321 matches
-
zac în plictiseală ca într-un sos negru... La masa mea lungă din localul ieftin, numai femei, nu știu de ce singure toate. Parcă ar fi o întrunire feminină, ori a fost iar acum iau masa cu toatele aici... Toate sunt obosite, ciufulite, murdare, nespălate, cu unghiile negre, netăiate. Una are o aluniță mare la baza nasului la care se scarpină mereu... Ospătărița se apropie cu o cană plină în mână de masa noastră proletară, se împiedecă de ceva și cade cu mâinile
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
să știe încotro, fără să-și dea seama exact unde se duc, în mașină, în trăsură sau în căruță cu boi; coloane de oameni revărsându-se până pe câmp, dincolo de șanțurile pline de noroi. Bătrâni în papuci, cu barba și părul ciufulite, băiețandri slăbănogi și fetițe în picioarele goale, împiedicându-se în pietrele drumului, ducând pe spatele încovoiat tot ce putuseră aduna din puținul lor avut. Tot așa de jalnice, șarete trase de mârțoage costelive, pline de copii îngrămădiți care țipă, se
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
a lumii, si, cu ochiul sau veșnic la pândă, si drăcesc de precis, caută să prindă imaginea, fizionomia cea mai semnificativă. Asta m-a urmărit totdeauna, în copilărie: fotograful ambulant, cu trepiedul și cutia dreptunghiulara de deasupra, și capul lui ciufulit, pitit în aceeași și aceeași mânecă neagră, în același tunel obscur, în care viața...se transformă în întuneric. Fotografii ambulanți din parcuri sau din ateliere improvizate mi se păreau niște artiști mai mari decât poeții sau pictorii, numai pentru că, ridicând
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
de piatră se înfundă cîlții istoriei"; "voievozii eroi sub lespezile grele de cerneală simpatică"; "prin locuințele lacustre schelete de pești mocnesc ca niște menhire"; "ferestrele astupate de praful cărnii albind ca un pumn de făină"; "un arbore genealogic cu rădăcinile ciufulite ". I s-ar potrivi poetului nostru formula pe care E. Lovinescu i-a aplicat-o lui Ilarie Voronca: "un miliardar de imagini". Impersonalizarea aceasta rece-voluptuoasă, de-o vigoare elementară în ciuda rafinamentului frust de tip avangardist, determină o alunecare a discursului
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
tocmai acum v-a găsit dormitul? Acum când cel mai bun dintre voi își dă duhul? Singur, pe o ladă de lemn, în întuneric... În spatele lui se aprindeau lumini, se ridicau jaluzele, se deschideau ferestre, dând la iveală capete speriate, ciufulite și buimace de somn, dar nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un sentiment
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
toată viața în ceea ce o privește pe Melania se înfiripa fără nici un efort de îndată ce sălta din raft tandemul Ilf și Petrov, deși, sau poate tocmai de aceea, nu reușea aproape niciodată să și dea seama care e ăla de rânjește, ciufulit beethovenian, hâtru, dar, hotărât lucru, încântător, călare pe vițelul de aur, sau al cui e fundul ăla sexi de-l poți zări așezat comod pe cel de-al doisprezecelea scaun, trezo rier înșelător al atâtor vise. În schimb, elegantul, deși
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Domnul Yuasa era mult mai tânăr decât domnul Toyoda (care urmează să fie prezentat) și decât răposatul domn Takahashi. Era în floarea vârstei. Când ne-am întâlnit avea 26 de ani, dar avea o față naivă, de băiețandru cu părul ciufulit. Îți lăsa impresia că e mult mai tânăr. S-a născut în Ichikawa, Prefectura Chiba. Aici și-a petrecut toată copilăria. Vărul său mai mare lucra în cadrul Regiei Autonome de Exploatare a Metroului. Se pare că pasiunea lui pentru mecanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în când, îi ia mâna și o mângâie. Se pare că e un mod prin care comunică atunci când nu o pot face cu ajutorul cuvintelor. Pentru că a zăcut o perioadă atât de lungă la pat, părul dintr-o parte e cam ciufulit. Chiar dacă asistenta ar fi pieptănat-o, cred că părul ar fi rămas în aceeași poziție. — Până acum nu a folosit decât cuvinte scurte, zice Tatsuo zâmbind. De aceea era destul de ușor să înțelegi ce spune. Dar, în ultima perioadă vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
