1,246 matches
-
lumii. Selecțiile celor buni dintre cei mai buni se desfășoară cu luni în urmă în mai multe centre muzicale. Inclusiv în Europa. Dar la Tanglewood are loc și un mare pelerinaj al publicului. Al publicului estival scăpat de stresul grijilor citadine de peste an. Este un public în egală măsură tânăr, studenți și elevi ce sosesc de la Boston, unul dintre cele mai importante centre universitare de pe continentul nord-american. înainte de începerea concertului se așteaptă în ordine, în șir indian... Este și un public
Tanglewood - reședința de vară a marii muzici by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9363_a_10688]
-
prin brazdă orice alt material. II. Artistul de la ROSAL (o opinie) Hăituit de vipia lunilor de vară, artistul tradițional se trage la umbră. Un ochi de apă, un bot de pădure sau chiar o colină mai răcoroasă se substituie claustrului citadin și, măcar pentru o vreme, descarcă și absorb energiile reprimate peste an în geometria severă a atelierului. Spațiul se dilată, orizontul se lărgește și el, ca în filmele rusești, ochiul adulmecă o altă scară a lucrurilor și obiectele înseși aspiră
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
ci mai ales pentru că a refuzat explicit orice asociere cu Noua obiectivitate. Pe de altă parte însă, chiar dacă paleta sa are o libertate caracteristică expresionismului, chiar dacă n-a fost niciodată preocupat de caricatură ca joc, atracția lui Beckmann pentru lumea citadină îl apropie de subiectul manifestării de la Metropolitan... Mai mult, perioada anilor '20 a fost una dintre cele mai fertile din cariera sa și nimeni în secolul al XX-lea nu a reușit mai bine ca el să reprezinte imaginea individului
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
intertextuală mai provoacă jocurile minții, aluziile culturale dau savoare cotidianului. Există, pe de altă parte, în versurile Marianei Codruț și o tentație a socialului - mai ales în varianta antisocială -, a omului pe cale să-și piardă propria identitate într-un peisaj citadin agresiv, absurd, imprevizibil, grobian, vulgar, specifică mai degrabă poeților din anii '90 și mai cu seamă celor debutați după anul 2000, fără însă ca poeta ieșeancă să aspire la viziunile expresioniste, grotești și foarte sexualizate ale acestora din urmă. Paradoxul
Drumul spre sine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9560_a_10885]
-
cel care ajunge pentru cîteva luni pe tronul Moldovei. Fără celebra dramă a lui Hasdeu, Răzvan și Vidra, numele nu s-ar fi răspîndit ca nume de botez cu conotații romantice. De asemenea, pare foarte posibil ca răspîndirea în mediul citadin, educat, a formei hipocoristice Oana a numelui feminin Ioana să datoreze mult piesei lui Delavrancea, Apus de soare, în care Oana e numele fiicei ilegitime dar foarte iubite a lui Ștefan cel Mare (personaj istoric de la care se poate ușor
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
lectură fragmente din discuția pe care a purtat-o cu Mircea Cărtărescu în luna mai, când scriitorul a făcut un turneu de conferințe la Bruxelles și Amsterdam, la invitația ICR Bruxelles. "Marele roman european contemporan este, pe lângă pluriform, mai ales citadin. Orașul este un personaj omniprezent, cu diferite fețe: absurd spre înfricoșător, dictatorial spre labirintic", scrie cronicarul NRC. Margot Dijkgraaf subliniază că, pe lângă București, și Amsterdam este un personaj al cărții. Ba chiar are un rol în geneza ei. În 1994-1995
Mircea Cărtărescu, tradus în olandeză by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/82096_a_83421]
-
pe caldarîmul orașului de care se distanțează moralmente ("municipiul ș...ț plin de neghiobi și/ bădărani"), dar în care se află iremediabil implicat. Exasperarea imaginativă, iritarea frecvent imprecativă sînt ale unui ins care-și filtrează umorile prin experiența și codurile citadinului: "dacă într-o noapte uzina electrică s-ar defecta/ orașul s-ar lumina împărătește/ cu lumina cărnii tale/ ca vinul vechi în pivnițele neguroase/ stă în trupul tău lumina și se învechește// sînii tăi fabuloși de dinamită și azur -/ un
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
de scurtmetraje. Avem în prim plan lumea ieșită de sub clopotul de sticlă al societății multilateral dezvoltate și a cărei mizerie a fost amplificată de perioada de tranziție postcomunistă, lumea în care Florin Salam face muzica. În general tocmai acest mediu citadin face obiectul reportajelor jurnaliștilor străini atunci cînd este vorba despre România, trezind, cine știe, nostalgii tiermondiste și reflecții despre capitalismul sălbatic. Nu există nici un proiect ideologic în acest film, de felul celor conținute în reportajul fără frontiere. Scena este luminată
