1,508 matches
-
sau mare: Pane, Margherita, Primavera, Salami, Napoli, Peperoni, Hawaii, Florentina, Exotic, Capriciosa și altele, la prețuri situate între 48 000 și 130000 de lei. În ofertă figurează și un meniu pentru copii ce conține o pizza Florentina, porție mică, o clătită cu cremă de ciocolată și o băutură răcoritoare, la tarif special de 77 000 de lei. Lista de meniu a localului mai cuprinde: preparate italiene, diverse salate, pui mexican, ciorbă de burtă, preparate de carmangerie la grătar cu diferite garnituri
Agenda2005-25-05-comert () [Corola-journal/Journalistic/283822_a_285151]
-
tare uit-are. Sunt șmecher...! Mai mult ,,schmekt" decât ,,cher"... sau sunt mișto Leana cu baston bonom. Dar ce să mai spun la îmbârligătură plec cu calul ,,tai-tai" o tură fur nebunul de doi coți cu regele de piticoți, merg așa clătind sarmale cu pionul din dotare. Glumesc și legumeală de cuvinte cu un dinte fără linte. Referință Bibliografică: Alde vărul meu / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1956, Anul VI, 09 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru
ALDE VĂRUL MEU de PETRU JIPA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/384909_a_386238]
-
Imagini > ASPERSORUL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului pe gazon se-nvârte roată aspersorul ce asudă într-un parc și strică toată liniștea când iarba udă vrăbiuțele sub picuri își clătesc de zor penajul trei bătrâne cu baticuri își mai povestesc necazul din tufișuri curg domol picăturile de apă un hulub fugit din stol dintr-o frunză se adapă cerne împrejur fântâna picături pe fiecare un cățel și-a tras stăpâna
ASPERSORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384518_a_385847]
-
mai adăuga încă un flagel: țânțarii. Fără comentarii ! Încercam să mă aleg cu ceva din vizita aceea gratuită la Karachi. Erau shop-uri nenumărate în incinta aeroportului. Nu aveam bani de umblat prin shop-uri, doar atât vroiam, să ne clătim ochii. Doar sădeam speranțe deșarte în vânzătorii de schimb de noapte din acele magazine ticsite cu bijuterii de aur, podoabe, și câte și mai câte lucruri de artizanat. Noi ne uitam, apoi plecam. Unii vânzători, mai experimentați, știau că românii
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
îl observă prin geamul vitrinelor pe șatenul nesuferit stând înfipt ca un cerber sau ca un ciclop posesiv și malefic, lângă un raion de confecții de damă. El intuiește că Ștefania este prin apropiere. Intră așa, din curiozitate să-și clătească ochii cu exponatele. Deodată o zărește la un stand preocupată să-și găsească o rochie de ocazie. Este neschimbată, la fel de frumoasă, îmbracată cu jeanși mulați, geacă de culoarea paiului copt, strânsă pe talie, iar această vestimentație îi cade ca turnată
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
și omoară-ți foamea până termin de spălat, că o să mă apuc să fac ceva de mâncare, acuși vine și tactu’ de la secerat. - Iar lapte!? mă plâng eu, miorlăindu-mă. Vreau altceva. - Nu vezi ce fac? Mai am puțin, le clătesc și gata, n-ai să crapi de foame o jumătate de oră, continuă mama pe un ton cam răstit, storcând obosită un cearceaf. Trebuia să o înțeleg și eu că era obosită, nu se odihnise deloc de dimineață. După ce terminase
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
în mână, s-a precipitat și ea, a abandonat spălatul țipând mai tare ca mine, că i s-a otrăvit copilul. Neștiind ce să facă, a luat un pahar cu apă din găleată și m-a pus să fac gargară, clătindu-mi gura care-mi luase foc. A auzit țipetele și bunica Floarea care își făcea de lucru în odaia ei. Nu știa de ce țipă, dar văzându-mă, că mă vait de durere la gură și aflând de la mama că am
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
întorc Și-am să fur trecutul nostru Și-ți fur sufletul cu tot. Și-o să-l pun la căpătâiu-mi Și-o să-l plâng și-o să-l jelesc Și-o să-l spăl cu lacrimi grele Și cu sânge-o să-l clătesc. Iar când îi voi da culoare Cu-al meu sânge clocotit Va-nvia și iar va simte Că are un loc, nu-i părăsit. Trist și singur de s-o simte Eu cu milă o să-mi scot Sufletu-mi fără
SUFLETE SUB TOAMNĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383574_a_384903]
-
