828 matches
-
Trecură peste pârâiaș și continuară să urce. Era o zi minunată de vară. Soarele strălucea pe cer aruncându-și razele prin frunzișul des. Gâzele zburau printre firișoarele de praf ce jucau în lumina ce cădea pieziș de sus. Se auzea ciripit de păsărele și foșnetul vântului printre crengi. Căldura încă nu se întețise, era plăcut sub umbra copacilor. Ileana se juca târându-și din când în când picioarele printre frunzele veștede de pe jos. Dacă n-ar fi fost în misiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fruntea în sus, cu ochii închiși, lăsându-se în voia senzației plăcute de răcoare. Roiul de țânțari care se adunase deasupra cape telor celor doi dispăruse zburătăcit de vânt. Concertul nocturn al greierilor stătea să înceapă și se auzeau păsările ciripind. Deschise brusc ochii când Calistrat îl înghionti ușor. Vâlva era deja afară din peșteră. Sfera de ceață se adunase acolo și pulsa pe loc. Deși toiagul se afla în mâna bătrânului și Cristian nu era protejat deloc, bestia îi ignora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca niște cartofi putreziți. Unii dintre prizonieri fluierară și trimiseră bezele când ne văzură aducându-l jos, iar Lange se făcu palid de frică. — Dumnezeule, doar n-o să mă lăsați aici, zise el, agățându-se strâns de brațul meu. Atunci, ciripește, i-am spus. Weisthor, Rahn, Kindermann. O declarație semnată și poți să ai o celulă drăguță doar pentru tine. — Nu pot, nu pot. Nu știți ce-mi vor face. — Nu, i-am zis; am dat din cap înspre oamenii aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
le pui, rămân în picioare. — Și cum se înmulțesc? — Prin autosugestie, răspunse Getta 2. Hai noroc! Ciocniră cu toții, inclusiv femeiuștile verzi care sorbeau bitter. — Cum te cheamă? o întrebă Dromiket 4 pe una din ele. Noi n-avem nume fixe, ciripi ea. — Cum n-aveți? făcu Dromiket. De ce n-aveți? — Ca să nu ne individualizăm, să fim toate egale. Numele ni se schimbă periodic, prin rotație. Suntem, la Centrul de Primire pentru turiști, 120 de femeiuști. Pe lângă faptul că semănăm între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar fi o treabă. Ducem mare lipsă de tinichigii. În clipa aceea de responsabil se apropie o fetișcană rumenă în obraji, cu un bust zdravăn, extramediocru. — Tovarășe responsabil - ciripi ea cu vioaie familiaritate, nu fără să se uite pe furiș la pământeni -, să mai pun ceva în ciorbă? — Da - zise comandantul fără să întoarcă privirea -, mai pune niște apă, mai avem doi la masă. Episodul 9 Poftă bună! După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
un medicament pentru a visa noaptea pești? - De ce ? E cumva pescar? - Nu, dar de vreo două luni visează, noapte de noapte, vrăbii. - Și ce vă deranjează, pești sau vrăbii, nu e totuna? - Nu, dacă ar visa pești, nu ar mai ciripi. Examen - Mai bine ai lua examenul azi, dacă nu, să uiți că sunt tatăl tău! - Sigur, tată... După cinci ore: - Ei, cum a fost examenul? - Cine ești ? Stau pe facebook. Simt miros de cartofi prăjiți. Problema e că am pus
TABLETA DE WEEKEND (44): APOCALIPSA DUPĂ TRAIAN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364325_a_365654]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > TERRA INCOGNITA Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 333 din 29 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM de Al.Florin ȚENE Terra incognita Ziua totuși nu e o vrabie care ciripește în zarzăr și dispare în înțelegerea auditivă a cuiva ce-și lustruiește în soare o sabie. Nu, ea nu e vrabia aceea cu aripi neliniștite și cenușii de la care învăț să zbor pentru a trece peste râul clipelor târzii în
TERRA INCOGNITA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364560_a_365889]
-
care O dorea cu-nfrigurare. El știa prea bine țelul Și gândea să-i dea inelul, Cumpănind clipa în care Să-i fure o sărutare. Pe o ferăstruică mică, Intră-n zbor o păsărică, În jurul lor se rotește, Și voioasă ciripește. Profitând de întâmplare Ea-l cuprinde cu ardoare Și-l întreabă visătoare: „O fi semn sau o-ntâmplare?” „Tu ce-ai vrea, iubita mea? Psărea mi-a dat ceva... ” Și-i pune sfios inelul, Fredonându-i cântecelul: „Vrei să fii
