433 matches
-
către apus, Flacăra vieții pâlpâind molcom Deasupra capului meu, Ca și când firul zilelor mi se tăia. Împărăția nopții învăluind văzduhul Puse stăpânire pe a mea inimă Și, înșfăcând-o în ale ei gheare, Sorbi suflarea duhului, lăsând-o fără vlagă. Trupul ciuruit de plumbi îmi cade, Și durerea rănilor mă copleșește, Iar greoaia respirație se stinge, Devenind o stană de piatră. Ochii disperați privesc în zări, Dar nu văd decât noaptea, Stând în a ei slavă Și, curățând putreziciunea pământului De rămășițele
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
fost ? Ai fost plecat ? Părinți, bunici, nepoți, să scăpăm țara de hoți ! Băsescu=egal=Bercea Mondial Ieși afară, javră ordinară ! Nu vă fie frică, că Băsescu pică ! Băse, tu nici nu gândești, că-ncepi să te prăbușești ! Băsescu, ne-ai ciuruit, acum vremea ți-a venit ! Băsescule, te-am votat, acum vei fi judecat ! Veniți cu noi, ca pe 22 ! Pentru cei morți în 22, dați-ne România înapoi ! Singura soluție, înc-o Revoluție ! Ceaușescu, ieși din groapă, să-l vezi pe
AMBULANŢA (NOUA REVOLUŢIE) de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377473_a_378802]
-
căzut o bombă peste mine și m-ar fi descompus pur și simplu, trebuie să fac un efort sisific, să-mi adun mațele de pe jos ca eroul din poveste, să le scutur de noroi, să-mi adun inima prăfuită și ciuruită de schije, mâinile, picioarele, să recapăt iară suflu, puterea aceea magică de care are nevoie orice ființă ca să se mențină pe pământ. Este uimitor câtă vitalitate trebuie să aibă omul în el ca să poată supraviețui, să lupte cu el și
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
podeaua prăfuită. Preț de câteva secunde a tăcut, doar respirația greoaie i se auzea. La un moment dat pe un ton de laudă îmi zice „ Bătrâne, vezi tu acest topor? Zeci de capete am tăiat cu el. Uite! AK-47. Am ciuruit o grămadă de funduri cu această armă. Nu ți-e teamă că aș putea scoate acest pumnal de la brâu și-ntr-o fracțiune de secundă ți-aș ciopârți beregata? Ăă? De ce mă cauți? Nu ți-am zis că ăsta e
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
Acasa > Orizont > Opinii > SEMN ZODIACAL Autor: Cristea Aurora Publicat în: Ediția nr. 562 din 15 iulie 2012 Toate Articolele Autorului În anii ciuruiți de gloanțele comuniste eram o adolescentă cu capul în nori și abia dacă îmi cunoșteam ziua de naștere. Știam aniversările celor de lângă mine pornind de la ideea că trebuie să știu când este născut fiecare pentru a-l cadorisi cu urări
SEMN ZODIACAL de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348312_a_349641]
-
de soare... XIV. PRIN LUME NOROCUL, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016. și timpul asudă. își coace copiii în pulberea toată. îi vindecă gloanțe. sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțe din vechea structură. azi ciuruie fiii. se cerne minciuna desfrâul durerea. planeta respiră prin praful de pușcă. tronează ermetic tăcerea din cușcă. din zone extreme clamează plăcerea. e beznă în noaptea durerii acute. sunt umbre își plimbă norocul prin lume. curând își veghează un trup
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
pe căi neștiute. vei fi însumarea puterilor noastre. opinci răstignite. iluzii albastre. deschide-vei ochii luminii știute. Citește mai mult și timpul asudă. își coace copiiiîn pulberea toată. îi vindecă gloanțe.sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțedin vechea structură. azi ciuruie fiii.se cerne minciuna desfrâul durerea.planeta respiră prin praful de pușcă.tronează ermetic tăcerea din cușcă.din zone extreme clamează plăcerea.e beznă în noaptea durerii acute.sunt umbre își plimbă norocul prin lume.curând își veghează un trup
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
să plâng nestingherită. Numai pe umărul tău, Singurătate pot să mă bizui, doar pe el mai pot plânge într-un hohot de râs agresiv și dement pe care nu-l mai pot stăvili cu toate lacrimile de pe lume... Mi-ați ciuruit sufletul nătărăilor, cu indiferența, cu egoismul, cu nesimțirea voastră proverbială, iubiților mei virtuali, iubiților mei inventați, m-ați nimicit cu tăcerea. Și doar vă creasem atât de frumoși, atât de buni, atât de curați, vă inventasem și sufletele. O, ce
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
crescut și au zburat din cuib urmele de gloanțe din perete le-am astupat cu pâine la ferestre am pus gratii ca să nu sărim în gol sau goi de noi înșine că golul din stomac propun să mângâi aripile îngerului ciuruite de nonsensul din priviri în sfârșit adorm pe ecran cu mine însumi număr o altă zi trecută... Citește mai mult Cherubinul de tablăîncerc să te sundar telefonul tău e închisNu înțeleg de ce chiuvetă e plină ochi cu vase murdareîn camera
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
nu pare comestibil copiii au crescut și au zburat din cuiburmele de gloanțe din perete le-am astupat cu pâinela ferestre am pus gratii ca să nu sărim în golsau goi de noi înșineca golul din stomacpropun să mângâi aripile îngerului ciuruite de nonsensul din priviriîn sfârșit adorm pe ecran cu mine însuminumăro altă zi trecută...... IV. JOCURI EROTICE CU CUMNĂȚICA SURDA, de Adrian Grauenfels, publicat în Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016. Jocuri erotice cu cumnățica surda lamponul cu erotic
ADRIAN GRAUENFELS [Corola-blog/BlogPost/376106_a_377435]
-
condeier perpetuu-justițiar, este endemic "tristă", spune, invariabil, nu. Un nu răspicat. Nostalgic-proletar. Prind, în ultima secundă, la Palat, Retrospectiva Țuculescu. Dar nu în încăperile fostului Muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
doi călători erau mai mult decât lămuritoare. Johansson scoase de la centură un mic dispozitiv și apoi îi arătă lui Barna o direcție. Fără un cuvânt, se îndreptară spre o clădire luminată vag și cu intrarea săpată parcă într-un zid ciuruit de gloanțe. Când ajunseră în pragul a ceea ce părea a fi o ușă, își dădură seama că era departe de a fi o ruină și că încerca mai degrabă să lase impresia asta. Intrarea era prevăzută cu un câmp de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
arme automate, mitraliere, branduri și chiar aruncătoare de flăcări), provocându-se și incendierea unei zone de pădure. Soldații au pornit la atac cu strigăte de luptă. Partizanii aflați în prima peșteră au răspuns cu foc de pistol-mitralieră, dar au fost ciuruiți de gloanțe. Nici unul dintre cei care au ripostat la atacurile securiștilor nu a scăpat cu viață. Cei din a doua peșteră au primit ordin de retragere; unii dintre ei au considerat că era prea târziu, alții au murit luptând. Învățătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
volumului. Deși ele amintesc, la o primă lectură, de cunoscuta sciziune baudelairiană, M. nu acceptă edulcorarea estetizantă ca răspuns viabil dat cataclismelor istorice. Mai mult, scriitura se autodenunță, dezvăluindu-și adesea fondul vitriolant: „Dar ce ascunzi tu, îngerașule,/ sub cuvintele ciuruite pe care ni le tot arăți?/ Putreziciunea - am spus -/ și oribila spaimă de moarte/ pentru care am închipuit cele mai frumoase minciuni/ și cel mai bine organizat furt de mărgele -/ spânzurându-mă apoi cu bună știință/ de-a lungul deceniilor
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
mituri”?, LCF, 2002, 9; Daniel Cristea-Enache, „De câte ori am vrut să fiu «realist», nu m-am simțit în largul meu cum m-am simțit în parabole” (interviu cu Octavian Paler), ALA, 2002, 614; Simion, Genurile, 66-72; Alex. Ștefănescu, „Certitudinile mele sunt ciuruite de îndoieli ca niște haine mâncate de molii” (interviu cu Octavian Paler), RL, 2003, 4; Grigore Scarlat, Vlaga morală, VR, 2003, 3-4; Constantin Coroiu, Imposibila demolare, ALA, 2003, 679; Dicț. analitic, IV, 386-388; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să meargă opt zile, e suspendată de trei scîndurele?! Acesta să fie oare monstrul despre care s-a spus cîndva pe un ton atît de triumfător: „Ciurui-vei tu cu săgeți pielea lui și capul lui cu junghiul de vînat pește?... Dacă lovești în el, nici sabia nu ține, nici sulița, nici săgeata, nici țăpoiul! Fierul i se pare lui ca paiele și arama, ca lemnul putred
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a fost cea dintâi bătălie între elicoptere din istoria omenirii! Căci nimeni nu prevăzuse că acel aparat ar putea ataca un aparat asemănător. Cu o perfidie nemaiîntâlnită, soldatul israelian a deschis larg ușa laterală, a țintit cu mitraliera și a ciuruit elicopterul sirian, care a căzut sub ochii inspectorului... Povestind lupta aceea, ofițerul spunea când „evreu“, când „israelian“, al doilea termen devenind în gura lui un soi de superlativ al celui dintâi, pentru a indica gradul de malignitate și de capacitate
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu ei puținele bunuri pe care le aveam. Două-trei haine, un televizor, câteva bancnote pe care tu le puseseși dinadins la vedere, pe birou... Când au ieșit, au fost surprinși de tirul unei mitraliere grele care, din capătul străzii, a ciuruit deodată fațadele. Grupul s-a spart, s-a lăsat tras în îngustimea unui pasaj. Doar ultimul soldat a fost atins, în plină goană. Lovit într-o parte, a început să se învârtă pe loc, cu brațele îndepărtate și încărcate încă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
după o săptămână de jafuri, activitatea asta devenea tot mai dezinteresată, aproape artistică, precum supliciul la care fuseseră supuși păunii. Și știam din experiență că percheziția dezinteresată era adesea cea mai primejdioasă... Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai vioaie, ciuruind-o cu gloanțe - un vârtej de pene și sânge - apoi se îndreptaseră spre centrul orașului, conduși de rafale. Am strivit resturile arse, le-am amestecat și le-am aruncat în mijlocul unui răzor cu flori uscate. Și am început să te
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
suită de momente de grabă alternată cu nemișcare. Nisipul ne-a împotmolit pașii, la fel ca în fuga imposibilă dintr-un coșmar. Mașina militară care s-a desprins de clădirea hotelului creștea rapid, venind spre noi, și deja primele gloanțe ciuruiau coca bărcilor răsturnate pe nisip. Strigătul mi s-a oprit și n-a avut nici un efect asupra ta. Ai rămas în picioare, cu mâna ridicată într-un semn de salut ce mi s-a părut absurd. Încărcătorul aluneca în mâna
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
în fața unui hotel pentru străini. Monumentale în blănurile lor, stăteau nemișcate, părând inabordabile ca statuile unor împărătese. Scenariul lor consta în a da impresia că tocmai ieșiseră din hotel, numai că zăpada în locul unde stăteau la pândă era de mult ciuruită de urmele lăsate de tocurile cui. „Într-o bună zi, îmi spuneam, vor avea și ele dreptul la o vitrină încălzită și chiar la un pomișor de Crăciun cu ghirlanda lui de lampioane...“ La câteva clădiri distanță de hotel, am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
strămutară ca pe o hartă mototolită. Soldați dezorientați alergau prin Dolșanka: nemții încercuiseră mai multe divizii. Satul, ocolit, se pomeni pe acel ciudat teritoriu din interiorul armatei inamice. Cercul se strânse, alungându-i pe locuitori spre pădure, apoi dincolo de râul ciuruit de gloanțe, într-un lan de grâu ars, în sfârșit, pe strada capitalei de județ, unde încă se mai dădeau lupte. Oamenii se poticneau pe harta aceea care se rupea sub picioarele lor, îndoită de șenilele tancurilor, scobită de explozii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
micilor grupuri de rezistență. Drapelul roșu flutura deasupra Reichstagului, victoria era anunțată, dar acolo, îndărătul acelei biserici cu acoperișul străpuns de obuze, se mai ascundeau trăgători care refuzau să se predea. Mai ales acela, cu chipul negru de fum, care ciuruia strada pitindu-se în spatele unei coloane mâncate de gloanțe. Părea invulnerabil. După fiecare rafală, când praful se risipea, se vedea iarăși apărând profilul acela țeapăn îndărătul coloanei, iar tirul reîncepea. Tinerii soldați, perplecși, dădeau din umeri, ocheau cu luare-aminte sau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întregii fațade, schimonosindu-se de mânie... În cele din urmă, îl dădură gata cu lansatorul de grenade. Apropiindu-se, Pavel constată eroarea o dată cu ceilalți și fluieră de uimire. Într-o nișă dintre două coloane se afla o statuie de bronz ciuruită de gloanțe. Ascunzătoarea neamțului era alături, mai jos. Era întins pe pardoseală, mort, cu chipul întors spre ei. Mâna stângă, plină de sânge, era legată de mânerul mitralierei cu o sârmă, care înlocuia ligamentele sfâșiate și permitea tirul. Înnegrit de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe buchețelul de flori artificiale, pe soarele și marea de dincolo de geamuri - liniștea micului dejun într-un hotel, și, preț de o clipă, ne venea greu să ne închipuim că, la doar câteva etaje mai jos, un soldat cu picioarele ciuruite de gloanțe se târa pe coridor, ca să se ascundă într-o cameră. În timpul uneia din acele pauze, am încercat să ieșim prin grădina suspendată și, aflându-ne deja lângă scara în spirală, am nimerit în plină tragere. Erau ultimii combatanți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]