287 matches
-
noastră, plină de acțiune, ici de puternice, colo de gingașe simțiri, dar, pe deasupra tuturor calităților acestora, versul și limba privighitorii de la Mircești răpește auzul și simțirile. Chiar dacă n-ar exista figuri dramatice atât de genial desemnate ca aceea a lui Ciubăr Vodă, cu atât de energice conture ca aceea a lui Tomșa, ar fi de ajuns ca farmecul neînvins și pururea învingător al limbei lui Alexandri să răpească pe auditori. Și daca caracterul lui Despot chiar e mai mult o figură
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
găleată a cuiva, și stăteam acolo ore Întregi, până se umplea căldarea. Apa a fost contaminată. Așa Încât, nu aveam nici mâncare, de ieșit nu puteam ieși și trebuia să mai bem și apa aia murdară. Și ne trimiteau, Într-un ciubăr mare, de la Moghilev, mazăre furajeră. Trebuia să mâncăm, fiindcă altceva nu aveam. A fost o diaree... Mai veneau țăranii, aveau cești de mălai și ne Înțelegeam: dădeam o cămașă, ceva, iar țăranul, neavând nimic, lua și el și luam și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
toridă. S-a mai deschis vagonul, ne-am mai aprovizionat... - Necesități... - Cred că necesitățile le rezolvam pe loc, acolo. - Într-un colț special? - Nu. Unde găseai... Erau cam 70 de persoane, Încărcat la maximum... Stăteai pe bagaje... - În colț erau ciubăre? - Nu, nu au pus ei ciubăr... Ce s-a găsit... - Femeile sau bărbații aveau o pătură când se duceau În colțul acela? Mai exista pudoare? - Da, se mai făcea un fel de zid. - Suferea cineva de ceva? Plângea cineva? - Bunicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-am mai aprovizionat... - Necesități... - Cred că necesitățile le rezolvam pe loc, acolo. - Într-un colț special? - Nu. Unde găseai... Erau cam 70 de persoane, Încărcat la maximum... Stăteai pe bagaje... - În colț erau ciubăre? - Nu, nu au pus ei ciubăr... Ce s-a găsit... - Femeile sau bărbații aveau o pătură când se duceau În colțul acela? Mai exista pudoare? - Da, se mai făcea un fel de zid. - Suferea cineva de ceva? Plângea cineva? - Bunicii. El avea 70 de ani, probleme
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
săptămîni nu ne-au scos deloc de acolo. Nici la baie, nici la plimbare. Celula avea o singură fereastră, prin care puteai vedea numai cerul. În cei trei ani, geamul acela n-a fost niciodată închis. În celulă erau un ciubăr de lemn, în care ne făceam nevoile, și unul mai mic, lîngă celălalt. Trei luni de zile, ne-au hrănit numai cu niște foi de varză, cu un polonic de apă, în gamelă. Ajunsesem să nu mai putem duce, doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
viitorul monah. Odată catehizarea finalizată, botezul se va săvîrși în ziua de 15, după întoarcerea de la aer, moment în care sînt mai puțin supravegheați: Cînd puhoiul de oameni se întoarce cu zgomot mare, ducînd în rînd de cîte doi balia, ciubărul, tineta și un "rezervor" cu apă, părintele Mina, fără a-și scoate mantaua, dă buzna la singura căniță din cameră e o căniță roșie, cu smalțul sărit, năclăită și respingătoare și o umple cu apă viermănoasă proaspăt adusă în "rezervorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
brânzeturi, murături etc. se numește "putină". Un vas rotund cu două torți, făcut din doage de lemn, de formă tronconică cu baza mare sus și întrebuințat la cărat apă și alte lichide, la muls, la spălat rufe etc. se numește "ciubăr" sau " hârdău".
