634 matches
-
a plătit pentru mine? — Probabil mai mult decât meriți. Maurizio Belli vru să spună ceva, dar sunetul unei bubuituri îndepărtate, care se propaga dintr-o parte în alta a munților, repetându-se într-o mie de ecouri, îl obligă să ciulească urechile. — Ce a fost asta? întrebă în cele din urmă. — O împușcătură. A trecut timpul stabilit și fratele meu a executat primul ostatic. În fiecare zi o să omorâm unul. — Sălbaticilor! — Până la venirea voastră niciodată n-am făcut rău nimănui - îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
promitea acum să-l contemple pe Dumnezeu cu ce-i mai rămăsese: un corp hodorogit și chiar mai mult: fără corp, numai cu ce-i mai rămăsese din sufletul ars de atâtea iubiri. - ÎN FOND, CE E UN OM ? Feifel ciulise urechile. Cine vorbise? Era singur în tot apartamentul. - Oare vorbesc singur ca toți boșorogii? - E PERICULOS SĂ AȘTEPȚI ȘI PLIN DE PRIMEJDII SĂ MERGI ÎNAINTE! Lui Feifel i se făcuse frică. A cui era vocea? O putere ascunsă dând glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sfântă a Alianței.Totul părea spălat în lumină. Apoi încercă să cânte, dar nu putea să scoată din el decât gângureli de copil aflat în leagănul vieții. Se mira de aceste bolboroseli fără sens care-i ieșeau din coșul pieptului. Ciuli urechea în direcția rabinului - parcă vorbea tocmai despre el și despre alții ca el, Rudi, care nu puteau pronunța clar rugăciunile din cauza lipsei de cunoștințe în limbile suedeză și ebraică. Rabinul compara bâlbâielile cu scâncetele și gânguritul unui prunc. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Începuse să sufle un vânt slab ce făcea pădurea să foșnească. Nu putea să spună de ce dar avea senzația că nu era singur. Simțea că cineva îl privea insistent din adâncul pădurii. Un fior îl străbătu din cap până-n picioare, ciuli urechile oprindu-se pe loc. Undeva în dreapta, dincolo de marginea pădurii se auzea un zgomot ca și cum ceva se strecura printre tufișuri. Ascultă cu atenție, dar fără nici un rezultat, i se păruse, nu era decât vântul. Porni mai departe, grăbind pașii. Strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vedea în lumina slabă a unicului bec de iluminat, locul era pustiu. Doar un câine de pripas amușina tomberonul de gunoi lipit de zidul de cărămidă. Zgomotul muzicii și al clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care se afla el. Fără să ezite se repezi într-acolo. În jur, bezna era deplină. Abia în depărtare mai ardea un bec în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de an vin aici de cum se încălzește afară și dă colțul ierbii. Spală nisipul din pâraie, caută aur. Nu se țin de prostii. Păi atunci, ce-au căutat la poliție? Le-a dispărut un puradel. Cum ai spus? întrebă Cristian ciulind urechile. Au tabăra undeva, sus, în munte, arătă Maricel cu capul înspre o zonă unde probabil era muntele, de fapt la Baia de Sus oriunde ar fi arătat era un munte, pe albia unui pârâu, numai Dumnezeu știe unde, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să își continue urcușul mai departe, mergând tot prin pădure pe marginea zmeurișului. Zgomotul pașilor săi era singurul sunet ce tulbura liniștea din jur. Mergea liniștit privind în jur, în speranța că poate va observa ceva. Se opri pe loc, ciulind urechea. I se păruse că aude ceva. Avea impresia că cineva pășește în spatele său. Se întoarse și privi în urmă printre copaci. Bineînțeles că nu văzu nimic, nimeni nu se afla acolo. Ascultă atent, dar liniștea era deplină. Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vadă cerul ca să-și dea seama în ce moment al nopții se afla. Oftă adânc și tresări la auzul propriei lui respirații. Își stăpâni cu greu o înjurătură deoarece, pentru o clipă, uitase să se controleze. Speriat, se opri și ciuli din nou urechile. Întunericul rămânea mai departe tăcut. Asta era bine, urmăritorii nu erau prin preajmă. Porni iarăși la drum, pășind cu grijă ca să nu cadă în gol. Dintr-o dată simți cum terenul coboară și se bucură nespus că ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jur. Aruncate lângă gard erau o mulțime de deșeuri metalice. Fiare contorsionate și resturi de construcții metalice stăteau acolo, clădite unele peste altele. Mai încolo, atât cât putea să străbată cu privirea, se aflau containere înșiruite de-a lungul împrejmuirii. Ciuli urechile încercând să audă dacă nu cumva se apropie cineva. Liniștea muntelui nu era tulburată de nici un zgomot. Se luminase bine de acum, dar încă era foarte frig. Din cauza ceței, avea hanoracul umed iar pantalonii îi erau plini de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
