195 matches
-
mult. Când ești puștan ai un corp gingaș și plin de păcate care trebuie mereu pedepsit, pentru că el vrea să fie mereu pedepsit. Fiind copil erai disciplinat, până când trupul striga, și copilul om care strigă știe că lumea are urechile ciulite, că e o uriaș de mare ureche care ascultă exact. Gingașul corp de copil țipă la lume și lumea îi iartă dulcele lui păcat. Copilăria are nevoie de disciplină, ca să rămână copilărie. (mușcă lacom dintr-o bucată de pâine) KARLI
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iar în locul lor, vid total. Totuși el stătea în picioare, privea de sus ca orice om, iar distanța dintre ochi și sol era absolut normală. Deci, capul, cu materia cenușie ce gândea, ochii mirați ce priveau în jur și urechile ciulite ce survolau liniștea profundă din jur, nu puteau sta suspendate, aiurea, în gol! Neapărat că se sprijineau pe ceva! Înseamnă că și picioarele și mâinile și corpul sunt la locul lor, doar că el nu le poate vedea. S-ar
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
va numi: "Bida-ruuu", îl va învăța să se apere la nevoie de animalele agresive, va face din el un bun cultivator și culegător de roade! În jurul femeilor, droaia de puradei slăbănogi, în pielea goală ca și mamele lor, cu urechile ciulite așteptau resemnați rezultatul. Ca să nu cadă cu toții pradă animalului crud și feroce, cei plecați la vânătoare trebuiau să învingă cu orice preț. Momentul era crucial pentru întreaga lor comunitate. O asemenea namilă nu putea fi răpusă decât prin voința unită
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult cu cât, deși posturile de radio și televiziune își continuau programele obișnuite, pe străzi au apărut mașinile blindate ale armatei. Pe la ora 12, huruitul greoi al tancurilor care goneau spre graniță a făcut ca lumea să stea cu urechile ciulite. Numai că nu putea auzi nimic: la radio și la televizor nu se anunța nimic, telefoanele au căzut, la fel și internetul. O tăcere întreruptă doar de zgomotul taburilor și al avioanelor, zgomot ce se întețea cu fiecare oră. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
mult cu cât, deși posturile de radio și televiziune își continuau programele obișnuite, pe străzi au apărut mașinile blindate ale armatei. Pe la ora 12, huruitul greoi al tancurilor care goneau spre graniță a făcut ca lumea să stea cu urechile ciulite. Numai că nu putea auzi nimic: la radio și la televizor nu se anunța nimic, telefoanele au căzut, la fel și internetul. O tăcere întreruptă doar de zgomotul taburilor și a avioanelor, zgomot ce se întețea cu fiecare oră. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Să nu uitați asta! Deocamdată eu sînt stăpîn în casa asta. Chiar așa, îngenuncheat cum sînt azi, eu sînt stăpînul! Să fie clar!(ciocănituri în ușa intrare, care, pentru o clipă, au fost confundate cele din pereți) Alex: (cu urechile ciulite) Ia, iar a venit delegatul de bloc. Maria: E, da' ce dracu! Asta-i chiar culmea! Val: E limpede că napii nu mai au răbdare... Săracii... așa că eu mă duc să caut găletușa... Maria: (lui Mihai) Du-te și deschide
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și n-aș renunța la voi nici pe o insulă pustie, dacă nu vă aveați bine cu mine nici nu vă mai băgam În seamă, mă ridicam de la masă, Îmi plăteam consumația și ieșeam pe ușă demn. Fiți antene, urechi ciulite, ochii mari, să nu se audă musca-n decor: Fă cum Îți place, pentru că fiecare lucru Își are moartea sa. Ei, ce părere aveți, nu e adâncă? E ca groapa aia a marianelor... Nu vă gândiți la prostii! Gicu dă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
auzeam că Băsescu bea, beam și eu, ca să fiu de partea lui! Când a băut cu Becali și s-a urcat matol la volan era să leșin de fericire! Mesenii aplaudă. Chiar și patronul a apărut și ascultă cu urechile ciulite. Dă Întrebător din cap către Gicu, dar acesta duce degetul la gură. Sandu se urcă pe scaun. Dragilor, vă respect ca pe mama care m-a făcut. Nu m-ați renegat, deși În cârciuma asta numai pesedeul și peneleul controlează
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de pe la vreun ceai, și când, odată ajunși în fața porții, dacă luminile erau stinse, semn că părinții dormeau de mult, mai trăgeam un mozol cu săruturi de zece minute bucata, cu schimb de limbi, erectat ca rachetele "purshing", dar cu urechea ciulită ca nu cumva să apară cineva din curte și să ne surprindă într-un "sărutus captivus". Dacă îl trăgeam tare și brusc, "zăvorulălamare" nu făcea zgomot aproape deloc, dar riscam să nu-l pot opri înainte de inelul opritor, ceea ce ar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de ființe dedate, ca să nu zic dedicate, unor astfel de iscodiri atente. Nimic nu poate simboliza mai bine starea de concentrată și delicată ascultare, cu tot corpul nemișcat, cu gîtul și capul ușor răsucite pentru ca fiecare din cele două urechi ciulite să primească altă infinitezimal diferită senzație, decît o căprioară sperioasă. Mă străduiesc să preiau sugestia, dar alte exigențe mă obligă să o părăsesc parțial. Albeața brumelor mă face să caut un contrast, ar fi bune niște capre negre, și ele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
gard și de jur-împrejur, cât prindea ochiul, la pădurea adânca... fară sfârșit. Pârvu, neclintit de ceasuri întregi, stătea pe pântece, cu botul pe labe și se e uita la stăpân, cu ochi deștepți și blânzi, și cu urechile drepte și ciulite. - Măi Pârvule, măi băiete... știi tu ce‟i în sufletu‟ meu?!... murmura bătranul, privindu-l în luminița ochilor. Câinele înălță capul și clipi, pe rând, cu câte o geană. „Tari-i diștept Pârvu... îi ca un om... numa nu vroghești
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta vreme să le povestească... În tăcerea nopții, se auzea doar pădurea foșnindu-și frunzele și câte un strigăt de fiară, sinistru, care înfiora. De sub tufa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mușchiul rece al copacilor, sau în țărâna neagră din care răsăreau ierburi lungi, și fornăia adulmecând mirosuri... alteori stătea chircit ceasuri întregi după trunchiurile copacilor doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișca și ascultând cu urechile ciulite zgomotele abia perceptibile din jurul lui. Fiara primitivă era vie în Suru și condițiile aspre ale vieții de codru se dezvoltau tot mai mult. Era însă o dezvoltare tainică. Șiretenia lui nou născută, îi dădea și stăpânire de sine. Adulmeca cu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea. Pericolul îi ascuți și mai mult agerimea. Așteptă rafala de vânt... un salt larg și dădu de niște tufișuri și fagi uscați; adulmecă o clipă înconjurul, ridicându-și capul cu urechile ciulite... și, încă unul, două salturi și intră în pădure unde putea învinge orice dușman și de a ține piept vremurilor grele ce aveau sa vină... Căpriorul ntr-un început de decembrie... Pe unde umbla Anton iarna, nu mai erau poteci ori
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un morcov din grădină și să-l mănânce pe loc, așa murdar de țărâna ce-i scârțâia între dinți, înecându-se la fiece zgomot suspect la foșnetul frunzelor, mișcate de adierea cea mai ușoară, așa cum încremeneam eu, îngrozit, cu urechea ciulită, cu fluierul tăcerii în timpane. Ce s-a ales oare din Robert? A intrat el în colivia de aur pe care o merita? Sau în care continent s-a prăbușit pasărea asta măiastră din înălțimi albastre? Va fi găsit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
niciodată. Totuși, pornesc, când și când, după câte-o raclă băițuită, în urma unui dric sărac, până ce neamurile își dau cu coatele, mirate de prezența mea în primele rânduri. Mă duc însă după dric cu fruntea în pământ și cu urechile ciulite. Până la cimitir aflu că moarta și-a dat sufletul cu bășica udului deșartă, și că, după ce s-a scăpat în așternut, a zis „Adio, scumpă mamă” și a murit. Printre alte mărunțișuri se mai spune că picioarele moartei s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
puse receptorul În furcă și apoi Îl sună pe Sid Hudgens, care răspunse. — Hush-Hush, neoficial și cît se poate de secret. — SÎnt Vincennes. — Jackie! Ai ceva marfă de Nite Owl pentru dragul tău de Sid? — Nu, dar stau cu urechile ciulite. Atunci poate ceva de la Narco? Vreau să scot un număr special dedicat drogaților - cu muzicieni shvartze de jazz și staruri de film. Poate fac și o legătură ceva cu comuniștii, fiindcă povestea asta cu soții Rosenberg a pus pe jar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Deseori, pe vremea când venea câte o fată la Edi, Bobo ședea pe canapeaua lui, în sufragerie, ascultând discuri cu muzică simfonică și imaginându-și ce se petrecea dincolo de ușa închisă, în camera aia îngustă și obscură. Stătea cu urechile ciulite să prin dă cele mai mici zgomote, cele mai părelnice șoapte, să vadă cu ochii minții prin ușa aia impersonală de bloc. Și nu în ceta să se minuneze cum de putea un tip atât de simplu precum Edi, un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
putea fi adevărat. Cum să auzi plutirea norilor pe cer? Să fie mai degrabă vuietul mării? Se întoarse să-l întrebe pe Bobo, dar îl văzu aplecat asupra desenului din nisip și se răzgândi. Rămase un timp nemișcat, cu urechile ciulite. Acum i se părea că vuietul se aude și de sus, și dinspre mare. Sau poate era o părere... închise ochii, ascultând vuietul și lăsându-se pătruns de aerul pe care îl simțea de o consistență nefirească, de mătase. Ae
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a unui tramvai arde înăbușit și împroașcă fum înecăcios. Un coollie apare dintre dărâmături, târâind în urma lui o curelușă din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită. Răspunsul se pierde în zgomotul clopotelor de pe mașinile pompierilor și tânguirile neîncetate ale ambulanțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că este ascultat, că are cui să le povestească. Rex sări deodată și mi se așeză pe genunchi, Îi mîngîiai capul, apoi mă părăsi. Era una din micile lui dovezi de afecțiune. - Rex! strigai. Se uită la mine, cu urechile ciulite apoi fugi pe poarta deschisă pe jumătate, pentru a se zbengui În voie pe bulevard. Despre toate ar trebui să scriu o carte, două, nouă, ale contemporaneității acesteia aberante, Începînd cu camerele de gazare ale lui Hitler și terminînd (oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acelei zile de primăvară, Își reluă, În surdină Însă, melodiile preferate - două, trei - iar cînd Încheie cu „sole mio”, Rex se așeză pe picioarele dindărăt și, sprijinit pe cele din față, o urmări cu capul Într-o parte, cu urechile ciulite, nu se știe de ce acorda acestei melodii, Întotdeauna, o atenție deosebită. 18. Stăteam În fotoliu. Imposibil să mă culc, să mă Întind pe canapeaua de alături; nu mi se Închideau ochii. Domnul Pavel, În schimb, adormise de mult; În somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Țâșni o flacără albăstruie. Învârti robinetul de pe mânerul aparatului pentru a regla jetul de acetilenă. ― Ferește, bătrâne, să nu-ți sudez piciorul de cizmă. Hudson se dădu înapoi ca să observe. Începu să umble de colo-colo, scrutând pasajul pustiu, cu urechile ciulite. Atinse nevros comenzile microfonului. ― Aici Hudson. Hicks îi răspunse numaidecât. ― Unde sunteți? Noi ne ocupăm de conducta cea mare de aerisire pe care ai reperat-o pe planuri. ― Sentinele A și B instalate și operaționale. Totul pare în regulă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
că, indiferent de împotmolirile în cîntarea colindelor, gazdele erau constant generoase și darul era invers proporțional cu vîrsta colindătorului. Unii părinți așteptau în stradă viteazul urmaș, purtător de gene și punte sigură spre eternitate a familiei. Erau atenți, cu urechile ciulite, gata să mai facă o repetiție în plină stradă. Un micuț colindător însă nu ajunge la sonerie și întregul scenariu, învățat acasă, se dă peste cap. Observ dificultatea și intervin cu îngăduință, mîngîi micul omuleț și-l invit în casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
câte ceva de soi, de-ale gurii sau cu câte-o haină. Eu fie că mă învârteam și rămâneam printre ele până târziu, fie că mă urcam după cuptor și mă prefăceam că dorm, stând cu ochii închiși, dar cu urechile ciulite și ascultând eram dornic să aud destăinuirile și istorisirile lor, să mă cufund într-o lume plină de taine și de primejdii. Eram, parcă, pe un tărâm mai ademenitor și mai ușor de colindat cu inima și cu gândul, decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]