636 matches
-
sau cu 8 boi. Productivitatea medie a comitatului era de 3 ori sămânța, chiar de 4 ori pe terenurile cele mai bune din Crasna. În perioada 1721-1722 s-au recoltat 28.255 clăi de grâu, 7.296 clăi ovăz, 639 clăi orz, 936 clăi arac și 547 clăi mei, dintr-o claie obținându-se până la 50 litri boabe. În această perioadă se introduce porumbul, producția crescând de la 576,6 mierțe în anul 1722 la 710,5 mierțe în 1726 (mierța fiind
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
boi. Productivitatea medie a comitatului era de 3 ori sămânța, chiar de 4 ori pe terenurile cele mai bune din Crasna. În perioada 1721-1722 s-au recoltat 28.255 clăi de grâu, 7.296 clăi ovăz, 639 clăi orz, 936 clăi arac și 547 clăi mei, dintr-o claie obținându-se până la 50 litri boabe. În această perioadă se introduce porumbul, producția crescând de la 576,6 mierțe în anul 1722 la 710,5 mierțe în 1726 (mierța fiind egală cu 22
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
comitatului era de 3 ori sămânța, chiar de 4 ori pe terenurile cele mai bune din Crasna. În perioada 1721-1722 s-au recoltat 28.255 clăi de grâu, 7.296 clăi ovăz, 639 clăi orz, 936 clăi arac și 547 clăi mei, dintr-o claie obținându-se până la 50 litri boabe. În această perioadă se introduce porumbul, producția crescând de la 576,6 mierțe în anul 1722 la 710,5 mierțe în 1726 (mierța fiind egală cu 22,5 litri). În anul
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
ori sămânța, chiar de 4 ori pe terenurile cele mai bune din Crasna. În perioada 1721-1722 s-au recoltat 28.255 clăi de grâu, 7.296 clăi ovăz, 639 clăi orz, 936 clăi arac și 547 clăi mei, dintr-o claie obținându-se până la 50 litri boabe. În această perioadă se introduce porumbul, producția crescând de la 576,6 mierțe în anul 1722 la 710,5 mierțe în 1726 (mierța fiind egală cu 22,5 litri). În anul 1720 sunt înregistrate și
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
reîntorc germanii, aceștia se vor confrunta cu o situație teribilă. Casele lor erau ocupate de coloniștii unguri auduși de regimul lui Horthy. Primăria comunei Palota (principalul centru german din județ) îi va repartiza să locuiască în grajdurile fostului moșier local, claie peste grămadă, lipsiți de orice fel de minim confort. Este de apreciat aici gestul șefului Comisiei Locale pentru Aplicarea Reformei Agrare, Ioan Chivari, care a susținut cauza germanilor reîntorși din deportare, în sensul retrocedării averilor pe care le-au deținut
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
au continuat să fie rudimentare și insuficiente. Principalele unelte agricole au rămas mai departe plugul, rarița, sapa, secera, coasa, etc. care în lipsa unor metode agrotehnice nu asigurau recolte necesare unui trai îmbelșugat. Grâul se cosea cu coasa, se strângea în claie de paie, se încărca în căruțe și apoi se ducea la „ceată”. Ajunși la ceată, aceste claie se descărcau cu furcile și se introduceau în batoze care separau boabele din grâu de spice. Acestea din urmă se foloseau iarna pentru
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
secera, coasa, etc. care în lipsa unor metode agrotehnice nu asigurau recolte necesare unui trai îmbelșugat. Grâul se cosea cu coasa, se strângea în claie de paie, se încărca în căruțe și apoi se ducea la „ceată”. Ajunși la ceată, aceste claie se descărcau cu furcile și se introduceau în batoze care separau boabele din grâu de spice. Acestea din urmă se foloseau iarna pentru încălzire, dar și la fiertul mâncării. Hrana nu era prea diversificată și nici vasele din care se
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
sătenilor aveau animale pentru arat. Cei care se ocupau cu păzitul semănăturilor se numeau jitari. Plata pentru acești jitari era reprezentată de un coș de porumb la o căruță de porumb, iar în cazul culturilor de orz și grâu o claie din capătul locului. De obicei, proprietarul terenului, făcea o claie mai mică pentru plata jitarului. