10,372 matches
-
ce vrea s-o slujească - apărarea lui Mircea Eliade. Pentru indivizii - indiferent de ce nivel cultural afișează - care zâmbesc a râde, vorba cronicarului, cartea semnată de medicul român canadian rămâne o lecție splendidă de ceea ce Înseamnă profesionalism științific, acomodat cu acribia citatului și a trimiterii la surse demne de luat În seamă, ca la judecata de apoi. În fond, toată cartea se arată a fi o dezbatere pertinentă, cu oferte de arhivă și cu argumente de logică perturbatoare În linia bunului simț
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
și prooccidentale sprijinite de Zeletin, Ralea, Zarifopol, Lovinescu și de toți criticii literari ai celei de a doua generații maioresciene. E la fel de fals și că atît prooccidentalii, cît și autohtoniștii se plasează ideologic pe fondul comun al primordialității ideii naționale. Citatul din Paul Morand (pagina 91) relevă o politizare excesivă a ideilor, nicidecum faptul că ele ar aparține exclusiv extremei-drepte. Nici toate ideile protagoniștilor cărții nu pledează pentru o doctrină extrem naționalistă. România provincială, cu o cultură mică și marginală, care
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
ajungi târziu acasă și le povestești alor tăi o frântură din eroismul câmpului tău zilnic de luptă. A doua zi apare textul: la breviar, ediția a doua (cu tiraj limitat), o coloniță marginală, din care s-a tăiat finalul cu citatele, din lipsă de spațiu! Vreun telefon de mulțumire, ceva? Peste o săptămână, primești, totuși, un telefon: am fost plecat din localitate, a apărut cumva? Sau: a trecut o săptămână, măi, frate, măi, când apare? Cât să mai aștept? Dar a
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
Cornelia Ștefănescu Poate nu ar fi fost nevoie să apelez la Émile Littré, la citatul despre caracterul niciodată sfîrșit al activității lexicografice, comentînd Dicționarul etnologilor români, dacă după lectură nu aș fi realizat cît adevăr cuprinde, aplicat la această cercetare științifică de copleșitoare dimensiuni. Pentru a mă susține adică, în comentarea geografiei spirituale a itinerariilor
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
Cuvîntul înainte din 1979: "Les travaux lexicographiques n'ont point de fin". Este un mod de a invita, de a încuraja chiar cititorul să conlucreze cu autorul, conștient, spune el, de limite, în vederea altei ediții, a celei de față. Mie, citatul îmi spune și altceva. Este convingerea de după o atentă lectură. Unei asemenea lucrări să nu i se caute nicicînd un punct, o oprire, oricît de uriașă compoziție s-ar arăta chiar și pînă în prezent, deoarece ceremonialul de date, minuțios
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
al acestei lumi care fie că nu și-a dat încă tot aportul la dezvoltarea domeniului, fie că mai mult decît se știe, cercetarea nu a adus date noi la suprafață. Iordan Datcu posedă știința enumerării, a exemplificării, a reproducerii citatelor semnificative din aprecierile altora, a detectării contribuției fiecăruia, a analizei cărților, a deosebirilor și apropierilor, a stabilirii precursorilor sau a apartenenței la o generație anume. Interesant mi s-a părut faptul că Iordan Datcu este atent și la ceea ce a
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
prinși recent cu studii plagiate. Șefii catedrei de istorie de la o mare universitate românească au pus în circulație un manual care nu doar îl relua pe acela scris de altcineva decît scria pe copertă, dar mai era și plin de citate din Ceaușescu. Luați la întrebări, au răspuns candid că n-au profesor propriu la specialitatea cu pricina. Iar coordonatorii unui tratat academic de istorie a României consideră că prezența sursei în bibliografie ne scutește de ghilimelele citatului. Și un ultim
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
și plin de citate din Ceaușescu. Luați la întrebări, au răspuns candid că n-au profesor propriu la specialitatea cu pricina. Iar coordonatorii unui tratat academic de istorie a României consideră că prezența sursei în bibliografie ne scutește de ghilimelele citatului. Și un ultim exemplu. Dispar, unul după altul, din funcții profesioniști valoroși, înlocuiți de niscai nulități profesionale, propuse, la rîndul lor, de alte nulități (politice, acestea). O oarecare doamnă cu nume predestinat care conduce Direcția de Cultură din Primăria Capitalei
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]
-