Butoi () [Corola-website/Science/318780_a_320109]
-
de vizionar, nu poate face acest lucru la fel de bine. Ceea ce ar trebui făcut este să protejăm zonele cu chirii mici de dezvoltările urbanistice fără discernămînt, conchide ea, descuind ușa cu două zăvoare a studioului aerisit. Înăuntru are doi lămîi În ciubere de lemn, pe podea - o mașină pentru exerciții fizice care arată ca un păianjen, o canapea Înconjurată de cărți de artă și o pisică tărcată pe nume Maggie. — De ce ai numit-o Maggie? Întreabă Wakefield, scărpinînd mîța după ureche. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și luam cu surcelu’ și scoteam câte un bob din ăla și Îl molfăiam În gură de foame... așa eram de Înfometați. Mâncarea până la urmă o Împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară Într-un ciubăr din ăla, Învârtea așa de bine polonicu’ Încât o lăsa la urmă pentru el. Mereu se Învârtea aia pe lângă polonic... și Îți dădea tot zeamă chioară. Așa a făcut unu’, Avramescu parcă Îl chema... Și erau odată vreo trei jumări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ăla, Învârtea așa de bine polonicu’ Încât o lăsa la urmă pentru el. Mereu se Învârtea aia pe lângă polonic... și Îți dădea tot zeamă chioară. Așa a făcut unu’, Avramescu parcă Îl chema... Și erau odată vreo trei jumări În ciubăr, și le păstra pentru el la urmă... Băi, și deținuții Îl pândeau de mult, și au năpădit toți politicii, toată colonia, și l-au călcat În picioare, l-au omorât. Ne-a strâns comandantu’: „Bă, fir-ați ai dracu’, batem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când mâncam bucatele gătite de tanti Ana. Dacă m-aș fi gândit, cred că n-aș mai fi intrat niciodată în acea casă în care cea mai mare economie se făcea la apa pe care omul o aducea cu două ciubere de lemn de la o fântână îndepărtată. În sat erau mai multe fântâni, dar nici una nu avea apă bună de băut. Erau necesare puțuri de adâncime. De fiecare dată când ceream apă de băut, tanti Ana îmi spunea cu glas rugător
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
aici l-am întâlnit într-o bună zi pe vechiul meu prieten Hooker Frazer. La această cafenea, Roseraie, un fel de loc la modă, în care acordurile de jazz pluteau în aer, cu măsuțe rotunde, scaune de răchită, palmieri în ciubere de alamă, covor din fibre sintetice cu dungi maronii, copertine roșii cu alb, abur dintr-un filtru uriaș de cafea cu mii de șmecherii electrice, prăjituri învelite în celofan, și tot felul de lucruri de astea. După ce puneam în funcțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prezenta o întreagă varietate de aspecte. Aș putea doar să adaug, și apoi să renunț grăbit, că era o experiență răscolitoare să stai la Biltmore, într-o zi de vară, la orele de cocteil, lângă unul din palmierii plantați în ciubere și să-l observi pe seniorul tău urcând dintr-un salt scările, evident încântat să te vadă, dar fără să rămână pironit, fixat locului. Mi-ar face plăcere să mai stărui un minut asupra acestui aspect al urcatului scărilor dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fost respinse de Comitet.) În orice caz, locul, cu șirul lui dublu de coloane și scările de marmură care coboară în apa caldă și limpede, are un farmec anume, știrbit în oarecare măsură de aglomerarea urâtă a plantelor sădite în ciubere. Baia Interioară era adeseori închiriată pentru petreceri particulare, dar după un anumit chef despre care s-a scris în ziarele naționale, s-a renunțat la acest obicei. În partea stingă a promenadei se deschide o ușă care duce într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se învârtească mintea în cap. Partea centrală a Băii Interioare, bazinul în sine, marginile exterioare, șirul dublu de coloane corintice, erau din marmură albă cu striuri negre, dar restul sălii era acoperit cu dale de piatră și plante mari în ciubere. Locul avea un miros caracteristic, excitant pentru devotații lui, un iz de căldură și apă și chimicale și frunziș verde, ud și sănătos. Lui Adam îi plăcea mirosul. Nu se apropie de bazin, ci se strecură printre plante. Atinse frunzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un fel sunt Rufus.