4,212 matches
-
Rusia avea nevoie, înainte de toate, de o flotă puternică. Tînărul țar avu tăria să viziteze Arhanghelsk, unde se construiau, ce-i drept primitiv, vase, lucrînd alături de matrozi și meșteri. La 18 ani țarul se socoti dator să învețe cum se clădește și cum se conduce un astfel de vas. Pentru asta trebuia să obțină porturi la Marea Baltică sau la Marea Neagră. Mai întîi făcu slujbă de simplu tunar într-un regiment de artilerie. Începu, apoi, construirea Petrogradului, un ținut mlăștinos, pentru înălțarea
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
cât și al adevărului"... (E ceea ce i se potrivește perfect și Massmediei noastre: Tam ficti pravique tenax quam nuntia veri... Crainic tenace, repet, - al minciunii și netrebniciei, cât și al adevărului...) Este de presupus stricăciunea rafinată a unui Imperiu vechi clădit mai întâi pe severa virtute romană statuară, despre care scrie în versurile sale, ca săpate în bronz, Horațiu, poetul de curte, însă tot atât de mare cel puțin precum Cântărețul iubirilor ușoare, cel dintâi liric important al Europei, libertin în artă și
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
Hingheri avem, altminteri, din belșug, specializați în diverse domenii non-canine. Hingheri la finanțe, hingheri la ministerele economice, hingheri la protecție socială. Ba chiar și hingheri ai "libertății de circulație", ai "democrației", ai "drepturilor omului" etc. Adică oameni ce și-au clădit cariere înfloritoare pe baza simplei și cinicei negustorii de vorbe și iluzii. Oameni în stare să provoace criză de nisip în Sahara și de apă sărată în Pacific vântură pe sub nasurile unei populații incapabile să facă distincția între interesul vital
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
prima oară în istorie cei care au fost "constructorii sistemului totalitar concentraționar" au ajuns după "revoluție" să-l reformeze și tot ei - paradoxal pînă la absurd - să joace rolul "ziditorilor noii Cetăți, a libertății și a democrației". Meșterul care a clădit o închisoare poate apoi să construiască - pe aceleași temelii - o Casă a luminii și a libertății? Nu! Închisoarea va rămîne închisoare, chiar dacă în loc de drugi de fier la ferestre va avea transperante fără... "transparență"". Deoarece nu e cu putință confuzia între
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
vrea să fie complicat ori epatant. Lodge este adeptul romanului de bun simț și al criticii pe înțelesul tuturor. Lidia Vianu: Ați scris romane care evadează în ceea ce numiți "comic", romane care se hrănesc cu zâmbetul lectorului și care își clădesc intriga și personajele pe ironie, ca un sine qua non. Nici nu ne putem imagina un David Lodge lipsit de ironie. Dar poate el fi înțeles dacă lectorul refuză lirismul? Când ne așteptăm mai puțin, izbucnește la suprafață o căldură
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
Funar n-a furat nimic, el s-a așezat pe-un scaun lăsat gol de intelectualitatea de vârf, căreia îi repugnă ideea de patriotism. Cum să fi pierdut Păunescu sau Vadim Tudor prilejul de-a se așeza tacticos la rând, clădindu-și soclurile în consecuția lui Decebal, Mihai Viteazul, Bălcescu și, bineînțeles, a marelui Ceaușescu?! Și totuși, de ce tac intelectualii (și mai ales scriitorii) clujeni atunci când îi descoși în legătură cu Funar? Am aflat zilele trecute de ce - și nu cred că e o
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
adîncul inimii"; un om care a dus un trai auster și modest, dar în intimitate semănă mai curînd cu un Dorian Gray. Din asemenea contraste ale omului Wittgenstein, Perloff reconstituie un spațiu identitar animat de tensiuni și paradoxuri pe care clădește minuțios și convingător o filozofie a tensiunii și paradoxului. Analizînd mai întîi Tractatus-ul, în primele capitole ale studiului, și apoi Investigațiile filozofice și Caietele lui Wittgenstein, Perloff emite următoarea ipoteză: conceptul de "joc de limbaj", la care filozoful ajunge pornind
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
zvârlite în toate direcțiile, formalități birocratice năucitoare care le fură timpul consacrat "înainte" cozilor, riscul falimentului sau al pierderii slujbei - este disproporționat față de rezultat; * Pentru că marile succese ale celor "ajunși" - mă refer la succesele materiale, firește - par a fi întotdeauna clădite pe minciună și vicleșug. Privind la ei, semi-realizații noștri simt dorința irepresibilă să se apuce de furat; * Pentru că în preajmă sunt prea mulți oameni nejutorați și fără perspective - adică nemulțumiții cu îndreptățiri reale -, cu care se simt moralmente datori să
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
aș încerca să scot în relief doar câteva din ele, cele care se coagulează într-un nucleu dur, m-aș opri la corupție, injustiție și confuzie morală. întinse ca o pecingine, acestea ne dau sentimentul că viața cea nouă se clădește pe noroi, prin urmare e expusă unei alunecări intempestive și distrugătoare. Ele ne destabilizează psihic, pregătindu-ne să citim orice eveniment în cheia catastrofei. Dar, firește, nu vă spun nici o noutate.