aflase întâmplător, într-o după-amiază fier binte, la o ceainărie. La masa alăturată erau doi bărbați ce vorbeau despre afacerile profitabile pe care le aveau în această țară. Făceau comerț cu cherestea, concesionaseră parchete întregi în munți și exploatau lemnul. Ciulise imediat urechile, pentru că turcii poves teau despre documente false pentru cantitățile de bușteni pe care le scoteau dincolo de graniță, despre vameși care închideau ochii și funcționari din administrație care le facilitau toate acestea. Ceea ce auzea era pe placul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea să strivească toate dorințele. Nu se mai auzeau tunurile. Nu le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul fânului și al grânelor coapte te făcea să crezi că pământul era un trup mare, moleșit de parfumuri și de mângâieri. Fermillin rămăsese în pragul localului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
continuase tatăl meu războiul, bombardându-l cu micile bucăți de fier vechi pe dușmanul său dintotdeauna când acesta ieșea din casă. Mi l-am imaginat petrecând ore întregi, meditând și bând, privind tot timpul prin crăpătura ascunzătorii lui, cu urechea ciulită la zgomotele din stradă. Și apoi, punând brusc mâna pe o praștie, încărcând-o cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din care el singur scăpase neatins. De obicei, În astfel de seri (căci fuseseră multe În ultimul timp) putea scăpa de istovitoarea introspecție dacă se gândea la copii și la posibilitățile infinite ce le stăteau În față. Aplecându-se și ciulind urechile a auzit Într-adevăr, cum un bebeluș s-a trezit pe nepusă masă Într-o casă de peste drum și a slobozit un scâncet subțire În liniștea nopții. Iute ca fulgerul, a Întors capul, Întrebându-se cu un fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nici polițist, nici artist. Poate doar să cânt la vreun instrument. Și pe femeia pe care o iubește (Sophie) o va ține departe de lucrurile urâte, Beethoven și Mozart vor fi îngăduiți abia după o examinare foarte amănunțită. Anna își ciulește urechile fiindcă simte un ton sentimental în felul în care e pronunțat numele Sophiei și chestia asta nu‑i place deloc. Ce rahat și legea asta a naturii care‑l face pe om să nu‑i mai placă ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
să crezi că un singur om le poate cunoaște. Dar ei le cunosc pe toate. Rusaliile, spune elevul care e deja student, Rusaliile ne amintesc de tărie și de Sfântul Duh - sau ar mai fi și altceva la mijloc? Hans ciulește urechile, fiindcă e sigur că mai e și altceva la mijloc. Să fie iubirea pentru o fată? Forța iradiantă a acestui eveniment exclude pesemne orice altceva! După micul dejun se discută despre fidelitate și altele asemenea, apoi, cu forțe conjugate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din cap, aprobând ce-i sugera, probabil, Getta 2. „Extraordinar! gândi Dromiket 4, pe circuit închis. De unde are acesta curent?” Vru să-l anunțe pe comandantul Felix S 23, care sforăia subțire, dar șoaptele celor doi îl făcură să-și ciulească urechile, orientându-și-le binișor în direcția lor. „Vino cu mine! spunea încet, persuasiv, Getta 2. Ce faci tu în sistemul vostru solar? Îți irosești tinerețea, îți strici piesele, îți mănânci cei mai frumoși ani-lumină! Vă învârtiți toată viața în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să mai vorbim!... Dacă nu poți să-i bagi omului mințile în cap ziua, crezi c-o să reușești noaptea? E un experiment nereușit, după părerea mea, și degeaba vrei tu... — Ia stați puțin! făcu pilotul, ascultând. Se-aude ceva. Comandantul ciuli urechile. Se auzea într-adevăr un zgomot crescând, un fel de duduit. După un minut, îi zăriră sursa. — Ei, drăcie! exclamă comandantul. De după un pâlc de salcâmi din capătul lanului cu orz se ivi, venind spre ei, un tractor. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
