254 matches
-
Sunteți, am putea spune, un sinucigaș de profesie...” „Ca și dumneavoastră, de altfel”, replică celălalt. „Eu, deocamdată, nu mi-am pus planurile În aplicare...” Noimann stătea ridicat ușor În capul oaselor, pentru a-și putea privi interlocutorul. Într-adevăr, chipul ciungului i se părea familiar. Unde Îl Întâlnise oare?! „Recunoașteți, deci, că ați fost și mai sunteți obsedat de gândul sinuciderii....” „N-aș putea spune că nu m-am gândit...” „Vedeți”, răspunse celălalt, „sunteți și dumneavoastră un potențial sinucigaș...” „De la gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe care l-am pierdut ar putea depune mărturie... Credeți că am rămas Întâmplător doar cu un ciot?” Noimann ridică din umeri. De unde să știe el cum a rămas ginecologul fără braț!? „N-are rost să intrăm În amănunte”, spuse ciungul. „A fost o tentativă, care s-a soldat cu un mic eșec... Vedeți, brațul nu mai există, dar durerea persistă. V-ați Întrebat vreodată ce Înseamnă vidul? Noi cu toții ne Întrebăm de unde a răsărit materia, dar nu ne oprim asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a te trezi cotropit de unul din miile și milioanele de coșmaruri ce bântuie materia din univers. Ceea ce, după cum vedeți, s-a Întâmplat și În cazul dumneavoastră. Nu vă faceți Însă probleme, vom extirpa tot răul existent În trupul dumneavoastră.” Ciungul Îi făcu din ochi și atunci Noimann văzu ca falsul Satanovski nu mai semăna cu Satanovski, ci cu altcineva. Și această figură Îi părea cunoscută. „Oare l-am mai Întâlnit cândva? Și pe ce se bazează el când afirmă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nou. Mușchii i se Încpordară de la sine. Ceva dinlăuntrul lui Încerca să iasă afară. Medicul icni, Își mușcă buzele. Din gaură se rostogoli pe dușumeaua de ciment un alt sul de feșe, pătat de sânge și fecale. „Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră, geme și ea”, spuse ginecologul. De sub scaun, gemetele se Întețiră. „Vedeți”, spuse ciungul, ridicând de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Oho, vedeți”, făcu ciungul. „Începeți să vă eliberați...” Atunci, sub scaunul pe care era Întins, se auziră niște gemete, Însoțite de cunoscutul scrâșnet de dinți. „Gemeți și dumneavoastră, geme și ea”, spuse ginecologul. De sub scaun, gemetele se Întețiră. „Vedeți”, spuse ciungul, ridicând de jos feșele și desfășurându-le, ca și cum ar fi avut, Într-adevăr, de-a face cu un papirus vechi. „Aici se află Înscris destinul dumneavoastră. Tot codul genetic, de la a șaptea spiță și până acum. Va trebui să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
feșele și desfășurându-le, ca și cum ar fi avut, Într-adevăr, de-a face cu un papirus vechi. „Aici se află Înscris destinul dumneavoastră. Tot codul genetic, de la a șaptea spiță și până acum. Va trebui să-i dăm foc.” Și ciungul aprinse o brichetă, dând foc la un capăt al feșelor. „Pe măsură ce Înscrisul se va mistui, răul de care sunteți bântuit va fi pe jumătate eliberat. Să vedem Însă cum reușim să vă deposedăm, asta-i cuvântul potrivit, de răul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cămașa, umflându-și și dezumflându-și „abdomenul”, scoase un urlet atât de puternic, Încât geamurile zdrăngăniră, iar sticlele și paharele de pe masă Începură să trepideze, alunecând spre margini, gata-gata să se spargă. „Tu, care ești Ieri”, rosti, privind spre Noimann, ciungul. „Ieși acum, În clipa de față, din ce este Azi și va fi Mâine...” Stomatologul Paul privea Înspăimântat, dar totodată și detașat, această scenă desprinsă parcă dintr-un film horror. La a doua invocare, gemetele Încetară. Iar la a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am spus? Ce credeți că e-aici?” mai adăugă el. „Un bolovan”, răspunse Noimann. „Nu sunteți departe de adevăr”, făcu celălalt. „Am aici ceva ce poate să vă aducă aminte și de bolovani...” Și, desfăcând cingătoarea care lega cruciș ambalajul, ciungul lăsă să lunece pe pieptul lui Noimann ceva ce semăna cu un picior... „Iată și piciorul dumneavoastră metric”, glumi el. „Acum, chiar dacă ați vrea, n-o să-i mai puteți cânta În strună lui Lilith... Ați fost eliberat... Acum nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
