579 matches
-
scânteie. Totuși Încă n-ai să pieri. Cine să te-nvingă atât timp cât torci dragoste curată? Râzi când cu dureri continuă să ningă soarta-ți ciudată. Nu sunt prăbușiri desele derute în care trosnesc ireale ruguri, când pădurea ta unde zburdă ciute plină-i de muguri. Nu fi trist că rar arcuiești o boltă și brodezi pe ea steaua ta polară, ca zbuciumul des ce te-a vrut recoltă să nu te doară. Știi că ai să fii uitat. Prea deoparte ai
POŢI SÃ ÎNŢELEGI TOTUŞI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352557_a_353886]
-
trăiești, O patimă nebună când spui că mă iubești. Și inima îmi bate în piept atât de tare, Încât am sentimentul că sunt nemuritoare. Se poate să ai parte de dragoste în viață. Dar frenezia clipei o dată te răsfață! O ciută speriată răsare în cărare, Se duce să s-adape, că cerbu-i la izvoare. Acela e momentul în care procreează, Iubirea-i confirmată când iedu-și alăptează. ÎNTÂMPLARE Nu-i nimic întâmplător cât trăim sub Soare, întâlnirea noastă însă a fost o
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
firavă, cât o lingură din lemn. Seceta pustiitoare din anul precedent își pusese amprenta peste tot, în ciuda faptului că părinții erau tineri, normali și sănătoși. Mama, o femeie în floarea tinereții, brună, cu părul ca tăciunele și ochi căprui de ciută speriată, strângea cu duioasă stângăcie copila la sânu-i fraged. Neliniștit, tatăl, încerca o întreagă gamă de emoții și lăcrima la gândul c-ar fi putut s-o piardă. Își ștergea pe furiș lacrimile ce-i luminau ochii de jad și
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
Al cincilea anotimp” este glossa numărului speranței, al renașterii naturii, un simbol al armoniei și al inimii: „Cu gloanțe verzi va ninge, ai primăverii fluturi, / Din mugurii prin care un călăreț, pedestru/ Se-agață printre ramuri, înjunghiind săruturi,/ Mirări de ciută, care înoată-n primul estru.” Revine scurgerea vremii eterne din „roata vieții” și în „Clepsidra” , glossa, care semnifică posibila răsturnare a timpului „Din glosse în scurgeri de ape/ Prin mine se rup în secunde/ Clepsidre lichide și-n unde/ Vin
ULTIMUL TRANDAFIR CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351593_a_352922]
-
vrea înc-o sumă Atârnă o funie-n pod La fel ca un semn de-ntrebare De-o groază de vreme că n-are Cine să-i facă marinărește un nod Și mierlele vremii se duc Odată cu stele puzderii Țărâna cu ciutele serii Pătrund într-un codru caduc Lăsați-mă dar să vorbesc Pândesc la ferestre ocnași Oamenii care pe sfoară sunt trași, Mor natural și firesc Referință Bibliografică: Dați-mi voie / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 402, Anul
DAŢI-MI VOIE de ION UNTARU în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346679_a_348008]
-
mintenaș! Adunând, în goana lui, clipele de fericire, ajungi una cu pământul care te-a creat, iubire! Mărturisire Ce drag îmi este chipul tău, Șuvița ce-ți cade pe frunte Și ochii tăi ce caută mereu, Alți ochi strălucitori de ciute! Gurița ta, nesățios privesc Și rodiile-i le-aș mușca! La pieptul tău m-aș încălzi Și lin izvor mi-ar susura! Dând tonul dragostei profunde, Pe valuri de amor plutind Ne-om preschimba voios în unde Și-apoi ne-
SECVENTE IN ALB SI NEGRU II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356427_a_357756]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > CĂRĂRI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Cărări Mă cheamă dorul pe cărări știute Cu cetină bogată și poiene, În urmărirea cârdului de ciute, Prin ierbrile-naltele perene. Să ascultăm cum firele de iarbă Se-nalță din secundă cu secundă; În forfotă izvoarele să fiarbă În acalmia muntelui profundă. Să rătăcim așa la întâmplare, Călăuziți de semen iluzorii, Recunoscând în sine fiecare Că suntem niște
CĂRĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356467_a_357796]
-
de iarbă Se-nalță din secundă cu secundă; În forfotă izvoarele să fiarbă În acalmia muntelui profundă. Să rătăcim așa la întâmplare, Călăuziți de semen iluzorii, Recunoscând în sine fiecare Că suntem niște visători notorii. Nu întâlnirăm nici un card de ciute - Or fi schimbat întâmplător cărarea; Dar pe cărări de nimenea știute Ne-o încerca de mâine iar răbdarea. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cărări / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 287, Anul I, 14 octombrie 2011. Drepturi de
CĂRĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356467_a_357796]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > ÎNTUNECARE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 279 din 06 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ciutelor sufletului li s-a închis iezerul de cristal și toți braconierii au căpătat pemise de vânătoare Copacii mor când rădăcinile refuză să-i mai hrănească Oamenii care în copilărie fuseseră hrăniți cu miasme treceau acum din casă în casă, strângând
ÎNTUNECARE de ION UNTARU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355539_a_356868]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IZVOR Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului izvor Eu sunt mereu izvorul din care beau cu sete și ciutele și lupii și omul călător, toți iau din unda-mi lină cuvinte blânde-n plete și-nfiorări de suflet cuprinse de-al meu dor. Îl simt cu bucurie și dau cu tot cu suflet aceluia ce îmi cere să bea din unda mea
IZVOR de LEONID IACOB în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356542_a_357871]
-
tarabe Și plâng de mila celor șapte vite slabe Iar seara dorm sub câte-un felinar Simunuri taie lung sahare De care nu te mai ferești Lumina cade oblic prin ferești Pe tapiserii de vechi Buhare Geana nopții mângâie fragile Ciutele de porțelan străbătând lanul Pe care le privește castelanul Cu-o lacrimă albastră în pupile Vom porni de mâine înspre pol Ca mesageri din neștiute Urse Misterul dimineților parcurse Să-l îngropăm în ultimul atol Femei cu neștiute grații Și
MĂ MIŞC PRIN MINE de ION UNTARU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356673_a_358002]
-
Oituz este rănit. „Revenit la Iași, odată cu terminarea războiului, este chemat printr-o telegramă de C. Costa Foru, ziarist, la București, să înființeze o revistă pentru copii și tineret. Piesa la care lucra mai de mult și ținea la ea, Ciuta, îi facilitează debutul ca dramaturg pe prima scenă a țării. Premiera a avut loc în 1923, avându-i ca interpreți pe Getta Kernbach, Ana Luca, Ion Sîrbu, Ion Tâlvan și N. Soreanu. Scrisă într-o frumoasă limbă literară, s-a
NOMEN ARTIS- DINCOLO DE TACERE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356754_a_358083]
-
Curelciuc Bombonica este o adeptă a ideii poetice, a exprimării limpezi și rafinate, folosind procedee stilistice de profunzime, cu deosebite rezonanțe estetice. Guvernată de sensibilitate, poezia curge lin, fără sincope, spre albia care concentrează “viața” gândului exprimat. “ Alerg precum o ciută prin roua dimineții,/ sărut cu talpa-mi fină pământu-n amorțire.../ e binecuvântare, minune când scaieții / mă-nvăluie în flăcări, în rug înalt - simțire; / ( Punți vindecătoare) Poemele sunt creionate în culori blânde, scoțând în relief trăsătura caracteristică a poetei: rafinamentul spiritului. Primăvara
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DOINIRE Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului doinire Sus, din vârful pinului, Din creanga destinului, Timpului, Urâtului, Din înaltul muntelui, Coborât-am în izvoare Printre ciute și mioare, Să-mi pun dorul căpătâi Și pe ochi să te mângâi... Și pe ochi să te mângâi... Și-am pus mâna suspinată Peste clipa-nfiorată De-așteptarea dorului, Dorului, păgânului, Ce doinea în glasul meu Cu zvâcniri de curcubeu
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
de un sihastru, bănuit de adulter. Nu-mi ajunge viața asta pentru câte pot să trag; Rătăcesc nebun prin mine precum ieri pribeagul domn. Ca un cerb bătrân prin codri în genunchi abia mai rag; Corbii mi-au mâncat ieri ciuta, lupii mă pândesc în somn... Referință Bibliografică: Nu-mi ajunge viața asta / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 264, Anul I, 21 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NU-MI AJUNGE VIAŢA ASTA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355750_a_357079]
-
Publicat în: Ediția nr. 2234 din 11 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Doar stâncă Poetei AP De neclintit rămâne-vei ca-n clipa Sosirii uraganului ce bate Să-ți soarbă lacrima de pe aripa Ce te-a purtat către singurătate Cu ciutele își vor căta refugiu Pe-o stâncă rece, în singurătate, Chiar și proscrișii protejați de giulgiu Din flori de colț pentru eternitate Nu-ți licita prea des temeritatea De te-ai pierdut pe piscurile mute Când îți dorești să simți
DOAR STÂNCĂ de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368800_a_370129]
-
adâncă a muntelui, izvor de cleștar, apele repezi, reci ca de gheață, curg spre hotar, turme de căprioare se adapă , nici nu tresar. Fără de teamă se apropie calm, un cerb lopătar. E un răstimp de odihnă, acum mult mai rar, ciutele și puii lor își astâmpără setea fără habar. Sus tot mai sus, spre pe steiul de stâncă, numai caprele negre și vulturii se avăntă. Mai jos pe cărare, ușii în rut se iau la trântă, fără frică la marginea prăpastiei
POVESTE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370965_a_372294]
-
Neputința cântă durerea nemărturisită a acelui martor de sute de ani a locurilor. Si cui să-i pese oare de un singur copac? Hienele s-au napustit peste copaci și păduri, și peste tot ce puteau jefui. O țară rămasă ciută, de hoții fără scrupule, de neîndurători prădători a ceea ce unii mai numesc viață. Mai vorbim de suflet. Amagire! Se pare că au pierit de mult gândurile bune și s-au prăbușit multe suflete. Au rămas pe poteca ce ne duce
COPACUL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369945_a_371274]
-
Finalul basmului e regizat de tine. Matur mă cufundam în viață Agonizând în gânduri nerostite, Reinventasem para mălăiață Și alinări de vise prăfuite... Captiv în ramă de inimă-albastră, Abandonasem poveștile știute, Uitasem cânt de pasăre măiastră, Zăceau năuce alergări de ciute. Spirală de-amintire m-a atins pe umăr Șoptind de verdele iubirii-iscoditoare, De flori alb-roze primăvara-n măr, Lăsând confuziei dorința de-alinare. Referință Bibliografică: FINAL DE BASM / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI
FINAL DE BASM de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369315_a_370644]
-
Răul, ar trebui tăiat din fașe și punitatea drastic aplicată. Un gând nebun ... Sub Sfinx vor dinamită -că munții-s moșteniți de la părinți- iar pofta dumnealor să le permită omorul de natură și de sfinți. Și împreună cu Bucegii-n jale plâng ciute, cerbi, întregul habitat ! Oameni cinstiți, găsiți acum o cale de a opri un jaf, nemeritat !!! Bucegii plâng cu lacrimi de rășină... de Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Cine „plătește” ?! Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2118, Anul VI, 18
CINE „PLĂTEȘTE” ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369352_a_370681]
-
Acasa > Poezie > Cantec > MITOLOGICALE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Un țap bătrânr, un Pan acolo, după o ciută alergând, și-a pierdut capul, pe Apolo, mai merită să scrii un rând? Unchiul Ned tot timpul bea, se îneacă-n alcohol, a venit la noi odată îmbrăcat ca un hohol, a luat un pahar cu vin și-a răms
MITOLOGICALE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369477_a_370806]
-
fost, Tânăra, cu adăpost În inima codrului, Pe poteca dorului. Era colțul meu de răi Printre-al păsărilor grâi, Sub cetina odihneam, Obosită de eram. În poiana cu bujori Roșu' îți dădea fiori Iar mai jos, lângă izvor, Se-adăpau ciute, cu dor. Fă-mă Doamne, tinerica, Să car apă în ulcica Și-apoi sete de-oi avea Nu-mi da voie a o bea, Căci atunci când am băut Patimă eu am avut. Să-mi spargi, Doamne-al meu ulcior Să
CÂNTEC DE DOR de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370708_a_372037]
-
-i crudă, înadins, Pe cerb ea îl salvase... Din al pădurii adăpost Privind de pe aproape, El înțelege-al jerfei rost Cu lacrimi între pleoape Și înțelege-al vieții preț, Ci viața vieții scut e... Pornește -abia târziu, semeț, În urma altei ciute... Referință Bibliografică: Grupaj de lirică vernală / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1525, Anul V, 05 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
MIRESME DE CETINI Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Suspină brazii-n tainic foșnet, În șoaptă vântul îi mângâie verde, Ridică-n vârf de crengi lumânărele; Mirosuri amărui văzduhul cerne. Ciute cuprinse de miresme Înalță botul umed; înspre seară Frământă-auzul de cântarea vremii Un vuiet lin de dor ce se presară. Se scurge lunecos peste pădure Sonetul cu acorduri de durere Să-ți fure adormirea-ascunsă-n sânge și-un strop sărat ți-alunecă-n
MIRESME DE CETINI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369696_a_371025]
-
Maria Sinești; „Suflete tari” de Camil Petrescu, regia Cornel Todea (1979) - Maria Sinești; „Livada din noi” de Constantin Chiriță, regia Constantin Dinischiotu (1980); „Inimă fierbinte” de Octavian Sava (1982); „Jocul ielelor” de Camil Petrescu, regia Dan Necșulea (1982) - Maria Sinești; „Ciuta” de Victor Ion Popa (1984); „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, regia Sorana Coroamă Stanca (1984) - Veta; „O femeie drăguță cu o floare și fereastra spre nord” de Eduard Radzinski, regia Olimpia Arghir, Dragoș Galgoțiu - Aelita; „Vocea umană” de Jean
VALERIA SECIU. O MITOLOGIE INTIMĂ, DEPARTE DE SINGURĂTATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362721_a_364050]