se dezghețase. Avea mâinile sloi, dar îi plăcea tortura aceasta, care îi dădea o senzație plăcută răcorindu-i sufletul ce fierbea ca un vulcan. Oamenii sunt niște stupizi, conchise, și merse în baie să-și spele mâinile și să le clătească cu oțet pentru a înlătura mirosul de clor. De asemenea, badijonă cu o cârpă înmuiată în oțet și lada frigorifică, îi lăsă ușa întredeschisă și merse în sufragerie. Câtva timp încercă să citească romanul început, dar văzând că nu se
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
duc trei zile la rând la mormânt să tămâieze ca mironosițele. (Din nou e liniște.) Babele! Scena a II-a (Întuneric în locul unde babele pregătesc corpul neînsuflețit.) Fiul: „Stelele-n cer / Deasupra mărilor / Ard depărtărilor / Până ce pier. După un semn / Clătind catargele / Tremură largele / Vase de lemn; / Niște cetăți / Plutind pe mările / Și mișcătoarele / Pustietăți. / stol de cocori / Apucă-ntinsele / Și necuprinsele / Drumuri de nori. / Zboară ce pot / Și-a lor întrecere / Vecinica trecere: / Asta e tot... / floare de crâng: / Astfel
Editura BabelE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382923_a_384252]
-
înroșesc ouăle; pentru că se spune ca ouăle înroșite sau împistrite în această zi nu se strică tot anul. De asemenea, oamenii cred că aceste ouă sfințite și îngropate la moșie o feresc de piatră. Ouăle se spală cu detergent, se clătesc, se lasă la uscat, apoi se fierb în vopsea. Pe langă ouă roșii, românii contemporani mai vopsesc ouăle și în galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o frunză, apoi îl leagă într-un ciorap subțire și așa îl
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
fleica de porc cu hrean), Zwiebelrostbraten (friptură de vită cu ceapă) și nenumărate varietăți de gulaș. Viena “rezista”, de asemenea, prin deserturile sale savuroase precum Kaiserschmarren (clătitele împăratului), vestitul ștrudel umplut cu mere sau cu cremă de brânză dulce, Gundel-Palatschinken (clătite în sos de ciocolată cu nuci) sau Germknodel (găluști dulci cu piersici sau prune). DELICIOSUL TORT SACHER Între deserturile savuroase pe care le puteți găsi la Viena se numără clătitele, ștrudelul, găluștile, dar cea mai renumită delicatesă, nelipsita de la nici o
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
reținere a acelui cuvânt, pe care totuși lingvistul Al. Graur îl prefera sinonimelor lui eufemistice, mă cam deranjase, și îi aruncasem o privire piezișă, pe care neașteptatul nostru comesean o băgase în seamă numaidecât. - Te uiți cam câș, îmi reproșase clătind capul, dar nu vă mai rețin decât pentru a vă spune o epigramă care mi s-a ițit acușica sub frunte. Și a început să recite rar, cu voce gravă: Multe s-au mai întâmplat: / Todoran la decanat, / Iar Lucia
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
Poezie > Imagini > CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1797 din 02 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului În memoria lui Charles Baudelaire Se prinde focul din retortă se adaugă o spumă de zare, apoi se clătește cu răbdare și se adaugă o stea din ,,carul mare” Norul adaugă un strop sufletul se dă puțin în foc, din vâlvătaia asta mare se ard cuvinte în amnare o stare, chemare, jale... doar o inimă ce-i chinuită aduce
CELUI MAI TRIST DINTRE ALCHIMIȘTI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383202_a_384531]
-
în poșetă. Într-o zi mi-a povestit o întâmplare de-a Reginei pe care o citise ea pe undeva. „La masa regală au dat pește . S-a pus în fața fiecărui mesean câte un bol cu apă pentru a-și clăti degetele, la urmă. Unul dintre meseni, care nu știa protocolul, a luat bolul și a sorbit o gură de apă. Situație jenantă! Atunci Regina Elisabeta și-a luat propriul bol și a băut și ea o gură de apă de
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
