381 matches
-
pînă atunci..." * * * Tot B.S. La șaptezeci de ani, pe care abia i-a împlinit, se îmbracă mereu subțire, chiar și cînd e ger, cel mult cu un fîș pe el și cu capul gol. Tremură tot timpul. Uneori îl aud clănțănind din dinți. Veșnic emană senzația aceea de frig continuu pe care a trăit-o în cei șaptesprezece ani de detenție. Se îmbracă sumar totdeauna. De mîncat, mănîncă puțin, glumind că marii patroni capitaliști, ca Ford, erau abstinenți; abia dacă ciuguleau
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
prea o fi avînd... El, care obișnuia să zică, la bătrînețe: "De luptat, acum nu mă mai lupt decît cu ereditatea, de care nu sînt răspunzător!" Pășesc alături de el prin parcul Herăstrău, vara, și îl aud și în miezul verii clănțănind din dinți ușor, repede, ca gonit din urmă de ceva; o crispare a lui lăuntrică, parcă de ghețuri ce se așează, căutînd o ordine a lor, cît mai echilibrată, sau pe un termen mai lung. Face infarct în noiembrie pe
Marchizul în răsărit by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16863_a_18188]
-
și un băiețel a ieșit în fugă, urmărit de o femeie care l-a înhățat, i-a dat câteva palme și l-a băgat cu forța înăuntru. Noi n-am putut scoate nici o vorbă. Eu tremuram ca varga și-mi clănțăneau dinții. Ea și-a stins țigara, s-a ridicat și a luat-o spre casa aceia. Am apucat-o de mână. - Unde mergi? Ea s-a întors spre mine și m-a privit în ochi. - Hai să vedem ce e
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
depresiei & ideilor goale,/ ghemuri de carne pârjolite în pat.// Sau proptite de pereți, ca slănina bunicului,// sau direct pe covor, niște gândaci mari/ care oftează"; "Într-o zi o să deschid ușa lui Argentin/ ca un bătrân profesor mucegăit/ cu mâna clănțănind bezmetică pe clanță/ cu lecția înnodată în gât/ cu inima goală"; "Pajura fumegă. Scânteia fumegă./ Dimineața fumegă/ ca o cârpă aprinsă/ azvârlită pe geam"; Era o chestie simplă, ridicol-umană,/ la rădăcina căreia bătea inima mea"); ori poeme întregi (Road to
Ștrumful-șef by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9771_a_11096]
-
sigur că fusese ea. Îmi părea atât de rău că nu mă repezisem, nu alergasem după ea, ci rămăsesem ca țintuit acolo, la malul bazinului. Nu mai era îmbrăcată ca fetele din basmele lui Grimm. Începusem brusc să dârdâi, îmi clănțăneau dinții în gură. Ne-am întors amândoi tăcuți la hotel. Pe alee, din când în când, închideam ochii să văd cum aș merge dacă aș fi orb. Băiatului nu-i e frică, gnädige Frau, n-aveți nici dumneavoastră de ce să
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Teatrul "Bulandra". Am ajuns mai devreme. Stăteam în mașină și apa ne cuprinsese, încet-încet, jur-împrejur. Bietul meu Tico se transforma într-o insulă. "Eram uzi leoarcă, frigul ne intrase în oase, după atîtea ore, zile, nopți, săptămîni" În ploaie. Ne clănțăneau urechile, picioarele, genunchii, nasul, dinții"au trecut optzeci de ani de-atunci." A cui e vocea asta? Cine spune toate astea? Bătrînul, Eu, El? Intru în Sala "Toma Caragiu". Caut un program. Nu găsesc. Mă așez confortabil. Se aude ploaia
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
capetele căptușite în jertfa brumărie a unor oi la fel de simple ca ei. Cu palmele de piatră ponce, își treceau din om în om ștafeta de răchie. De sub buza groasă, funcționând ca o mustață de serviciu, sticla de rachiu ieșea zgribulită, clănțănind cu toate cele 50 de grade ale ei. Din grad în grad, pădurea se apropia. Piatra ponce a palmelor aștepta saliva aspră a muncii. De pe umerii oamenilor, topoarele își expediau reciproc luciri războinice, ca pe niște bezele. Rânjetul fierăstraielor tânjea
Proză din nimic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13207_a_14532]
-
prin somn: ăsta trebuie să fie acceleratul de cinci... La pădurea Pustnicul, băiatul-chelner pe care-l cheamă Aurică și care își făcea unghiile cu ojă și se farda ,,ca să fiu curat la serviciu"... Cu un declic brusc, frigiderul începu să clănțăne în tăcerea nopții în timp ce visam un fluture mare cap-de-mort... Supt la față, osos, cu ochi adânci, depărtați, cu părul tuns scurt ascunzând un început de chelie și cu un aer de violență abia stăpânită, purtând totuși o urmă de duioșie
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