neliniște și mirare, amenințători și încărcați de promisiuni. Acești ochi te înspăimântau și te absorbeau totodată. Răspândeau o lumină supranaturală și îmbătătoare. Avea pomeții proeminenți, fruntea înaltă, sprâncenele subțiri I se uneau, buze cărnoase, întredeschise, două șuvițe din părul Ei ciufulit I se lipeau de tâmple. Am scos din cutia de tablă portretul pe care I-l făcusem noaptea trecută, pentru a-l confrunta cu desenul de pe vas. Nici cea mai neînsemnată diferență. Păreau calchiate unul după altul. Erau unul; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
neanunțată. Ea credea că vestea o va face fericiă pe Yunhe. Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem să ne întâlnim peste o oră la ceainărie? Însă Yu Shan a văzut deja. În spatele ușii e un tânăr, noul iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ăsta. —Kieran te-a sunat de pe mobilul lui cam la două săptămâni, uneori și mai mult de o oră. Își ridică palmele a nedumerire cuprinsă de cea mai rea disperare. N-o mai văzusem plângând până atunci. Sau cu părul ciufulit și machiajul întins. Chiar și când mergeam la ședințe de înfrumusețare și-i curățau fața complet, tot aranjată părea. În starea asta, scăpată de sub control, nu era Lisa, nu Lisa pe care o știam eu dintotdeauna. — Îți dau cuvântul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ajuns din urmă de un dorobanț și, când acesta se apropie, porunci: Bate în poarta cafenelei până când s-or trezi gazdele. De la primele ciocănituri se deschise o fereastră cam unde era scara ce urca la odăile de sus iar capul ciufulit al lui Hamie se arătă pentru o clipă. Oare când o fi avut vreme să coboare? Aproape instantaneu, zgomotul barelor de fier și al obezilor care întăreau poarta pe dinăuntru depăși dangătul într-o dungă al clopotelor. Brâncoveanu făcu semn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
totale că este lângă ea. Simțământul îl învăluie la propriu, sub forma unei unde subtile de Narcisse Bleu. Parfumul lor. Mic amănunt ce-i aduce aminte de felul cum părăsea întotdeauna patul, martor al amorului fierbinte, nudă și splendidă, surâzând ciufulită peste umăr cu oboseala plăcută a dăruirii în priviri. O privește cum taie friptura în bucățele mici, pe care le mestecă în tăcere. Smaranda simte privirile lui și buzele ei se modelează într-un zâmbet fermecător. Te-ai gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dăduse foarte repede seama că ești părinte atunci când îți asumi rolul de părinte. Pe Crăița el o și alesese sau, mai degrabă, ea îl alesese pe el. Intra cu Arm la o casă de copii și o fetiță negricioasă și ciufulită îl apucase strâns de picior. Tati, tati al meu! Fetița îl privea cu ochi rugători. Doamne, cât era de disperată! O luase în brațe și ea se lipise de pieptul lui. Doamne, tati, ce te-am mai așteptat! Pentru el
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Dar conservele cu carne, ciocolata, captură de la nemți și pâinea aceea neagră și dulce, de secară, ce bune mai erau! „Malcic, malcic, rebeata, idi siuda, idi siuda, hleba!” Erau buni cu noi ostașii sovietici, scoteau fotografii de acasă cu băieți ciufuliți și ochișori iscoditori și ne umpleau brațele cu ce aveau mai bun. Rușii nu știau să ne învețe tango și vals, dacă ar fi știut, sunt sigur că ne-ar fi învățat. Ei își aruncau automatele pe iarbă, mâncau și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
parcă eram pe post de bucătar, echipat ca atare, în mâna dreaptă aveam un polonic mare iar în fața mea un cazan uriaș, plin cu cir; copii slabi, gălbejiți și juliți, cu cămășuțe și pantaloni scurți rupți în fund, cu părul ciufulit, veneau din toate părțile cu niște castroane mari în brațe, ca acelea din copilăria mea și eu, numai zâmbet de mulțumire, le umpleam cu cir, făcându-le totodată câte un benchi în părul de deasupra frunții; dar curios, toți acești
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
