318 matches
-
tocmai acum v-a găsit dormitul? Acum când cel mai bun dintre voi își dă duhul? Singur, pe o ladă de lemn, în întuneric... În spatele lui se aprindeau lumini, se ridicau jaluzele, se deschideau ferestre, dând la iveală capete speriate, ciufulite și buimace de somn, dar nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un sentiment
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
tocmai acum v-a găsit dormitul? Acum când cel mai bun dintre voi își dă duhul? Singur, pe o ladă de lemn, în întuneric... În spatele lui se aprindeau lumini, se ridicau jaluzele, se deschideau ferestre, dând la iveală capete speriate, ciufulite și buimace de somn, dar nimeni nu pricepea ce li se strigă din fugă, căci fiecare prindea câte un fragment scurt care era urlat în dreptul geamului său. Carol alerga bezmetic, gâfâind, cu chipul transfigurat de efort și de un sentiment
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
chestii incomparabile. Mostra de cruzime a lui Alice era și așa destul de gravă, dar vocea familiară din spatele Jinei a pus pecetea dezastrului. Mamă ? Jina s-a întors și l-a văzut pe Danny cu pumnii strânși, cu părul roșu la fel de ciufulit ca al lui Zach și cu trupul subțire ca o carte, dar numai mușchi, așa cum fusese și taică-su. Te referi la tatăl meu ? a întrebat el. Tatăl meu a murit la ferma lu’ bunicu’. Nu-i așa ? Soțul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lucruri fără nici o consecință. Cu un puști. Culegea zmeură pentru taică-su. Era o nebunie, era ridicol, dar în mintea Jinei a apărut Zach. Și l-a închipuit așa de clar de parcă bărbatul ar fi stat în fața ei, cu părul ciufulit căzut în ochi și cu brațele bălăngănindu-i-se agitate pe lângă corp. Era un act nesăbuit să-l reînvie pe Zach, dar, în egală măsură, Jinei i se părea o prostie să-i îngroape amintirea, să nu-l facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Selina vrea o Vantage card. A, da, și un copil. Un copil... Am privit în jurul meu, prin avionul plin pe trei sferturi. Toată lumea părea să doarmă sau să citească. Cred că acum era momentul cel mai potrivit pentru citit. Fata ciufulită din fața mea citea o revistă groasă. Textul era în franceză. Până și eu mi-am dat seama că articolul pe care îl citea cu un interes viu era despre tehnica sexului oral - totul despre felație. Haina de blană de pe scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Belinda. Ea venea cu ceva nou în fiecare zi și ne făcea pe toți să încercăm. Un țipăt s-a auzit dintr-odată din grupul fertilizatorilor. James urca scările și în spatele lui era Susie, recepționera. Ambii erau roșii și ciufuliți. Din fericire pentru James, Jordan nu era aici. —He-he, he-he, he-he, cânta trupa de penisuri flasce, mișcându-se pentru a-i înconjura pe James și pe Susie și făcând gesturi smucite care păreau mai ostentative decât înainte. Dacă un antropolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de pe un picior pe celălalt, sau ridicatul gulerelor (toamna poartă un fulgarin de culoarea vișiniu--sângerie a lunii mâncate de vârcolaci). Adeseori chiar zâmbim, surprinzându-ne făcând aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă. Eu, neglijent îmbrăcat, somnoros, burtos, ciufulit. Ea, zveltă, cu un breton ciufulit și el, cu privirea mereu pornită parcă spre a râde, puțin mai înaltă decât mine. De câteva ori, în înghesuiala din autobuz, am stat aproape lipit de ea. Oricât am încercat să mă feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ridicatul gulerelor (toamna poartă un fulgarin de culoarea vișiniu--sângerie a lunii mâncate de vârcolaci). Adeseori chiar zâmbim, surprinzându-ne făcând aceleași gesturi. De parcă am fi imaginea celuilalt în oglindă. Eu, neglijent îmbrăcat, somnoros, burtos, ciufulit. Ea, zveltă, cu un breton ciufulit și el, cu privirea mereu pornită parcă spre a râde, puțin mai înaltă decât mine. De câteva ori, în înghesuiala din autobuz, am stat aproape lipit de ea. Oricât am încercat să mă feresc, tot o simțeam pătrunzând în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cum Îl cheamă, și descui lacătul. Sică al meu, cum a văzut ușa deschisă cum a sărit jos. Era numai Într-o cămașă d-aia lungă, scoasă din pantaloni, Îi ajungea până la genunchi, un