revolta te obligă să "spui""). Nu mă fac aici ecou al unor zvonuri, ci scriu sub impresia trăirii unui contact direct cu brutale realități, care m-au zguduit, recent. Am avut neapărat nevoie să găsesc (să verific cu originalul) un citat dintr-o cronică literară a lui Perpessicius, dintr-un anumit număr al lunii mai, 1947, al cotidianului "Jurnalul de dimineață" (peste câteva săptămâni, ziarul a fost "suspendat" -, cum se zicea pe atunci -, împreună cu multe alte publicații, de altfel). La BCU
Mor biblioteci by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/15260_a_16585]
-
maimuțoi care e îmbrăcat ca un gangster și fumează trabuc (...) și pe care într-o criză de inspirație l-am botezat Jim!”; „un urs bej pe care l-am botezat Giovanni”; „ursulețul bej... pe care îl cheamă Giovanni Ursu’”. Ultimele citate permit să se observe diferența, dar și trecerile dintre onomastica impusă sau obiectivată și cea creată subiectiv: „îl cheamă” / „l-am botezat”. Categoria numelor cu rezonanțe tipic românești e mai redusă: „Din întunecata și atât de îndepărtata mea copilărie au
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
turn cu orologiu și de Piața Franz Kafka, se află sediul uneia din atracțiile mai puțin obișnuite ale Pragăi. Locul are la prima vedere aparența unui club de cartier, cu vrafuri de dosare depozitate peste tot și cu inscripții și citate ironice, comentînd semnificația deloc evidentă a obiectelor de artă pop ce împodobesc pereții și rafturile. Unul din aceste obiecte, aflat aproape de intrarea în holul strîmt, poate servi drept emblemă și comentariu global: este o Olivetti ușoară, cu claviatura intactă, dar
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
între filele unei cărți”. Surprinde inteligent labilitatea granițelor dintre persoană și personaj sau dintre realitate și ficțiune dar, în același timp, își joacă rolul cu o sublimă inconștiență: „Dacă sunt intelectuali, discută despre anumiți autori sau opere, acordă prioritate unor citate, revin mereu la aceleași teme și obsesii... Treptat, toate acestea le mulează pe chip o mască. Ea le imprimă o originalitate mai mult sau mai puțin pronunțată. Această mască exprimă, nu ascunde. Ea transformă pe orice ins dintr-o persoană
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
cale mare pregătire” (balti.iatp.md). Uneori prezența sa poate fi explicată prin afinitatea cu stilul bisericesc: „acum împăcat, acum trudit, acum îmbucurat, acum trist cît muntele Golgotei“ (Ernest Bernea, Mic tratat de înțelepciune și virtute, Cluj, Dacia, p. 137; citat reprodus dintr-o recenzie din Observatorul cultural). Atestat mai de mult, necuprins în DEX, verbul a înnumăra apare, surprinzător, în contexte tehnice: „printre tehnologiile de vîrf se înnumără Desktop Communication” (ro.kde.org), „uneori când înnumără megii de ram mai
Îmbucurat, înnumărat... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13457_a_14782]
-
sursei dintîi, o trecere din mînă în mînă la infinit. Dacă putem numi religioasă lectura textului considerat sacru și prestigios, lectura plagiatorului e pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcînd că principiul celei dintîi lecturi este citatul, în vreme ce al celei de a doua este copia. Diferența este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
religioasă lectura textului considerat sacru și prestigios, lectura plagiatorului e pe de-a-ntregul laică. Mi-am dat seama de diferență, remarcînd că principiul celei dintîi lecturi este citatul, în vreme ce al celei de a doua este copia. Diferența este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și prestigiul unui original exemplar, pe cînd copia multiplică un original uitat pe care
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
dintîi lecturi este citatul, în vreme ce al celei de a doua este copia. Diferența este că, în citat, avem sursa la vedere, iar în copie ea rămîne ascunsă. Plagiatorul nu citează în mod declarat. El reproduce nedeclarat. Și nu imită, copiază. Citatul conservă unicitatea și prestigiul unui original exemplar, pe cînd copia multiplică un original uitat pe care-l lipsește de orice însemnătate, reală ori simbolică. Și mai este un lucru, la care nu m-am gîndit înainte: plagiatorul n-are de
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
cazul iscat în jurul faptei lor. A copia li se pare normal. Despre ei nu e corect a spune că nu gîndesc cu capul lor și că nu vorbesc în cuvintele lor: asta e valabil doar pentru lectura religioasă și pentru citat. ori se cuvine a spune că nu gîndesc deloc; de aceea împrumută textul, întreg și nealterat, gîndit de alții. Nu din respect (l-ar cita, dacă l-ar respecta), ci din cel mai pur interes. Dincolo de folosul imediat (și necuvenit
Despre plagiat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13476_a_14801]
