333 matches
-
se va ivi și această formă binefăcătoare a vieței omenești; dar cu o cultură falsă nu poate trăi un popor, și dacă stăruiește în ea, atunci dă un exemplu mai mult pentru vechea lege a istoriei: că în lupta între civilizarea adevărată și între o națiune rezistentă se nimicește națiunea, dar niciodată adevărul"11. Prelecțiunile nu erau altceva decât o introducere, sau, altfel spus, o subtilă propedeutică pentru o corijare a ceea ce în articolul de la 1872, "Direcția nouă în poezia și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
anume stare de solidaritate, solidaritatea celor ce seamănă, sau, după un celebru principiu aristotelic, solidaritatea bazată pe axioma "asemănătorului care caută asemănătorul". In-diferent de opțiunea politică, prelectorii aveau, desigur, sentimentul aflării de aceeași parte a baricadei, în lupta declarată pentru civilizare și proliferare a adevărului. În amplul său studiu asupra Juni-mii, Zigu Ornea insistă pe această "atmosferă liant": "Nu e exagerat să se spună că prelecțiunile nu au îndeplinit numai ofici-ul de a afirma în exterior Junimea și juni-misul. În
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Societatea civilă și statul și Democrația și societatea civilă au încercat să ilustreze utilitatea termenului în analizarea evenimentelor din trecut cum ar fi răspîndirea geografică neomogenă a statelor absolutiste, apariția formelor moderne de excludere a femeilor din viața publică sau "civilizarea" manierelor europene. Accentul a fost pus pe capacitatea învechitei distincții teoretice dintre societatea civilă și instituțiile statului de a confei sensuri noi, diferite, evenimentelor sociale și politice contemporane. De exemplu, Democrația și societatea civilă și Societatea civilă și statul au
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
urmărit permanent societatea civilă. Din acest punct de vedere, civilizația a fost înțeleasă, în mod normal, ca un proiect menit să rezolve problema permanentă a revărsării, a răspîndirii și a manifestării violenței; necivilitatea a fost dușmanul permanent al societății civile. Civilizarea a reprezentat, deci, un proces istoric continuu, în care civilitatea, un termen static, a fost atît țelul, cît și rezultatul transformării comportării necivile în comportare civilă. Pornind de la această teză, a mai fost doar un pas pînă la ideea că
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
fie naturală, barbarism, grosolănie sau sălbăticie) devine tot mai clară. Clasele privilegiate din Europa se reprezintă ca parcurgînd o cale ce pornește de la barbarismul primitiv trecînd prin starea de astăzi a umanității spre perfecțiune prin educație și rafinare. Drumul spre civilizare este văzut ca o eliminare lentă, dar continuă, a violenței din relațiile umane, după cum a subliniat Adam Ferguson, influențat de prelegerile ținute de Adam Smith în 1752, cînd a folosit pentru prima dată cuvîntul "civilizație" în engleză. Procesul de civilizare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
civilizare este văzut ca o eliminare lentă, dar continuă, a violenței din relațiile umane, după cum a subliniat Adam Ferguson, influențat de prelegerile ținute de Adam Smith în 1752, cînd a folosit pentru prima dată cuvîntul "civilizație" în engleză. Procesul de civilizare este descris ca fiind progresul de la grosolănie la rafinament, în care "societatea civilă" contemporană este înțeleasă ca o formă de societate "șlefuită" și "rafinată", bucurîndu-se de o "guvernare reglementată și subordonare politică". Ferguson a precizat că "epitetele de civilizat sau
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
lansat de Erasmus din Rotterdam, "civilitate", care apoi a dat naștere verbului "a civiliza", ambele cuvinte fiind curînd folosite în multe alte țări ca un simbol al noii strădanii de a rafina și șlefui manierele. Elias susține că procesul de civilizare, pe care el nu-l consideră sinonim cu Europa sau cu Vestul, trebuie înțeles ca un episod istoric fragil care face legătura între lumea medievală și cea modernă. Elias critică tendința de a folosi termenul în mod normativ, de parcă ar
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
comentează: În 1798, cînd Napoleon pornea spre Egipt, le-a strigat trupelor sale: "Soldați, voi întreprindeți o cucerire cu urmări de neînchipuit pentru civilizație". Spre deosebire de circumstanțele în care a luat naștere acest concept, de acum înainte națiunile consideră procesul de civilizare ca încheiat în cadrul propriilor lor societăți; ei se consideră pe ei înșiși ca aducători pentru alții ai unei civilizații existente și complete, ca purtători de stindarduri ale civilizației pe teritorii străine. În conștiința lor nu a mai rămas decît o
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ei se consideră pe ei înșiși ca aducători pentru alții ai unei civilizații existente și complete, ca purtători de stindarduri ale civilizației pe teritorii străine. În conștiința lor nu a mai rămas decît o vagă amintire a întregului proces anterior civilizării. Impactul civilizației este înțeles, pur și simplu, ca o expresie a talentelor lor superioare; faptul că propria lor comportare civilizată s-a format de-a lungul a multe secole și cum s-a format nu-i mai interesează 8. Elias