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
de după primul război mondial, căruia el însuși îi aparține. În condițiile date (inclusiv a puținei experiențe scriitoricești), însă, prevalează viața exterioară a grupului și aici doar petrecerile, distracțiile lui. Astfel, capitole speciale sînt consacrate pasiunii automobilistice (Automobilul 468 sau Poezia citadină, unde se enumeră, ca în versurile futuriste, tipurile de mașini ce circulă pe străzile capitalei: Ford, Cadillac, Buick, Chevrolett, O. M. Studebacker, Salmon, Citroën, Mercedes etc.), cinematografului (Concesii sentimentale, cu remarci subtile asupra jocului actorilor Rudolf Valentino, Jacques Catelain, Rod
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
o autorizație de construcție se evaporă pe loc. Problemele financiare nu înseamnă numaidecât deficit, ci și - glumind puțin - exces. Și tot ca o butadă trebuie luată observația criticului literar Mihai Zamfir, care vede în degradarea Bucureștilor o șansă oferită scriitorilor citadini. La urma urmelor, multe dintre zonele pe care le îndrăgim le-am întâlnit, pentru prima oară în câte-o carte. Pornite din literatură, unele se vor întoarce - din păcate - pentru totdeauna, acolo. De la arhitectul Peter Derer a pornit remarca potrivit
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
ilustra motivul cheii de fier - Bagneuse ouvrant une cabine, 1928 - singurul element ponderal și, în mod evident, pivotul întregii compozitii, este cheia. într-un peisaj marin numai lumină și culoare, ușor ca un fulg, cheia de fier atârnă grea, neagră, citadină. Totul: marea, cerul, nisipul, trupul înotătoarei - și el ușor ca o minge de plajă - se organizează în jurul cheii gata să intre în broască. Dar tocmai pentru că ancorează pe pânză elementele compoziției, cheia de fier introduce o ruptură. De-a curmezișul
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
ori de cîte ori duc mîna pe față, se naște, se petrece și capătă proporții aventura lui Covaliov și toată tevatura. În spate, pe tot peretele, orașul își spune și el povestea în variate proiecții. În micile filmulețe, vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
mai potrivi la bicicletele care se produc acum. Obiecte demodate. Sticle cu care nu se mai poate face nimic. Magazinele nu le mai primesc la schimb, iar centrele de colectare nu ar cumpăra niciodată așa ceva. Praful - cuvânt cheie. În sens citadin, ține de igienă, în sens rural, de ornamentică, aș zice. Praful la țară are un fel de funcție artistică. La oraș el se șterge, e antipatic. La țară evocă nostalgic, face parte din peisaj. Nu e nociv, nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Ludwig Knaus, în care paznicul local întreabă ceata dacă are hârtii de liberă trecere. Imaginea e plină de umor, infatuarea paznicului față cu nonșalanța și degajarea nomazilor care se odihnesc întruchipând exact contrastul între ordine și libertate, între strictețea vieții citadine și neîncătușarea hălăduirii. Iar pentru cine a trăit în România până în 1989, ridicolul controlului de către autorități e și mai evident... Într-adevăr, compararea situației "țiganilor" în literaturile Germaniei, Elveției, Austriei și României vădește unele puncte comune, dar diferențele sunt cele
Prezicători, aurari, lăutari...- "țiganii" în literaturile Europei Centrale și de Est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9187_a_10512]
-
au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie somnoroasă, ea Însă seamănă izbitor cu Meril Stryp și are un zâmbet atrăgător. ,,Am datorii, izbucnește bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nestins. În perioada de secetă erau Întotdeauna incendii În mahalale și În fiecare săptămână din ultimele trei luni văzuse rămășițele Înnegrite ale unor case, lemn ars și tablă ondulată care rămâneau să zacă acolo și deveneau o parte a peisajului citadin. Iar În câteva săptămâni aveau să fie ude și noroioase din cauza canalizării Înfundate și a băltoacelor de apă care se formau după ploi, așa Încât Margaret avea să uite de căldura din august, care usca totul. Ce repede uităm, Își zise