pantalon murdar pă el și desculț, ciufulit cum trăsese ăia de el să-l bage În mașină. Măi, fraților, și unde nu mi se apucă și trage un pas de defilare pă cimentu’ ăla din curte, știi cum ridica picioru? Până la brâu și... pac, pac, ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cântec, noi după ei, și gata... fără nici un fel de carte! Ce naiba ar putea fi scris într-o carte de cînt?! ― Dacă are cineva de întrebat ceva, să mă-ntrebe! Iată că se scoală un băiat cu părul roșcovan și ciufulit: ― De unde să cumpărăm cărțile? Domnul cu lista surâse ironic și spuse cu superioritate: ― De la librărie, bineînțeles; în nici un caz de la băcanie! (Ah! Eternul și stupidul spirit cu băcănia!) Câțiva începură să râdă, însă colegul nostru, fără să se tulbure, răspunse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o mână în cealaltă și răspunse: ― În primul rând, băiete dragă (vorbă să fie că-i era drag!), să te obișnuiești să nu mai vorbești așa de obraznic, că eu sânt "domnul petagog Pavelescu"... și înțelegi... așa că... asta e!... Dar Ciufulitul îi plesni cu întrebarea stăruitoare: ― Iar cărțile, vă rog? ― De la orice librărie! răspunse el, și plecă cu pași grăbiți. Am rămas toarte impresionați de această scenă de început. Iată cum se face popularitatea! În jurul Ciufulitului se strânseră îndată băieții, roată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
înțelegi... așa că... asta e!... Dar Ciufulitul îi plesni cu întrebarea stăruitoare: ― Iar cărțile, vă rog? ― De la orice librărie! răspunse el, și plecă cu pași grăbiți. Am rămas toarte impresionați de această scenă de început. Iată cum se face popularitatea! În jurul Ciufulitului se strânseră îndată băieții, roată, nespus de veseli că se găsise unul dintre ei care să-i țină piept, atât de brav, domnului petagog! Ne-am zbenguit prin clasă vreo oră, liberi, ne-am întrebat unii pe alții cum ne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un petec pătrat de postav albastru ca cerul, cum e și culoarea de la șapcă, de dimensiunea 5 centimetri, pe 5. Nu este permis să fie mai mic! ― Dar mai mare? Ochii tuturor se îndreptară încotro se auzise glasul. Era tot Ciufulitul, pe care-l chema Stoica Dan! Domnul pedagog se făcu fețe-fețe. ― 5 pe 5, așa e reglementar! Stoica Dan răspunse foarte politicos, dar nu fără a nuanța de ironie: ― Vă mulțumesc! și se așeză. ― Pe acest petec pătrat se vor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e bună, tehnicile corecte... iar forța loviturilor e absolut neașteptată. De unde naiba ai atâta putere, Alexandru? De la pictură? Tânărul nu răspunse, continuând seria atacurilor cu toate tehnicile Învățate de la Fabio Foscolo. Ușa se deschise Încet și În cadrul ei apăru capul ciufulit al căpitanului Pietro. - Căpi... mă scuzați, am ieșit! Pietro ieși repede, dând nas În nas cu Erina. - Cosmin e aici? Întrebă tânăra, Îmbrăcată În costum de călărie, cu pantaloni groși, de lână albă, și o tunică de catifea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prăvălit În codirlă, cu picioarele atârnând și bălăbănindu-se În gol. Era prăfuit tot, blana de pe piept și burtă i se făcuse smocuri Încleiate și Împuțite. Din bot i se prelingeau bale tulburi care se Încurcau și atârnau În barba ciufulită. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se târâia prin țărână În urma carului. Pămătuful din vârful ei făcuse țurțuri de nămol uscat și scotea clinchete de cădelniță la fiecare hop. Coada lăsa În pulbere o dâră tremurată pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
reci. Enin Împinse aproape cu teamă portița de uluci văruite. În nucul bătrân din fundul curții Dispensarului atârna cu capul În jos Canafas. Picioarele dinapoi erau legate de o creangă groasă cu bucăți de frânghie nouă, În care se zăreau, ciufulite Încă, firișoare galbene de cânepă bătută. Calul zâmbea cu Încântare și se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama Îi cădea În ochi și-l făcea să clipească des, iar coada atârna caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puse din nou mâna pe cuțit și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea cam necăjită și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul mort Între scândurile de brad povestiră apoi că aripa era cam năclăită și mirosea a fulgi de pasăre opărită. Când auzi acestea, bocitoarea se opri iarăși din tocat, jeli, scoțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