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
muzicale nu a fost atât de mult discutată și nu a stârnit polemici atât de pasionate ca cea a "autenticității" redării muzicii vechi (medievală, renascentistă și barocă). Temelia acestei mișcări, care a luat proporții în ultimele trei-patru decenii s-a clădit încă de prin anii '30 când, în Anglia și Germania îndeosebi, muzicienii au început să descopere lucrări și compozitori uitați; câțiva mari artiști ca celebra clavecinistă Wanda Landowska s-au pasionat pentru acest repertoriu impunându-l în sala de concert
În căutarea adevărului sonor by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16490_a_17815]
-
vârsta căutării exemplelor, a examinării și încercării problematicilor vieții, a revoltelor în limita sau exterioritatea legitimității. Adolescenții se simt uneori în stare de oprimare, punând greutate conflictului, situațiilor considerate fapte de exploatare. Interacțiunea adulților cu ei imprimă deseori tragi-comicul, comedia clădindu-se pe seama pășirii adolescenților spre vârstele așezărilor principiale, maturizării, rezolvării întrebărilor, în contul spiritului rebel în act, al furnicarului tineresc, mișunând ca argintul viu sub încercuirea rigorilor, experiențelor de viață, seriosului celor maturi, perceput ca rigid în contextul rebeliunii adolescentine
„CHEIA SOL” , UN SITCOM PENTRU ADOLESCENŢI, LA TVH de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382667_a_383996]
-
decenii. Ion Brad observă că, după cum spune, „dacă un poet lasă în urmă cel puțin cinci poezii demne de o antologie exigentă, poate spera la horațianul «exegi monumentum» și are credința, pe care o împărtășim, că Anatol Covali l-a clădit pe al său... (Sultana Craia) Într-un joc expresiv al rememorării, autorul conturează diverse ipostaze ale iubirii trăite sau imaginate, într-un avânt tineresc spre fericire (...). Din fața singurătății poetul evadează prin poezie și încredere în veșnicia iubirii (...). Sub lumina împăcată
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
vinde cu vioara și cântecul la ureche?! Da! Și e ultimul martor al clinchetului de pahar cu soare lichid, la masă cu cei doi prieteni boemi și artiști cât muntele: Gheorghe Dinică și Ștefan Iordache. E ultimul martor al prieteniei clădite la „Șarpele Roșu” și frânte numai fizic de plecarea pe rând a celor doi grăbiți de eternitate în brațele sale reci și misterioase. Nelu Ploieșteanu e un artist cu rară finețe și grijă să nu supere, să aleagă într-un
NELU PLOIEŞTEANU. SERI BOEME de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382695_a_384024]
-
nectarul umorului. În aceasta consistă știința și harul regizorului Nae Cosmescu. Un spectacol la îndemâna sa este frescă grandioasă de înaltă explozie coloristică, dinamică și cu verb, pe când un spectacol la îndemâna amatorilor poate pricinui o prăpădire monstruoasă a ceea ce s-a clădit într-o istorie solară a teatrului românesc. Or, aceasta, la „Tănase” ar invalida nu o reprezentație, nu o distribuție de actori, realizatori, producători etc., ci o comoară de calificative adunate într-o istorie care taie prin mijloc arta și cultura
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
astăzi Văcăreasca". A doua strajă sau barieră ar fi fost la biserica cu Sibiele sau biserica cu sfinți (pentru picturile cu filosofi de pe zidurile ei). A treia era în Calea Moșilor, la Puțul cu Zale, lîngă care Cantacuzinii și-au clădit locuințele lor și un Colfescu. Pe locul acestuia din urmă s-a zidit, mult mai tîrziu, Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Cea de a patra strajă era spre sfîrșitul Podului Caliții, undeva pe la Izvor. Iar a cincea strajă era situată pe
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
învelitoarea ei erau alte patru turnulețe mici și că la intrarea pe poarta monastirei erau zugrăviți și doi soldați armați și îmbrăcați în uniforma cea suediană, ca și cînd au fost puși să păzească de santinelă. Deși spătarul Cantacuzino a clădit spitalul, turnul și biserica cu hramul Trei Ierarhi, totuși, fiindcă acel spațios tărîm a fost cumpărat de la vornicul Colceac, orășenii, pînă astăzi, îi păstrează numirea de Colțea". În 1847 ar fi ars de un incendiu întreg Bucureștiul, comercianții plătindu-și
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
atât pământ înghițit). În fine, pe urmă, noi, evreii, opt milioane: Ucraina, Basarabia, Turkestan... Marele rezervor al lumii a crăpat. Ne-am scurs cu toții fierbinți, intoleranți, talmudici... Profetul Iezekiel a spus: Veți trăi în case pe care nu le-ați clădit, veți bea apă din fântâni pe care nu le-ați săpat. Nu mai există decît un continent, cel mai mare laborator al lumii, pământul făgăduit: EURASIA!... (Je brule Moscou, Europa galantă, Paul Morand, Paris, 1925, edit. Grasset - perorează poetul moscovit