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nu-i mai interesează 8. Elias avertizează în mod corect împotriva acestei amnezii și a consecințelor ei politice importante. Avertismentul său ar fi fost mai usturător dacă ar fi arătat mai multă severitate contra complexului de superioritate al modului de civilizare european, de exemplu, sau dacă ar fi adoptat o atitudine sceptică mai riguroasă față de unele curente aparent civilizatoare. Lucrarea lui Elias conține o oarecare opinie implicit progresistă despre apariția și dezvoltarea tipurilor moderne de civilitate, simptomatică în acest sens fiind
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
lumii, o enclavă mîndrindu-se pe nedrept cu realizările sale, în ciuda dovezilor evidente că alte civilizații eu nu voi dezvolta această idee foloseau de mult metode sofisticate de pacificare și în ciuda faptului, adaugă Elias în continuare, că modul european inițial de civilizare este potențial autoparalizant. Această insistență asupra limitelor autodistructive ale procesului civilizator este deosebit de importantă, deoarece scoate în evidență o sursă exogenă de necivilitate în societățile civile. Teza lui Elias poate fi prezentată pe scurt: procesul civilizator modern are legături directe
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
mijloacele de violență în mîinile a doar cîtorva și spre beneficiul unor anumite grupuri mici poate fi folosită pentru a duce război împotriva altor state și a populațiilor lor. Războiul și zvonurile despre război sînt condiții omniprezente ale procesului de civilizare. Aceia care dispun de monopolul asupra mijloacelor de folosire a violenței pot întoarce puterea amenințătoare împotriva propriilor lor populații. Remarca lui Rousseau că "întreaga viață a regilor sau a acelora asupra cărora aceștia își revarsă toate obligațiile este dedicată atingerii
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
dea dovadă de rușine și delicatețe, calități pentru formarea cărora populațiile europene au avut nevoie de secole. *** Zygmunt Bauman, în cartea sa Modernity and the Holocaust, prezintă cea mai sofisticată versiune a acestui raționament. Teoreticienii anteriori ai procesului modern de civilizare european, a mai adăugat Elias, sînt acuzați de ignorarea dinamicii persistent autodistructive a violenței. Procesul modern de civilizare, înțeles în mod tipic drept impunerea lentă, dar continuă, a normelor recunoscute, ca detestarea crimelor, descurajarea actelor de violență, asumarea responsabilității morale
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Bauman, în cartea sa Modernity and the Holocaust, prezintă cea mai sofisticată versiune a acestui raționament. Teoreticienii anteriori ai procesului modern de civilizare european, a mai adăugat Elias, sînt acuzați de ignorarea dinamicii persistent autodistructive a violenței. Procesul modern de civilizare, înțeles în mod tipic drept impunerea lentă, dar continuă, a normelor recunoscute, ca detestarea crimelor, descurajarea actelor de violență, asumarea responsabilității morale pentru acțiunile proprii și frica de a avea conștiința încărcată, nu numai că are ca rezultat (conchide Elias
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
periculoase de mijloace de violență în mîinile statului, dar este și un proces de însușire și de răspîndire a violenței dincolo de limitele morale și, deci, este posibil să devină purtătorul germenilor de cruzime planificată la nivel de masă. Procesul de civilizare duce în mod logic la acel tip de atitudine imorală prezentată de dr. Servatius în sumara sa apărare a lui Adolf Eichmann la Ierusalim: personalități ca Eichmann sînt decorate pentru acțiunile lor dacă acestea triumfă asupra dușmanilor, și sînt trimise
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Pacea de fiecare zi îi lasă pe majoritatea oamenilor fără apărare; ei devin jucării în mîna siniștrilor potențiali administratori ai pedepselor. De fapt, teza lui Bauman este imaginea reflectată a concepției de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea privind procesul de civilizare, înțeles ca o spirală ascendentă spre civilitate. Civilitatea și barbaria merg paralel pe o spirală în continuă descreștere a violenței. Nu există, susține el, nici o linie de demarcație între normele civilizate și anormalitatea necivilizată. Civilizația ar trebui să fie sinonimă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
și anormalitatea necivilizată. Civilizația ar trebui să fie sinonimă cu potențialul constant, în condițiile moderne, al puterii politice ce se perfecționează în planificarea și executarea birocratică a genocidului. "Fenomenele de tip holocaust trebuie recunoscute ca rezultate legitime ale tendinței de civilizare și ale potențialului său constant". Bauman are, cu siguranță, dreptate să insiste și prin aceasta el reformulează o teză-cheie din teoria sociologică germană post-weberiană că totalitarismul nu este doar un simplu accident pe lungul drum al progresului modern. Teza sa