la podea se făcu covrig, Încercând, probabil, să-și apere presupusul abdomen și fața de eventualele lovituri pe care le-ar fi putut Încasa. Privindu-l, medicul Își aminti de conversația pe care o avuse aievea sau În vis cu ciungul privind inconsistența materiei În univers, zicând În sinea sa: „Da, Într-adevăr, materia e-o nebunie. Crește, crește, dospește... și deodată: fâs, dispare cât ai clipi din ochi...” „Ei bine, dacă-i pe-așa, atunci eu vă zic salut. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
plină lumina acum un alt peisaj, În care locul câmpiei Îl luase marea. O lună imensă plutea În depărtări și o alta se cufunda-n adâncuri. Gâfâind, medicul ajunse pe o platformă, unde stătea proțăpit pe un scaun Înalt ginecologul ciung, Înconjurat de fetuși.Noimann Îl ocoli cu teamă. Înălțându-și fața tristă Înspre cer, ginecologul murmura, ca pentru sine, În urma lui: „Materia e un coșmar, o nebunie... Problema pe care ne-o punem e când și de unde a apărut? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pentru a mânca. Suntem o țară binecuvântată de Dumnezeu și înzestrată cu toate bogățiile pământești, dar „Munții noștri aur poartă / Noi cerșim din poartă-n poartă” așteptând. „De veacuri mă cobor pe negre plaiuri Spre un noroc și o dreptate ciungă Și-mi par toți munții otrăvite raiuri Cu îngeri ce mă scuipă și m-alungă. De veacuri îmi tot pun în sac oftatul Și vara mai cobor printre vâlcele Să-L întâlnesc pe Dumnezeu drăguțul și împăratul Să-I ud
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
o diversiune. Am plecat din Siliștea-Gurnești, cu căruța, cu părinții mei, să-l vedem pe sfânt. Era în 1937, cred. Nu voi spune ce am văzut, n-am acum paleta pregătită ca să descriu terifiantul spectacol oferit de bâjbâiala orbilor, bestecăitul ciungilor și al paraliticilor, care singuri prin numărul lor ofereau o imagine infernală; mi-a rămas însă în minte mulțimea de mii de oameni, adunată pe o câmpie lângă Dunăre să-l aștepte pe vestitul cioban. Un fapt era neîndoielnic: tânărul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai bine pentru el să i se lege de gît o piatră mare de moară și să fie aruncat în mare. 43. Dacă mîna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viață, decît să ai două mîini, și să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge, 44. unde viermele lor nu moare, și focul nu se stinge. 45. Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
lucrând la Doamna Bovary. Musil a trudit optsprezece ani la Omul fără însușiri și a murit înainte de a o putea termina. Ne mai pasă de toate astea acum? Întrebarea părea să nu aștepte un răspuns. — Milton era orb. Cervantes era ciung. Christopher Marlowe a murit înjunghiat într-un scandal dintr-o crâșmă, înainte de a împlini treizeci de ani. Aparent, cuțitul i-a intrat drept în ochi. Ce-ar trebui să înțelegem din asta? — Nu știu, Tom. Spune-mi tu. — Nimic. Nimica-nimicuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
care sună destul de periculos, de care nu poate scăpa decît În urma unei operații complicate. Uneori, ambii umeri i se desfac din omoplați și brațele Îi atîrnă, lăsîndu-l În chinuri, bun de nimic. Așa că plecăm la drum, un infirm și un ciung În devenire, ducînd cu ei două bidoane murdare Într-un cărucior, ca două personaje dintr-un basm danez, scris de un domn bolnav de nervi - o fabulă cu care o bunică neatentă Își maltratează nepotul. — Și de ce dracu’ te-au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu pot veni." 21. Cînd s-a întors robul, a spus stăpînului său aceste lucruri. Atunci stăpînul casei s-a mîniat, și a zis robului său: "Du-te degrabă în piețele și ulițele cetății, și adu aici pe cei săraci, ciungi, orbi și șchiopi." 22. La urmă, robul a zis: "Stăpîne, s-a făcut cum ai poruncit, și tot mai este loc." 23. Și stăpînul a zis robului: Ieși la drumuri și la garduri, și pe cei ce-i vei găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