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
ea ar fi o clientă a hotelului, îi cere să li se alăture într-o plimbare prin Central Park. În ciuda atracției evidente dintre ei, Marisa nu dorește să îl încurajeze pe Christopher, temându-se că va pierde tot ceea ce a clădit cu multă muncă. Însă el o urmărește, chiar dacă acest lucru îi poate compromite cariera politică. Pe măsură ce idila, falsa identitate și bârfele de pe prima pagină a ziarelor intră în conflict, Marisa și Christopher vor învăța că atunci când visele cuiva sunt mari
Agenda2003-15-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280900_a_282229]
-
lor nu se potrivesc, nu pot fi reținute. Văzând impasul astfel creat, alții, din sinedriu, se ridică și spun „Noi L-am auzit zicând: Voi dărâma acest templu făcut de mână, și în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi”. Semn că nu atât respectarea procedurii conta acum, cât afirmarea vinovăției și stârnirea celor prezenți împotriva lui Iisus. Amenințarea cu atentat împotriva Templului constituia o blasfemie și aceasta era, potrivit dreptului penal codificat în Levitic, pedepsită cu moartea. „Cine blasfemiază
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
Arhiereii și tot sinedriul căutau împotriva lui Iisus mărturie ca să-l dea la moarte, dar nu găseau”(14, 55). Acuzația de distrugere a Templului din Ierusalim „făcut de mână” și promisiunea că „în trei zile altul, nefăcut de mână, voi clădi”, era cea mai potrivită pentru un asemenea deznodământ. După ascultarea unor martori îndoielnici, cu depoziții contradictorii, neconcludente și mai ales neconvingătoare, singura speranță a marelui preot, președintele tribunalului, rămânea recunoașterea inculpatului, fapt pentru care Caiafa, „sculându-se în mijlocul lor”, îl
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
Balcicul în 1915, fără a arăta vreo atracție pentru împrejurimi. Abia la a doua vizită, în 1924, regina va resimți fascinația locului, făcînd o dragoste fulgerătoare (orice coup de foudre e precedată de o incubație lentă) și hotărînd să-și clădească o casă a cărei înfățișare să se potrivească specificului pestriț: un palat în miniatură, făcut cu precădere din piatră, cu bolți gotice sprijinind un turn cu profil de minaret. În doi ani casa e ridicată, primind un nume turcesc („“), regina
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
va confirma, evoluția actuală va conduce la un impas, începând cu schimbarea arbitrară a canonului. Prezenteismul caracteristic mentalității generației 2000 nu poate susține o schimbare valabilă de canon, câtă vreme este ignorată istoria literaturii. Un nou canon nu se poate clădi exclusiv pe prezent. Literatura se naște din literatură și se nutrește din comparație. Ea e una cu trecutul ei. Un poet care nu citește poezie devine, indiferent de talent, un autist. Un critic care se privează de elemente de comparație
Despre ce e vorba by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2682_a_4007]
-
e candid, retras și pudic, rușinîndu-se atunci cînd încalcă rugămintea mamei de a nu fuma pe ascuns. Damian e dornic de admirație colectivă, în vreme ce Octavian nu crede decît în rețete individuale de împlinire socială. La primul, respectul de sine se clădește pe recunoașterea din partea altora, la cel de-al doilea satisfacția îi vine din împăcarea cu sine în regim de curățenie lăuntrică. Instalarea comunismului înseamnă tăierea gîtului Gorgonei: arestați în urma unei reuniuni în curtea profesorului Bazil Dumitrescu, reuniune pe care Securitatea
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
Askultă, asta e tot. Să fii tânăr e o boală, Pojărel, vărsat de vânt. Strânge jucării în poală, Și le-nchide sub pământ. Asta-nseamnă pumni și șuturi, șișuri și cuțite lungi, Tot ce definește-un tânăr. Dar de vei clădi nu frânge Bucuria-ți va ajunge. AB: Mulțumesc, domnule, ah... ALEX: Bog să te binecuvânteze, nu am terminat încă. Nu fi o mecanică portocală, Libertatea e nespus de vocală. Aici e rău, acolo bine, Privește-le pe amândouă și-alege
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
sunt marile patimi ale ei. 1591. Înțelege-ți patimile pentru a te cunoaște. 1592. Trăim prin patimă fiindcă Dumnezeul nostru a pătimit prin Cuvânt pentru noi. 1593. Prin patimă înțelegem ce este binele și răul. 1594. Spiritualitatea omenirii s-a clădit datorită patimii de a cunoaște. 1595. Nu putea exista universul nostru spiritual fără patimă. 1596. Întreaga noastră spiritualitate se reazămă pe cerul patimilor noastre. 1597. Ceea ce trăim cu adevărat în această lume este patima ce va pleca odată cu noi în
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]