am trăit în neștire. Între-un general și un cioban, Nu este nici o deosebire De formă, doi ochi, cinci membre, o inimă, Cam așa spunea Jean Jacques Rousseau, Iar frumusețea femeii Nu cunoaște opreliști, Ești prea familiar, spune birjarul, Calul ciulește urechile, nechează ușor, Bate pământul cu copita dreaptă, Cum vă mai rabdă? Întreabă calul. Se mută în mine durerile tale, Murim și prin cei care mor înainte, Zadarnic veciei trimitem semnale, În cosmosul rece, tu ești fierbinte. La pol - bucuria
IRESPIRĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361422_a_362751]
-
părăsit? - rosti Mihai îndurerat. - A venit fără știrea mea! Dumnezeu să le ierte greșeala și să-i odihnească în pace!... Le-am călcat teritoriu și suntem în pericol. Să ne întoarcem cât mai repede. Tot drumul au fost cu urechile ciulite la cel mai mic zgomot. La ieșirea din codru răsuflară ușurați că au scăpat teferi din ghearele diavolului și lăsară armăsarii să meargă la pas. - Căpitane Miron, tata m-a lăsat în grija ta să mă înveți meșteșugul mânuirii armelor
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
toți sărmani, dar inimă mai bună și nici legați nu-i mai țineau în nopțile cu lună... Nici iarna nu-i speria, căci la coteț aveau căldură, culcuș de fân sau paie ori chiar dormeau în șură... Ei, cu urechile ciulite spre vântul rece dinspre drum, stăteau planton la grâne și la vite, la casele sub coș de fum... Trecură ani și-ai lor stăpâni plecară la oraș, iar bieții câini pribegi, rămași fără speranță, fac turme pe imaș. Doar unii
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360905_a_362234]
-
vor purta cuvintele ca un cercel de diamant.” Eu cred că în acest strălucitor portret s-a referit la el însuși atunci când notase asemenea cuvinte... Vedeți, cam acesta era stilul lui de exprimare, chiar și în convorbirile banale. Dacă însă ciuleai mai bine urechile la tot ce spunea Nichita, chiar dacă vorbea despre o ceapă sau despre o groapă cu noroi din drum, ai fi observat că monologul ori dialogul său nu formulau altceva decât o neîntreruptă poezie. Ba uneori se exprima
O AMINTIRE DIN LICEU DESPRE POETUL NICHITA STANESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363242_a_364571]
-
Inspiri aerul jilav În pieptul plin Sau Încerci să deschizi ochii în soare, Pătrunzând esența greșită a rațiunii, Atunci gâtul se sufocă De la o tuse caustică. Uită-te la lumea stupidă Ca la cosmos, Și frigul nebuniei Va arde ochii. Ciulește urechile și vei surzi. Iar lumina în negru-alb Cât ai clipi va deveni neagră-roșie, Precum cafeaua în sânge Și mauritanca În focul ... (2) Casa vibră În timpul somnului de noapte Fără niciun motiv aparent. Poate că s-a smucit, Aruncându-se
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]
-
căinau pomii înșelați, sortiți să-și prăpădească rodul, se tânguiau că bietele animăluțe n-aveau cum să se-nfrupte din colț proaspăt de iarbă, cum firesc ar fi fost! Ăl mai mic al Zamfirei sta pitit sub velnițe, cu urechea ciulită la trosnetul lemnelor din sobă. Singur între șapte surori, era ciuca bătăii pentru copiii din sat. Și nu nevolnicia staturii i-atragea pornirea neprietenilor, ci o frică bolnăvicioasa purtată de acesta pe oriunde-și târa umbra, frică mirosită de toți
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
e në erë të flatrojnë te ty në mendime : të kuptosh pashprehshmërinë 3 umbre fricoase mă pândesc întrebări îngrădite în irisul ochilor tăi o turmă de ciute ce-mi vorbesc fără cuvinte le privesc și-ntuiesc teamă prudentelor căprioare ce-și ciulesc urechile în vânt: să asculte 3 hije të frikshme më përgjojnë pyetje të grumbulluara në irisin e syve tu një turmë sutash që më flasin pa fjalë i kundroj dhe intuitoj frikën e sorkadhave të urta që i stërvisin veshët
POEZIE GERMANĂ. RENATE MÜLLER ÎN LIMBA ALBANEZĂ DE BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367915_a_369244]
-
mă frâmânți Cu snoave vechi, tataie! I-am zis eu aspru, mâ încânți Să nu las să te taie... Amu, că tot m-ai sâcâit, Zii snoava copăcească, Și cât stau colea tolănit S-adorm, să îmi priască.... - Ba, vei ciuli urechile Și somnul va să-ți treacă De auzi-vei vechile Povești, numai oleacă, Legende-aduse-n crengi de vânt... Le-am pus la rădăcină, Scobind o groapă în pământ, Comoara lor să țină... La ăste vorbe mai cu tâlc, Dă inima
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]