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
reducerea marxistă a societății civile la dominația și violența burgheze. Nu e de mirare că, în concluziile sale, Bauman devine trist. Tipul de analiză a "civilității moderne ca barbarie" oferită de Bauman nu atinge nici faptul că procesul modern de civilizare conține mai multe contradicții potențial productive, deși periculoase. Una dintre ele este înspăimîntătoarea dezvoltare a tehnicilor războiului total și a mijloacelor de violență universal devastatoare, care amenință însăși capacitatea statelor și a supușilor lor de a se asigura împotriva ravagiilor
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Dacă aceste inițiative reușesc, sau în ce măsură reușesc nu interesează aici, căci lucrul cel mai important este că acest secol lung de violențe a fost martorul, pentru prima dată în mod absolut, a ceea ce s-ar putea numi o politică de civilizare, adică inițiative cetățenești organizate urmărind să garanteze că nimeni nu este stăpîn absolut și că nimeni nu folosește în mod arbitrar mijloacele violenței de stat împotriva societăților civile în țară sau în străinătate. Aceia, precum Elias, care ignoră această nouă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
devină un paradis al armoniei nonviolente. Această contradicție internă în funcționarea societății civile și anume tendința de a fi un paradis pașnic al necivilității nu a fost recunoscută de teoria inițială din secolul al XVIII-lea a spiralei ascendente spre civilizare și, mai recent, de strania tăcere privind violența din cadrul renașterii teoriei statului și a societății civile. Dar care este sursa precisă a acestei contradicții tulburătoare? Explicațiile cele mai frecvente recurg la considerații ontologice. Vedem chiar și în state bine guvernate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sociale; astfel, civilitatea predomină; cel puțin așa susține Elias: Majoritatea societăților umane, după cum se poate vedea cu ușurință, dezvoltă unele contra-măsuri împotriva tensiunilor pe care ele însele le generează. În cazul societăților care se află într-o fază tîrzie de civilizare, adică cu restricții generale relativ stabile, echilibrate și temperate și cu necesități puternice de sublimare, se poate ușor observa o mare varietate de modalități de petrecere a timpului liber avînd această funcție, una dintre ele fiind sportul 25. Dacă așa
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
tind să fie monopolizate și strict definite de către instituții de bază cum ar fi autoritățile religioase, clasele de războinici și comunitățile locale. Înțeleasă în acest mod, sensibil la istorie, teoria sinistrului are o implicație clară pentru teoriile proceselor moderne de civilizare, care trebuie reformulate astfel: inventarea și dezvoltarea formelor moderne de societăți civile nu pot fi descrise ca fiind un proces sinonim cu invizibilitatea și eliminarea violenței din sfera statului. Tocmai din cauză că puterea de a defini sinistrul nu mai este monopolizată
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sunt ale noastre pentru totdeauna jubila senatorul și chiar lângă ele sunt nemărginitele piețe de desfacere ale Chinei. Nu ne vom retrage din nici una... Nu vom lăsa să ne scape nici o oportunitate în Orient. Nu vom renunța la misiunea de civilizare a lumii pe care o are rasa noastră, reprezentanta lui Dumnezeu".23 Orice s-ar spune, Beveridge nu era lipsit de ambiție atunci când venea vorba de țara sa. "Majoritatea războaielor care vor urma a spus el vor fi conflicte comerciale
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
și egalității; și cea culturală, în special prin raționalizare și prin aplicarea principiilor raționalismului specifice modernității incipiente. În acest context, raportul conceptual dintre modernitate, industrializare și civilizație dă naștere unor vii controverse, în condițiile în care modernizarea a fost asimilată civilizării prin democratizare, industrializare și raționalizare. Una dintre cele mai controversate teorii contemporane privind aceste raporturi îi aparține lui Alvin Toffler (1981/1993). Potrivit teoriei respective, omenirea a traversat trei stadii de dezvoltare. În cadrul "Primului Val", aceasta a cunoscut faza agricolă
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
în Budapesta, și-a pus la încercare "concepția de viață" în toate împrejurările, și după fiece încercare i se părea mai bună, mai mulțumitoare. Viața în capitală însă îi era nesuferită. Zgomotul străzilor, egoismul oamenilor, mecanizarea vieții îl supărau. Râvnea civilizarea sufletului și aceasta i se părea că nu se poate dobândi în marile aglomerații de oameni. În mijlocul naturii se simțea liber și mai aproape de inima lumii. De câte ori avea vreme, fugea de oraș. Dealurile din jurul Budei le cunoștea întocmai ca împrejurimile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]