venea, uruind. Treapta era prea înaltă pentru pasul ei mic și fusta prea îngustă. Iritată, dădu un brânci gentuței de piele, se încordă, se agățase, strângea bara, gata, era sus. Tramvaiul aproape gol, doar câțiva pasageri. În față, un tânăr ciufulit, cu obrazul bubos, citea, foarte excitat, dând din picioare, o revistă. Își dusese, sufocată, mâna la gât. Închise ochii, amețită, ca într-un leșin, își șterse fruntea rece, transpirată. Când i-a deschis, tânărul dispăruse. Coborâse, probabil, rămăsese doar revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de bază l-a primit în rândurile Partidului. Sorin se străduiește să răspundă prin demne fapte de muncă încrederii ce i-a fost acordată.“ Dominic ridică privirea. Funcționarul zâmbea. Privirea lui neagră îl țintea, fără clipire. Și privirea albastră a ciufulitului din centrul holului și a vecinului său, ochelaristul care fuma cu furie. Dulcica dactilografă țăcănea fără întrerupere, un fel de misiune de acoperire a muțeniei. Secvență cu funcționari țepeni, nefăcând altceva decât să-l urmărească pe intrus. — Nu este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
colectorului de canalizare al orașului, lângă râu, lângă gura de vărsare în râu. A luat torța lumânare din mâinile primului dinrând. Nimeni nu-l vedea, doar el se vedea. Zâmbea când a luat torța. A suflat în ea. Chipul pacientului ciufulit dispăru instantaneu. Domnul Dominic s-a apropiat zâmbind de următorul, un țăran uscat și roșcovan. I-a stins și acestuia chipul. Și-au stins apoi, treptat, cu toții, lumânările, chipurile, au dispărut cu toții. Dominic a rămas singur cu torța sa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
șase ani, dar a recunoscut-o imediat. Cumva schimbată parcă, și totuși aceeași, în ciuda unei dentiții adulte complete, în ciuda aspectului mai prelung și mai subțire al chipului, în ciuda numeroșilor centimetri crescuți în înălțime. Stătea acolo, în prag, zâmbindu-i unchiului ciufulit și adormit, studiindu-l cu ochii aceia fascinați, care nu clipeau și pe care și-i amintea atât de bine din perioada petrecută în Michigan. Unde era mama ei? Unde era soțul mamei ei? De ce era singură? Cum ajunsese acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bar, unde l-am scris pe un șervețel ? — Da, știm, murmură tipul cu ochelari fără ramă. — Nu sunt de acord să vindem o băutură pe care sunt desenate niște ovare. Punct. Expiră adânc, apoi Își trece o mână prin părul ciufulit. După care Își Împinge scaunul În spate. OK, hai să luăm o pauză. Emma, ești te rog amabilă să mă ajuți să duc dosarele astea jos, În biroul lui Sven ? Dumnezeule mare, mă Întreb ce-o mai fi fost și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de a-l căuta pe nea Vlad trebuie să facă parte din inexplicabilul oricrui vis). E-aici, E-AICI!! țipă puștii și o dată se dislocă pentru a face loc să apară în dreptul pânzei colorate capul lui Bănică, cu părul alb ciufulit și cu râsul ăla al lui de macho, țipând ceva cu-o voce scopită - nu-mi mai aduc aminte ce, fiindcă ajunsesem deja în pragul trezirii. Ce simplu ar fi fost să vină așa moartea; într-o dimineață de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
neanunțată. Ea credea că vestea o va face fericiă pe Yunhe. Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem să ne întâlnim peste o oră la ceainărie? Însă Yu Shan a văzut deja. În spatele ușii e un tânăr, noul iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pe geam. Culmile, Încununate de sătulețele albe din secolul al XIV-lea, cu străzi Înguste, de piatră, cățărate deasupra livezilor de portocali și mandarini pitici. Fructele aurii, căzute În iarba proaspăt tunsă. Cactuși uriași, cu boboci de flori roșii, coroanele ciufulite ale măslinilor cu trunchiurile albe, răsucite, crescând din pământul roșu. Ochiul lui nesătul, bucurându-se de frumusețea de ilustrată, și vibrația Întristată, recunoscând ceva ce vine la fel de departe din viața lui ca și amintirile copilăriei din țara Îndepărtată. * —Cristian a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]