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
mei În cuibul de sub streașina însorită, Acum sunt gata pentru zbor toți trei Și parc' așteaptă clipa fericită. Jos pe pământ pisica cea flămândă Tot miaună o strofă din folclor, În jur aceleași vrăbii stau la pândă Să-și mute ciripitu'n locul lor... Privindu-i mă întreb cu înfrigurare Și caut printre oameni un răspuns, Cine le spune și ne spune oare, Sunt aripile voastre îndeajuns?! I-am văzut crescând sub ochii mei Acolo-n cuibul lor de rândunică- Dacă
PUII DE RÂNDUNICĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363899_a_365228]
-
în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului În bob de rouă soarele zâmbește Pe florile înmiresmate, Un fluture cu aripi colorate A lăsat zborul și se odihnește. Un curcubeu se leagănă în zare, Duios o râmdunică ciripește, Iar un castan se pregătește Pentru a florilor ninsoare! Se scaldă într-un zâmbet efemer. Pădurile, livezile și lacul, A dat în floare astăzi liliacul, E-o primăvară plină de mister Rămâi, te rog de fiecare dată Cu noianul tău
MISTER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362818_a_364147]
-
Sărutul primăverii Chiar din zori, așa de-odată, par a-mboboci toți merii, Saltă ghiocei sub soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara înflorește chiar în faldurile sale... Glastre-nțelegând tot tâlcul par a-nmuguri în tindă
PRIMĂVARĂ SENINĂ, DOAMNELOR ŞI DOMNIŞOARELOR! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362816_a_364145]
-
că ea simțea o mare satisfacție dacă-l chinuia, jucându-se cu el. N-am putea spune că acest lucru nu era un chin destul de plăcut până la urmă pentru amândoi. Era o joacă între îndrăgostiți și când el o auzea ciripind: „Ce faci Puiule, mai vrei încă o dată?”, era topit după ea. Minodora recunoștea în sinea sa că a fost uneori răutăcioasă cu el. Când nu avea chef de drăgălășeniile lui, îi promitea că va ajunge la el, însă găsea apoi
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
Drag de primăvară Chiar din zori, așa deodată, par a-mboboci toți merii, Saltă ghiocei sub soare și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]
-
și nou val de viorele, Ce-și culeg din cer culoare, să dea lumii-acum și ele Vestea cea mai așteptată, a sosirii primăverii! Ciripit de păsărele din desișuri se avântă, Cucul cuibul își clădește tot strigându-se pe nume, Vrăbiuța ciripește, liberă în astă lume, Peste vârf de rămurele până-n vale și ne-ncântă. Râul saltă, clocotește, topind ghețuri până-n vale, Apele își limpezește făcând cerului oglindă, Sălcioara înflorește chiar în faldurile sale... Glastre-nțelegând tot tâlcul par a-nmuguri în tindă
ANOTIMPURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1082 din 17 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363472_a_364801]
-
țară. Mama ei, învățătoare în sat, o făcea diferită. Mai târziu, a îmbrățișat cariera mamei. Este educatoare. A fost un copil frumos, a devenit o femeie desăvârșită. O brunetă cu ochi mari, pătrunzători, cu trăsături fine, iar vorbele îi erau ciripit de păsărele. Doamne, ce frumos ”ne-am copilărit” amândouă! Azi, însă, s-a întâmplat ceva deosebit. Alergând în ”de-a prinselea”, ochii mi-au căzut pe-o mogâldeață. Curioasă, m-am oprit brusc. Fani a venit lângă mine. Nu mică
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
limbuta el se spală, Blană să-i fie frumoasă, Curată și mătăsoasa. Pe ălei umblă ușor , Parcă e un norișor, Alb, pufos și miorlâit, Mi-e drag, fiindcă-i îngrijit! Îl mai cert, e-adevărat, Când vreo vrabie pe gard, Ciripind, îl necăjește Și-o prinde și-o jumulește. Și arată într-un hal, De parc’-ar fi canibal, Dar nici nu sfârșesc cu ceartă, Că-i la loc curățel gata. Motănel, dar nu-i frumos Să fii rău și arțăgos
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
virtuos. Un virtuos este și când vorbește cu consătenii lui și când scrie despre o mare personalitate a muzicii și a culturii române, așa cum este muzicologul Viorel Cosma. Parcă ar cânta arabescuri pe coarda subțire a viorii, așa de dulce ciripește: „În seara zilei de 30 Martie, când l-am sunat pe Excelența Sa, domnul general maior, maestrul Viorel Cosma, ca să-l felicit cu ocazia împlinirii a 90 de ani de viață frumoasă și rodnică... precum viile Cotnarului care ne oferă ambra