toate cuvintele s-au aruncat cu fața la pământ Să pot sta față către față fără să fie orbite și fără să orbesc Eu de jur-împrejurul meu Din cap până-n picioare. Toată Un singur vers Acela să fie Stau cu spatele la dumnezeu Genunchii îmi clănțăne sub bărbie în timp ce o perlă neagră de sudoare mi se prelinge de pe gât între sâni Sâni care sunt doi și nu sunt la fel Iar sexul și el de unul singur în colivia sa de aur de atâta timp pe
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
alt pat, și fiecare pat se-ncălzește de fierbințeala mea și pleacă singur după mine. (după Ea cea împăturită în sinea ei - în pielea mea)... Orașe, sate, capitale înnegrite, moteluri, corturi întinse pentru o noapte... Cohortele de paturi în singurătate, clănțănind de frig, mă urmăresc pe autostrăzi, șosele, bulevarde - lovite-n intersecții țipă, urlă, strig, vor să atingă pline de sudoare căldura ștrangulată-n dormitoare. Cutii de-o clipă-n care-ngropi puiul de somn. Of-ul prea mic, sughițul, un
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
o dulcoare!" purtîndu-ne, cu grijă, în mîini" ducîndu-ne precauți fețele cu obrajii împalidați de plăcere, punîndu-le alături, potrivindu-le, parcă disperați de nerăbdare, buze despicate peste buze" cu dinții scînteind feroce, feeric" în jocuri de artificii prea repezi, de curcubeie clănțănind cristalin-reptilin, duios-crocodilic" haț-haț!" și-acum uite-așa: io pup barbia ta, tu pupi nasul meu!" io pup nasul tău, tu pupi bărbia mea" nu-i nostim? Ea fulgerîndu-și trupul fantastic în bucătărie, căutînd ceva din care să bea" o cană
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
cât o furnicuță ! Ia dă-o-ncoa’ ! Se adresă apoi fetei: - Ai rachiu ori odikolon ? Are, și se porni după alcool. «Vrea să bea, să se îmbete și să-mi arunce frații peste gard». Omul se apropie de copilul suferind, clănțăni fioros căpușei din puținii lui dinți, gest care îl făcu pe cel mic să fugă după casă; se iți de după colț, după ceva timp, pentru că nu se auzea nimic și era curios. Cât ai clipi, omul strânse între unghiile murdare
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
a trupurilor noastre tinere și pline de viață... la asta mă gândeam eu pe când mă legănam cu Marieta în casa ei bogată din cartierul select bucureștean în timpul foametei din 1946... ea având frigiderul încărcat de bunătăți... și ea țin minte clănțănea înfrigurată și șoptise nesățioasă... istovită... abia mai bâiguind... tu... satisfied love... unsatisfied love... ce îi spusesem eu înainte de... versurile lui T. S. Eliot pe care le știam pe de rost de la un coleg care făcea engleza... The torment of unsatisfied
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
ea spaime pe care alții nu le vor cunoaște și fericiri nepermise la care alții nici nu pot visa. [...] pentru că eu de fapt nu vreau să am deloc ceva, nici să înaintez dacă pornesc, ci doar să aud cum îmi clănțăne dinții și cum îmi zborșește sângele pe nas, cum dârdâi vlăguit și mă ascund. dar asta nu pentru că nu vă seamăn, ci pentru că eu numai așa mă pot ruga." (p.5) Ceea ce are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul/ scamele adunate în buric)" (Azi când mergeam pe stradă...); "de două zile nu am mai stins becul -/ stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc/ dinții îmi sug la sânge măselele rupte)" (De două zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară a becului sau, afară, printre "cârduri de oameni străini", descoperim, când
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
perfect, în tușe fine, autorul apelând la subtile figuri de stil pentru a scoate în evidență imposibilitatea depășirii anumitor limite și condiționări. „Calul rămăsese în genunchi. Călărețul dădea nebunește cu călcâiele în el, ridicând picioarele aproape vertical și strângându-le, clănțănind, ca pe niște foarfeci. Animalul emana același fluid: în jurul lor se aprinsese un soi de tipsie din aur fosforescent, cu margini ondulate. De cum s-a terminat tot procesul, în câteva secunde calul s-a și ridicat, dând să pășească. Dar
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
lui Ilie Cazane, și un ins care seamănă cu ministrul Justiției, fiind în fond Diavolul: "- Puteți să dormiți chiar de-acum. Recuperați. Trenul trecu peste un grup de macazuri, iar omul care semăna cu ministrul Justiției săltă ca dezarticulat și clănțăni din dinți. Părerea mea este că oboseala naște în capul omului tot felul de întrebări și-l face să se comporte și să vorbească aiurea-aiurea. După ce termină de spus acestea, ministrul Justiției se întinse și el pe spate, sprijinindu-și