“ Și gândul acesta îl conduse la George, la felul în care George îi făcuse cu ochiul, la felul în care George se uitase fix la el în ziua aceea la Institut, când Adam se așezase printre ciuberele cu plante. Anthea Eastcote ședea lângă unchiul ei. Exista o legătură caldă între aceștia doi, deși erau timizi unul față de celălalt. William nu avusese copii și se comporta stângaci cu cei mici. Anthea, care sucea atâtea capete și arăta întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răscumpără cincizeci de litri de chinuieli Chinul se mulează pe chin (ea îl împinge brusc departe de ea) COMPOZITORUL: Aleasă alegere Căpățina proastă zvâcnește Căpățâna sfântă se rotește Nu se alege Nealegerea Căpățâna țipă fără păsări Craniul rostogolitor țipă după ciubărul de frică CEI ALEȘI țipă după spaimă PIANISTA (patetică într-un mod foarte special): EU Focul împerecherii atârnând în mijlocul nostru scroafă întâmplătoare.. EU Scroafa din mijlocul nostru Căutată cu semnul de pe capul munților Și care luminează cu precizie la mine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aracilor de vie, se folosește „chitonogul”, urmașul țărușului primitiv de plantat. Legatul viței de vie se face cu „mlajă” (salcie) tăiată din luncă. Uneltele folosite se confecționau în fiecare gospodărie: mustuitorul, coșărcile sau sacii de vie. Dogarii confecționau călcători, căzi, ciubăre, butoaie și putinici. Ciubărul era prins cu un „căluș” de lemn de mijlocul unui drug și se purta pe umeri. În vremuri de demult, după ce strugurii erau ținuți câteva zile în cadă, erau puși în sacul de vie și se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
folosește „chitonogul”, urmașul țărușului primitiv de plantat. Legatul viței de vie se face cu „mlajă” (salcie) tăiată din luncă. Uneltele folosite se confecționau în fiecare gospodărie: mustuitorul, coșărcile sau sacii de vie. Dogarii confecționau călcători, căzi, ciubăre, butoaie și putinici. Ciubărul era prins cu un „căluș” de lemn de mijlocul unui drug și se purta pe umeri. În vremuri de demult, după ce strugurii erau ținuți câteva zile în cadă, erau puși în sacul de vie și se călcau în călcătoare. Ulterior
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
astăzi lucrarea viilor și procesul de vinificație, ambele după metode tradiționale. La sfârșitul sec. al XIX-lea, via se cultiva la Oncești pe o suprafață de 284 ha. Pentru obținerea vinului se foloseau metode tradiționale, strugurii culeși se mustuiau în ciubăr, după ce se turnau în cadă unde se lăsau să fiarbă, se răvăcea și se păstra peste iarnă în cramă sau în beci, iar tescovina se prelucra la cazanele pentru țuică. Înainte de 1950, în comuna Oncești viticultura făcea parte din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
teme care cer inevitabil a fi la rândul lor interpretate. Combinarea prozei cu poesia este frecvent întâlnită în alegorie și cuprinde perspective deosebite pentru hermeneutică. Relatăm câteva exemple: Consolarea filosofiei a lui Boethius, Noua Viață a lui Dante, Povestea unui ciubăr de Swift sau ciclul Falii al autorului acestui studiu. De fapt toate genurile literare sunt adaptabile cercetării alegorice pentru multitudinea înțelesurilor. Insist asupra acestui punct al expresiei literare tocmai pentru că fiecare punct atins până aici în expunerea noastră își are
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
polemizeze parodic, naratorul (sau unul din personajele delegate de el) intervine în text printr-un "Scrie la carte" sau adresându-se cititorilor cu îndemnul "Citiți" ori injurios... După ce s-a ospătat bine cu o porție zdravănă de "șaisprezece banițe, două ciubere și șase vedre" de tuslama, pe Gargamela o apucă "pântecăraia", care se dovedește un factor cauzator al nașterii, căci "lărgindu-se boabele mitrei din pricina acelei tulburări, fătul a intrat în vâna cea mare, a ajuns prin diafragmă până sub umăr
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
S. Ț.: Asta însemna o bilă de 25 de kg de metal cu două lanțuri în lateral, cu cătușe care se puneau la picioare, și am fost băgat într-o cameră îngustă, strâmtă. În camera asta se turna zilnic un ciubăr de apă, aproximativ 100 de litri. Zilnic sau o dată la două zile. De ce? Se făcea un noroi că ajungea aproape de genunchi plimbându-te pe acolo. Umblai exact cum umblă un porc în coteț. Luam bila aceea în mână și mai
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
normal îți provoacă repulsie... S. Ț.: Era foamete cruntă! Foame și frig... foamete! Nu aveam lumină în saivanele alea, se puneau niște felinare. Seara se bătea toaca pentru masă; dar ce, aia era mâncare? Ni se aducea hârdăul cu mâncare, ciubărul ăla prin urechile căruia se trecea un băț ca să poată fi cărat. Nu știu cum se făcea că, atunci când ajungea mâncarea în dormitor, cineva, dintre deținuți, arunca cu ceva în felinar și se făcea întuneric. Se declanșa atunci o învălmășeală cumplită, toți
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la București -, șeful grupei noastre, le-a zis discret celor doi care trebuiau să arunce tineta în Dunăre să nu se ducă s-o golească în acea seară, ci s-o lase afară, ascunsă după ușă și, atunci când vor aduce ciubărul cu mâncare, să treacă cu mâncarea în partea stângă, pentru că o să-i aștepte alții doi pregătiți la tineta plină cu urină și fecale. Seara, când a venit hârdăul cu mâncare, la fel felinarul a fost stins, numai că hârdăul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]