era frig. Cele trei femei Îi Întrebară pe necunoscuți dacă se puteau așeza la masa lor, În jurul focului. Încântați, cei doi acceptară compania lor. — Chiar vă rugăm, doamnelor! spuse unul dintre bărbați, scund, cu o față rotundă și cu părul ciufulit, cărunt. Eu sunt David, proprietarul terenului pe care e construit restaurantul. Prietenul meu, aici de față, mă plictisește de câteva ore, spuse el vesel, arătând spre amicul său Paul, un tip Înalt, brunet, cu nas lung, acvilin, și o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În mansardă, Kitty puse să facă un ceai. Mirosul Înfiorător care venea dinspre frigider, rezultatul alterării alimentelor exotice, o dobora. Dar nu era momentul să se plângă. Desert Rose se Întinse În pat să se odihnească și cele două persane ciufulite se urcară peste ea, cerșind afecțiune. — Rudy, tu ești adevăratul bărbat al casei, adevăratul cavaler, zise ea către pisoiul gri. Dacă mă supără cineva, Îl trimit la tine și-i arăți tu! Kitty se Întinse pe un scaun de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
necum, tristețea din tabloul autentic are legătură cu perechea de berze care stă pe un horn în Piața Mare. Au dat cu laserele colorate pe bietele păsări la premiile MTV până s-au dus, căpiate... Au revenit după câteva zile, ciufulite și murdare de parcă s-ar fi tăvălit prin mlaștini ca să scape de sclipirile verzi ce le scanaseră din cap până-n picioare, și iar din cap până-n picioare, și iar... Notă: Cele două proiecte alese pentru exemplificare nu sunt nici mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
înainte ca Simon să plece la hotelul lui din Mangalia. Mă durea tot corpul din cauza nervilor surescitați - beam prea mult, într-un fum de țigări și un zumzăit de oameni de nedescris. Deodată a intrat o femeie cu părul roșu ciufulit, băuse mult, s-a oprit la masa noastră și a citit ca profeții în aer: - A murit, și-a luat viața! Nimeni nu îndrăznise s-o întrebe despre cine era vorba. Chelnerul a dat-o afară. Am rămas mută pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
culoare galben pal-roz-aurie, ridicîndu-se și făcîndu-mă să mă mir cât de largi par șoldurile femeilor văzute din spate, totul își vorbește și-și tace suprafețele în lumină. Suprafețe în lumină, îmi spun buimăcit, iată lumea noastră. Părul tău scurt stă ciufulit. Fața ta e bătrână, gâtul tău e moale ca pielea de căprioară și are cute. Mi-e silă de tine, dar îți zâmbesc mecanic, iar tu îmi zâmbești cu foarte puțină speranță. O babă. Cu sâni încă frumoși, dar ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mai târziu am aflat că și-a rupt mâna dreaptă, însă nu o mai iubeam! Mă dezolase atâta lipsă de duioșie: putea să scrie cu mâna stângă, nu? Apoi, prin clasa a noua sau a zecea am cunoscut-o pe Ciufulita, așa îi spuneam, deși avea un nume normal în catalogul ei de la Clasic. Știa latina, râdea permanent de cât de serios („chisat“) sunt, citea Hegel! Uite, zicea, protectoare, filosoafă, savantă, fragedă, surâzând șireat în colțul buzelor, uite, e foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
cârlionții formând un coif năucitor... (Volumul, cartonat, îl am și acum, uneori îl răsfoiesc cu aceeași înfiorare, și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta. Însă Ciufulita, vai!, a adormit, nevinovată și încolăcită moale între perne, într-o sâmbătă și eu m-am ambiționat s-o pedepsesc sever, bărbătește. Gata, nu ne mai vedem! Cum să adoarmă când are întâlnire, cum? Nu pricepeam, eu nu dormeam două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
sever, bărbătește. Gata, nu ne mai vedem! Cum să adoarmă când are întâlnire, cum? Nu pricepeam, eu nu dormeam două nopți înainte de plimbarea noastră rituală pe Sărărie, până în Copou... Am înființat, distrus, Clubul Moluștelor Celebre! Doi componenți, amândoi nenorociți de Ciufulita!!! Dar n-am avut vreme să mă desmeticesc, să-mi dau seama de proporțiile dezastrului ciufulin, intrasem deja, la 16 ani, la Medicină... Avusesem profesori buni, țineau la mine, eram cuminte, stam fix în bancă, practicam un soi de yoga
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
pe scară înapoi, când ușa se întredeschise și Georgeta însăși scoase capul prudent: - A! dumneata erai? Cum m-am speriat! Intră! Felix observăcă fata era îmbrăcată foarte sumar, cu un peignoir aruncat la repezeală. Picioarele îi erau goale, și părul ciufulit. Georgeta lămuri că învoise servitoarea în oraș și că dormise mult, din cauză că venise la ziuă acasă. Invitat într-un mic salon, Felix remarcă decența apartamentului, mobilat în întregime de același tapițer. Fata se bucura deci de o bună întreținere. - Știi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]