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
cealaltă a frontului, care se întreceau să găsească pe cineva în stare să le explice clar și convingător înțelesul. Undeva pe deal, deasupra lor, o vioară picura acordurile triste ale cîtecului Lorena. Unioniștii răniți gemeau și se văitau și boceau clănțănind din dinți pe cîmpul înghețat, iar unii strigau numele persoanelor iubite. Inman a dat o raită nocturnă pe cîmpul de luptă, doar ca să vadă roadele eforturilor acelei zile. Unioniștii zăceau claie peste grămadă, în mormane însîngerate. Trupuri dezmembrate în toate
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
risca să mergem până-n pânzele albe. în cazul lui Iliescu și Meleșcanu e limpede de ce. La fel de limpede e, din păcate, și în cazul d-lui Constantinescu: el se va abține de la orice măsură fermă, pentru că dinții au început să-i clănțăne de spaima că vor apărea noi și noi puncte în care slăbiciunea sa umană a devenit sursa unei potențiale tragedii politice. Paradoxul trist al acestei țări amărâte este că pentru a se salva pe sine, dl. Constantinescu (admit: un ins
O răsturnare á la roumaine by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17067_a_18392]
-
cu sulița ascuțită străpunse pe Corbea în gemănare și de nu era punga încrețită, îi pătrundea fierul până în spinare... Mândra pe Ciuntul de barbă trage, Năsturel pe Dondu flocăiește, iar ca ș-un juncam Dragoșin rage și cu dinții beliți clănțănește, căci Sperlea îi sburase nasul în două și mustățile cu buzele amândouă... (iarăși Arghezi), Giolban încă dete să dee în Căciga cu o bardă lată iar acela aruncând o bebee îl tocă tocmai în gura căscată, ș-așa fu de
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
în legătură cu acest subiect: "Peste noapte muri însuși șeful suprem al partidului, se știa că e în comă de cîteva săptămîni, iar sicriul acestuia fu depus în holul fostului palat regal (...). Se spunea că fusese iradiat la Kremlin, fiindcă începuse să clănțănească despre independență. Naționalismul lui nu deranja, era chiar bine văzut pe post de diversiune populistă, dar se mișcaseră și alții, ceva mai substanțial, așa că era nevoie de un exemplu pentru restabilirea disciplinei multinaționale" (p. 187). Romanul lui Virgil Duda este
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
aceasta, nici o notă ocultă la Miclăușeni. Ești drept, ești bun. Oameni de bine care trăiesc aici, mor aici ca buni creștini, dar fără nici o pretenție, în limitele dogmei și ale bunei cuviințe. De aceea, în ciuda elegantei ospitalități, mă înăbuș și clănțăn din dinți în casa asta frumoasă fără soare, în parcul fără perspectivă, în care nimic nu se schimbă și număr ceasurile care mă mai despart de Tescani. Copiii însă nu par deloc să împărtășească această impresie a mea, dacă judec
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
voce calmă și hotărâtă, trebuie să vii cu mine. - Unde? Miriam-Lieba simți că tremură din tot trupul. - Departe de țara asta blestemată. Am bani și un pașaport. - Dar... Lucian... Miriam nu-și putu stăpâni maxilarul și dinții începură să-i clănțăne. îngăimă: - Mamă... - Da sau nu. Trebuie să-mi dai un răspuns. - Unde ai fost? își ridică ochii spre el. Vocea ei speriată deveni rugătoare. Lucian îi tăiase calea ca un tâlhar. - Am fost la Varșovia. Am vândut bijuteriile. Ne ducem
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
a comunismului. Cum arăta România la sfârșitul anilor ‘80 în viziunea comprehensivă a autorului? „Călcai pe trotuare sparte, ocazional, prin gropi, în caz de ploaie, prin nenumărate bălți, priveai în vitrine cu mărfuri ponosite, puține, călătoreai înghesuit în tramvaie, îți clănțăneau dinții în vagoane de tren înghețate. Pentru orice fel de aliment, amintește-ți, te izbeai de cozi, de îmbrânceli, de scandaluri. În case era firg, ca-n niște săli de așteptare aflate la discreția vântului.” În această atmosferă, în Timișoara
Cronica unui eșec existențial by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/3548_a_4873]
-
slăbire à la Nicolski sau Drăghici, ori o ”distracție” regizată de Țurcanu, să ne ferească Dumnezeu! În ce mă privește, prefer să rămân în eternitate „la ușa domnului Caragiale”, fără cure de slăbire și fără distracții ce fac să-ți clănțăne dinții!
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]