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
țărani veniți din mai toate satele din jurul Oraviței și chiar de la mai mari depărtări. Astfel, la ora unu noaptea , începe cel de al doilea concert. Aici, dragostea și entuziasmul ating cotele maxime: Era ceva ce nu se poate descrie. Privighetorile ciripeau și ele împreună cu doiniștii, iar poporul plângea, aplauda și striga mereu să trăiască Paulian, să trăiască Doina și toți frații din România 182. Vizita corului Doina la Oravița a însemnat o nouă izbândă artistică și un important pas în
MITE MĂNEANU, VIAŢA CULTURALĂA MEHEDINŢIULUI ÎN SECOLELE XIX-XX(2) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363160_a_364489]
-
colegii mă tachinau și își dădeau ghionturi la început, dar când au văzut cum apare fizic partenera mea, începusem să descifrez în vorbele lor invidia. Nici la masa Suzanei nu era liniște, colegele sale aruncând mereu ochiade spre noi și ciripind gălăgios pe limba lor. În săptămâna cât Suzana a mai rămas la Mamaia, s-a înfiripat o atracție puternică între noi. Făceam plajă împreună, ori de câte ori puteam să “fug” de la serviciu, seara ne întâlneam și mergeam la dans, ori în același
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
piatră brută și balustrade cu mână curentă solid consolidată, montate în zonele periculoase. Nu riscai niciun accident, decât dacă doreai voluntar să-l faci! Zone stâncoase și golite de orice vegetație se succedau cu altele, pline de arbori, umbră și ciripit de păsărele. Pe stâncile înalte vedeai ciurde de capre negre sărind din piatră în piatră, căutând printre stânci smocuri de iarbă hrănitoare. Camera noastră din hotel avea vederea spre un peisaj de poveste. O poiană plină cu flori montane, sprijinită
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
asta, deși bărbații obișnuiesc să folosească genul acesta de abordare cu majoritatea femeilor... Cu adevărat suntem două picături de apă, eu și sora mea mai mică: Oana! Dintr- o dată totul se amestecă în capul meu: păsărelele de dimineață încep să ciripească, testosteronul este în ibricul de cafea în care îmi fierb propriile ouțe de băiat prostuț și teribil de frustrat... Mă uit pierdut spre ultimile ecouri din cuvintele Sabinei, din nou gândul meu bun, îmi spune: ,, iar te uiți în gol
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
asta, deși bărbații obișnuiesc să folosească genul acesta de abordare cu majoritatea femeilor... Cu adevărat suntem două picături de apă, eu și sora mea mai mică: Oana!Dintr- o dată totul se amestecă în capul meu: păsărelele de dimineață încep să ciripească, testosteronul este în ibricul de cafea în care îmi fierb propriile ouțe de băiat prostuț și teribil de frustrat...Mă uit pierdut spre ultimile ecouri din cuvintele Sabinei, din nou gândul meu bun, îmi spune: ,, iar te uiți în gol
AZI, DUMINICA (3), POVESTE NETERMINATĂ (2) de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368521_a_369850]
-
o ia de la capăt și să-mi modifice din nou arhitectura facială. Așa că, m-am conformat și am recitat, cu o oarecare interpretare și cu o fărâmă de trăire, textul catrenului meu. Cred că i-a plăcut colonelului cum am ciripit, altfel nu m-ar fi aplaudat frenetinc cu două palme peste ceafă: ‒Bravo, lighioană!...vezi că se poate? ‒Vă mulțumesc!... am îngăimat eu. Fleașc! ‒ o palmă peste bot, trosc! ‒ un pumn în cap, mi-a răspuns el la mulțumiri. ‒ Paștele
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > 1 MARTIE Autor: Valeriu Cercel Publicat în: Ediția nr. 1519 din 27 februarie 2015 Toate Articolele Autorului M-au trezit azi-dimineață, La fereastra casei mele, Somnoroase păsărele... Ciripeau pline de viață, Oare...ce-o fi fost cu ele?! Dintr-un petec de zăpadă, Clinchet viu de clopoței... Un mănunchi de ghiocei Făceau zarvă prin ogradă... Oare ce-o fi fost cu ei?! Dup-un lung și rece vis
1 MARTIE de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367813_a_369142]