apoi se Întoarseră, până aproape de linia de finiș, circarul le spuse grăjdarilor să le dea drumul pe rând, ca să poată galopa spre linia de start, să-i vadă toată lumea. Abia ajunseseră la start, că și bătu gongul și Îi văzui dincolo de peluză, cum pornesc toți deodată la grămadă, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
valiza de sub scaun. Era fericit. Știa că Zurito o să fie picadorul său. Era cel mai bun picador În viață. De-acum, totul era simplu ca bună ziua. — Hai acasă, să mâncăm, spuse Zurito. Manuel stătea În patio del caballos, așteptând ca circarii să-și termine numărul. Zurito era lângă el. Stăteau În Întuneric. Poarta Înaltă care dădea În arenă era Închisă. Auziră un strigăt deasupra și apoi hohote de râs. Apoi se lăsă tăcerea. Lui Manuel Îi plăcea cum miroseau grajdurile de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o dimensiune autoreflectantă. Specularitatea cantonează însă în limitele exprimării cu mijloace simbolice, fără a se etala enunțiativ în materia epică, așa cum se întâmplă la ceilalți optzeciști (chiar la Ștefan Agopian). În spațiul romanelor lui S. - o lume de pescari, negustori, circari, toți cu experiență ambulatorie - personajele sunt cuprinse de o adevărată frenezie de a vedea, a asculta și, mai ales, de a spune: „Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât omul poate să spună: ochiul nu se satură de câte vede
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289523_a_290852]
-
dacă dosarul ăsta nu are toate paginile... goale..., goale-goluțe... fără nici un cuvînt pe ele..., fără nici o virgulă... nici un punct..., fără... Fir-ai al dracului și tu, Gh. P. doi... Ia să-l vedem și pe ăsta... Hai sictir, ramolit nenorocit, circar de doi bani, cabotin jalnic ce ești! Îmi joci mie scheciuri despre demnitate și curaj, mă tragi tu de limbă, cu dosarul deasupra capului..., mă scamator de bîlci... Îmi faci mie farse?! Ei, lasă că-ți arăt eu ție farsă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
din Europa nu s-au vîndut ca o turmă de dobitoace cohortelor romane iar exemplul cel mai grăitor este moartea viteazului Diogio(Decebal după urechea făcătorului de istorii latine Dio Cassius) care a ales să se sinucidă decît să fie circar la Roma. Blestemul istoriei ne-a făcut să avem circarii noștri și chiar foarte mulți la noi acasă, care se țin numai de făcături și trădări de neam și țară. Cine nu vrea să gîndească însemnă că nu are cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
dobitoace cohortelor romane iar exemplul cel mai grăitor este moartea viteazului Diogio(Decebal după urechea făcătorului de istorii latine Dio Cassius) care a ales să se sinucidă decît să fie circar la Roma. Blestemul istoriei ne-a făcut să avem circarii noștri și chiar foarte mulți la noi acasă, care se țin numai de făcături și trădări de neam și țară. Cine nu vrea să gîndească însemnă că nu are cu ce să gîndească și pentru o ase-menea meteahnă nu va
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
colindă provincii mizere câștigându-și existența cu un număr de senzație: înghite săbii preparate. Într-o bună zi, grosolănia cazonă a unui spectator îl obligă să înghită o sabie adevărată și bătrânul saltimbanc sfârșește tragic, dar cu onoare. În rolul circarului, Mircea Albulescu a cizelat una dintre cele mai fascinante creații din lunga lui carieră. Și din nou caligrafia austeră a lui Alexa Visarion, cerebrală, născută din evidenta dorință a epurării formelor a pus în valoare profunzimea discursului filozofic, sarcasmul satirei
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]