-
au devenit doar mahalale din centrul Tîrgului, ce s-au aflat în perimetrul orașului interbelic. Excluse de la această realitate citadină au fost periferiile, transformate în cartiere-dormitor, de fapt, uriașe sate pe verticală, care au nutrit o psihologie colectivă pe măsură“. Citatul de mai sus sugerează poate și tipul de istorie pe care încearcă să-l abordeze Adrian Majuru. Bucureștii mahalalelor urmează, pe de o parte, linia istorică obișnuită, clasică, iar pe de altă parte, linia istoriei mentalităților. O alăturare și o
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
vecinătatea textelor, critica lui Vasile Spiridon este inteligentă, bine plasată între poezia asupra căreia își concentrează atenția și ansamblul liricii stănesciene, dar „plusurile” sunt mai greu de înregistrat datorită aceluiași demers critic abstract, neadecvat. Câteva exemple. Văduvit de contextul inițial, citatul care însoțește poezia Lauda somnului, vol. O viziune a sentimentelor, este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
Din moment ce ființa este observată de un obiect subiectivat, înseamnă că ea mai depinde de încă o transcendență, aceea a obiectului. Dacă subiectivul obiectivat abstractizează realul până la a-l deforma, obiectul subiectivat reifică ființa, o atrage spre regnul lui”. Un alt citat izolat din pagina critică ce urmează poeziei Foamea de cuvinte, vol. Oul și sfera: „Doar ele, actele epurate ale logosului din manifestarea sa verbală, vor satisface trecerea deplină de la noțional spre poeticitate și vor asigura o cale ce anulează incompatibilitatea
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
al unei lumi cu o puternică încărcătură metafizică. Printre decoruri vagi și contorsiuni ale unor anatomii și ele sumare, pictura Mirelei Trăistaru configurează o lume ritualizată, încremenită în manifestările ei exemplare: naștere, nuntă, moarte. Fără ostentație și fără crispare, cu citate livrești și cu aluzii etnografice, cu agitații grafice și cu pensulații largi, pictorița dezvoltă simultan idei plastice și narative, gesticulează viu și interoghează memoria printr-un discurs unitar și logic. Dar pe lîngă toate acestea, la fel de importantă și la fel de puternică
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
însuși, două ar fi tezele cărții: mai întîi că Eliade e, avant la lettre, un scriitor postmodern - „primul postmodern în acest spațiu cultural“, apoi că Dionysos e arhetipul eroului din romanele eliadești. Prima dintre teze, care trece sub forma unui citat și pe coperta a patra a cărții, ține de o anume modă. Dar nu acesta ar fi defectul ei principal, ci acela că, formulată în prefață, ea rămîne, pînă la sfîrșit, o afirmație lipsită de demonstrație critică. Cea de-a
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
istorica antologie Desant ’83. De altfel, prozele lui Pavel Șușară respectă multe dintre ingredientele postmoderne ale literaturii optzeciste: realismul social (e drept, la Șușară tulburat adesea de o alunecare în fantastic după model Kafka, Borges sau Mircea Eliade), aluziile și citatele livrești, spiritul parodic și intertextualitatea, autoreferențialitatea. În cele mai multe dintre cazuri scriitorul prezintă un cadru de viață banal, populat cu personaje lipsite de relief din nomenclatorul de meserii al regimului comunist (impiegați de mișcare și controlori de bilete, primitori-distribuitori la depozite
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
pare a fi total negativă: în fond, un termen al lumii interlope poate rămîne fundamental ambiguu, pentru că judecata negativă alunecă ușor în admirație, ca în cazul calificativelor șmecher sau (h)oț. În această zonă incertă par să se plaseze unele citate - „le agăț cu cele mai penale metode” (seductie.com), “este cel mai penal, cel mai hoțoman, și în nici un caz nu se poate numi vedetă” (hanuancutei.com). Tendința dominantă mi se pare totuși cea de fixare a unei valori negative
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
acest ultim caz, cărțile sale vor fi întotdeauna “platforme-program”. 1 Michel Houellebecq, Interventions, Flammarion, 1998, în “Magazine littérairè”, novembre 2000, p. 48. 2 Alain Besançon în “Commentaire” nr.96, 2001-2002, pp. 939-944. 3 Redacția revistei “Perpendiculaire”, în “Magazine littéraire”, nr. citat, p. 28. 4 Laurent Flieder, Le Roman français contemporain, Seuil, coll. Mémo, 1998. 5 Numărul citat. 6 Numărul citat. 7 Aceasta este dimensiunea “literatură a cadrelor” despre care vorbeam, și tocmai aici Houellebecq a fost imitat cu o încăpățînare caricaturală
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]