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Atât timp cât prezentul avea uscăturile lui, bietul brăilean trebuia să se-mpiedice și de vechile cioturi. Cum-necum, Primarul le-a dat loc de casă în cartierele Chercea și Radu Negru. Putem admira și acum în arhitectura cu design modern a peisajului citadin: caii cu trăsuri, alături de Cielo, Volvo, Espero și Nubira. Bodegile, covrigăriile, cuptoarele pentru cozonaci, alături de pizzerii, cazinouri și cluburi de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plătească. "A plătit doamna..." îl asigură tânărul cu ochelari din spatele contoarului. Victor nu se mai întreabă cine și de ce a plătit. Își ordonă fără încetare : "La spital ! Cât mai repede, imbecilule !" Pe stradă, din nou mulțime ; este ora când majoritatea citadinilor ies de la slujbe și se grăbesc spre casă. Dar Victor nu mai sesizează nimic; înoată ca un disperat prin masa cenușie în care se topesc trecătorii. * * * Dora se regăsește culcată în îngustul pat la fel de alb ca și cămășoiul real de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oarecare ecou la concursurile elevilor, o poezie destul de modernă, cred, dar naivă, oarecum, un fel de laudă a ploilor cotropind ca o armie, zale, ropot , orașul, sau asemănam troleibuzele, abia introduse, cu niște greieri cu antenele lăsate pe spate. Pasteluri citadine în gustul revistei amintite. Debutasemm în 1962 în ziarul local, iar la cincisprezece ani, în '64, publicam fericit două poezii în ,,Steaua". Da, pe ambii i-aș fi putut întâlni, Agârbiceanu care slujise o vreme, înainte de 1948, ca preot unit
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
de dascălul său, Mircea Zaciu: "Mircea Petean sfidează clișeele tradiționale legate de ființa (fragilă, maladivă, retractilă) poetului. El pare, deopotrivă, mai aproape de energetica înfățișare a luptătorului: amestec de forță și voință de a învinge în tot ce face. Bucolic și citadin, ingenuu și livresc, speculativ și direct, ironic și grav, sentimental și tăios, schimbând registre și stiluri cu destulă degajare, Mircea Petean își riscă de fiecare dată, carte după carte, miza intimă, gata întotdeauna să și piardă, la o adică. Forța
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
temperată prin luciditate și supraveghere cerebrală. Coborît, pe de o parte, din memoria peisagismului complex al Școlii de la Baia Mare, în care se revarsă cam toate tendințele europene ale timpului, și, pe de altă parte, dintr-o filozofie abstractă a peisajului citadin și a fabulației propriu-zise, dintr-o continuă utopie a acestora, Bochiș reușește, finalmente, un lucru surprinzător: el subminează ideea de peisaj natural și de spațiu public, adică anihilează reperul exterior și invalidează reflexul. Cu alte cuvinte, el scoate modelul din
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7461_a_8786]
-
Scriitorilor și au impus numele autorului printre prozatorii foarte importanți ai momentului. Elaborat în ultimul deceniu al comunismului (cu siguranță însă, revizuit substanțial până la publicarea sa în al treilea an de după revoluție) Sonata pentru acordeon este un soi de Moromeții citadin, sau, dacă preferați un produs târziu în descendența neorealismului italian, de tipul Rocco și frații săi. Un roman în alb și negru al periferiei bucureștene în deceniul nouă al secolului XX, o lume dură, golită de orice sentimentalism, înecată într-
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
pe coordonate cât se poate de previzibile. Prin realismul său viguros, caracterul dur, fără urmă de sentimentalism al narațiunii, materia colțoasă din care sunt modelate personajele, primul roman al lui Radu Aldulescu poate fi privit ca un fel de variantă citadină a romanului lui Marin Preda, Moromeții. Un Moromeții fără Moromete însă, pentru că Sonata pentru acordeon are o construcție rizomică, ce nu presupune prezența unui personaj cu rolul de ax central. E drept, în romanul lui Radu Aldulescu, la nivelul mahalalei
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
spiritual, al privatului. Set s-a manipulat, așadar, pe sine. În satul din care plecase, modestia era suverană. În urbea în care s-a căpătuit, aceeași biserică avea rigori ceva mai utilitare. Familia începuse, conservator, să-i impute acutul liberalism citadin. Exact asta este, pentru personajul lui Dan Lungu, cartea pe care - parțial măcar - o pune pe hârtie. Un îndreptar în aparență social, dar în substanță individual. Dincolo de un prag, sinceritatea asumată narativ devine obiectivitate ratificată divin. Succesiunea ritmică a focalizărilor
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
Americii contemporane, transformând romanul de moravuri în ceea ce Philip Fisher numește, mult mai cuprinzător, "romanul culturii", o cultură unde visul american se confundă cu goana după câștig, unde prosperitatea societății de consum secătuiește ființa interioară și atrofiază conștiințe. Caracteristic, peisajul citadin aparține orășelelor de provincie, cartierelor populate cu oameni de rând sau suburbiilor locuite de proaspeți favorizați ai soartei, asemănătoare celor cunoscute de Updike în Pennsylvania și Massachussets, iar existențele lipsite de strălucire se proiectează pe fundalul unei Americi în care
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]