uitându-se spre vârful catargului - acuma strigi?! — Nu s-a văzut nimic - se justifică matelotul de sus. — Bine, hai jos - răspunse Ianis, apoi întorcându-se spre moldovenii care se ridicau scuturându-și hainele: Domnilor, ați ajuns acasă! Spătarul Vulture merse clătindu-se până la balustradă, se aplecă și se uită: într-adevăr, prora corabiei stătea înfiptă adânc în pământul scump al țării. Episodul 133 PE MAL Plătiră cât se cuvenea bravului căpitan Ianis, apoi, pe o punte de lemn trecută peste bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și-ntr-o clipită se iviră slujnicuțe nu cu mult mai mature decât primele, purtând farfurioare cu dulceață de agrișe și zmeură și pahare aurite cu apă de izvor. Cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un asemenea conducător? — Cu siguranță. — Dar tu? Nu. Eu nu. — De ce? Nu am experiență. — Experiența este unul din puținele lucruri care se dobândesc odată cu trecerea anilor, îi aminti Aisha. — Dar este nevoie de o bază solidă pe care să-ți clătești experiența, iar mie baza asta îmi lipsește, fiindcă tata a murit când eram încă mic și n-a avut timp să mă învețe. Apoi, în afară de faptul că am citit câteva cărți, toți anii aceștia au însemnat un timp pierdut - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
umbre înainte să poată reacționa cineva. Jumătate de oră mai târziu, în plină noapte și simțindu-se în siguranță, protejat de un mic amfiteatru de piatră, Serafian pufni din rărunchi, extrem de obosit, luă o gură de apă cu care-și clăti gâtul uscat și întrebă: — De unde mă-sa a ieșit porcu’ ăsta? — Din nisip - îi răspunseră. Probabil că am trecut la trei metri de locul unde stătea îngropat și nici măcar nu l-am văzut. — Cum e posibil? Se presupune că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
tanti Mae trebuia să se spele pe cap. Stăteam pe un scaun lângă cadă și o priveam cum se apleacă deasupra chiuvetei ca să-și săpunească părul ei galben. O dată m-a trimis să-i aduc din dulap o sticluță. Își clătea părul cu chestia aia după ce termina cu spălatul. Am dus sticluța înapoi și am pus-o pe raft, lângă poza bărbatului cu lama de ras, care începuse să se cam îngălbenească pe la margini. Spuma de ras din fotografie, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bucătărie, și mă întrebam ce avea de gând să gătească. În timp ce mă spălam pe față, am auzit-o cum se pregătea jos, trântind frigiderul și învârtindu-se prin bucătărie. Când am coborât, mâncarea era pe masă. Așezase o grămadă de clătite într-un castron, așa că am luat una și am început să o ung cu unt. Erau arse pe fund, dar înăuntru erau încă nefăcute. Îmi era foame, totuși, că nu prea mâncasem mai nimic cu o seară înainte. A pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cât mai natural, desigur, vreme în care am panoramat cu privirea-mi speriată întreaga încăpere, încercând să înțeleg cât mai multe din cele ce vedeam. Lumina din această sală era extrem de puternică, aproape orbindu-mă după semiîntunericul în care îmi clătisem ochii înainte de a intra. Încăperea avea, din câte puteam să-mi dau seama, o înălțime de aproximativ opt metri și o suprafață de, să zicem, tot cu aproximație, o sută de metri pătrați. Perdele masive și mov, pline de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să mă obișnuiesc cu ideea de morti „la duzină”. Este o deficiență de-a mea, recunosc... Intrară în primă cârciuma; Francisc, amabil, comandă: - Două romuri mari, duble, cu sifon separat! - se-ntoarse spre Ade, prevenitor: - Rade-l de-o dată, apoi clătește-te cu sifon. Hai, puiule, că n-o să leșini cu mine la masă...! Dar lucrurile se complică. Vin continuu cu citate, pentru că nu vreau să credeți că vorbesc singur, ca să nu priceapă nimeni ce spun: „Până seara, Francisc și Ade
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
în ceruri, Mancuse! “, s-ar fi tulburat degeaba. O visase noaptea, i se întîmplase și lui Fadul s-o violeze pe Aruza în toiul nopților, o vedea pe malul rîului, cu pulpele dolofane, era obsedat de ea, spăla rufele, le clătea în apa rece, unduioasă, fierbinte, clocotitoare, se reflecta în oglinda cerului la infinit, prinsă acolo, multiplicată, nemuritoare - clipa! - trecea puntea la deal, se întorcea, ducea pe umeri un sac la moară, s-a oprit să bea o bere, i se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
materialista în care ne învârtim, se dovedește din ce in ce mai dificilă pentru mulți oameni. ... X. „ STELELE 'N CER”, de Dalelina John, publicat în Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014. Stelele ’n cer Deasupra marilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremura largile Vase de lemn. Niște cetăți Veghind întinsele Și necuprinsele Singurătăți. Orice noroc Și ’ntinde-aripele Gonit de clipele Stării pe loc. Până ce mor, Pleacă-te îngere ... Citește mai mult Stelele ’n cerDeasupra mărilorArd depărtărilorPână ce pier.După un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]