a lui Carol - ucigașul elitei neamului românesc, și rolul ei părtaș la genocidul legionarilor din noaptea sfântului Bartolomeu carlist, 21- 22 Septembrie 1939. Și iarăși se întreabă dacă lumea știe și îndeosebi tineretul, că Max Goldstein, evreu din Bârlad, supranumit „ciungul” - mâna îi rămăsese în școala de spionaj din Rusia, într-o explozie de inițiere teroristă - , în 1918 agent bolșevic, una din gorilele lui Cristian Rakovschi - satrapul Ucrainei sovietice, cu care a jefuit pe români și ajuns în București, a organizat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Înspăimîntat, scoțîndu-și capul urecheat pe fereastră și trăgîndu-l Îndată Înapoi, fiindcă un negrișor de vreo cincisprezece ani vira capul pe fereastră gata-gata să ajungă pînă la Susan și scuipa Înăuntrul Mercedesului un cocoloș de gumă de mestecat sau fiindcă un ciung Își băga ciotul la capătul căruia atîrnau biletele de loterie și Îi asigura că a doua zi aveau să fie milionari. Lui Susan i se făcu milă de un bărbat care se ciocnise cu automobilul din față: „Vai! PÎnă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și multe altele, având și un martor un văr de-al lui. Fiind creștin încet, încet a început să-și recunoască vina că el este autorul și chiar ne-a arătat cum a acționat, cu o șingură mână deoarece era ciung. Cu o singură mână a luat ranga și ne-a demonstrat că se poate să forțeze ușa dulapului, având pe degete și nșite urme distincte de la folosirea răngii. Deși și-a recunoscut vina nu a vrut niciodată să ne indice
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
care ar face să tremure un spectru. Și lăsând roata pe care el o ține cu marea Îndemânare a mâinilor lui ucigașe, Sator Arepo apare, ascultător, la porunca mea. Îl recunosc, și deja bănuiam cine este. E Luciano, curierul cel ciung, pe care Superiorii Necunoscuți l-au destinat ca executor al misiunii mele nelegiuite și sângeroase. — Sator Arepo, Întreb eu batjocoritor, știi tu care este răspunsul final ce se ascunde În spatele Sublimei Anagrame? — Nu, conte, răspunde imprudentul, și aștept să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
conte, răspunde imprudentul, și aștept să mi-o spui cu cuvintele tale. Un râs infernal izbucnește de pe buzele-mi palide și răsună pe sub vechile bolți. — Naivule! Numai adevăratul inițiat știe că nu știe asta! Da, stăpâne, răspunde prostit curierul cel ciung, cum doriți, eu sunt gata. Ne aflăm Într-o magherniță murdară din Clignancourt. Astă-seară trebuie să te pedepsesc pe tine, Înaintea tuturor, pe tine, care m-ai inițiat În nobila artă a crimei. Pe tine să mă răzbun, care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pânzeturi, mărgele, păpuși, coșuri de toate mărimile, mâncare caldă, care împrăștia peste tot un miros necruțător de friptură usturoiată. Și probabil că ar mai fi căscat gura cel puțin încă un ceas, dacă nu i-ar fi ieșit în cale ciungul. Era un om ciudat, cu pielea subțire, aproape transparentă. Îi lipsea o mână, iar pe celălalt umăr îi crescuse o palmă mică, în care ținea o bâtă. În prima clipă, Zogru se holbase la el cu ochii lui Pampu: uluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ciudat, cu pielea subțire, aproape transparentă. Îi lipsea o mână, iar pe celălalt umăr îi crescuse o palmă mică, în care ținea o bâtă. În prima clipă, Zogru se holbase la el cu ochii lui Pampu: uluit, interesat și compătimitor. Ciungul îi zâmbise, iar lui Zogru i se păruse că vine spre el ca și când ar fi vrut să-l salute ori să stea de vorbă, așa că nici nu prinsese de veste când omul îl lovise cu bâta în moalele capului. Inițial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prinsese de veste când omul îl lovise cu bâta în moalele capului. Inițial fusese cuprins de leșin. Prima lovitură primită îl umilise într-atât, încât nu mai fu în stare să se apere. Nu vorbim aici despre prima lovitură a ciungului, ci despre prima lovitură primită vreodată de Pampu ori de Zogru. Lumea nu era deloc pașnică, iar condiția de bătut îi adusese o amăreală în suflet și-o neputință oribilă. Așa că, în loc să se-ntoarcă spre ciung și să dea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
despre prima lovitură a ciungului, ci despre prima lovitură primită vreodată de Pampu ori de Zogru. Lumea nu era deloc pașnică, iar condiția de bătut îi adusese o amăreală în suflet și-o neputință oribilă. Așa că, în loc să se-ntoarcă spre ciung și să dea cu el de pământ, o luase la fugă. În momentul acela, în care alerga fără țintă pe strada pavată, din toate prăvăliile, ca la comandă, ieșiseră de o parte și de alta capete furioase, mâni înarmate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]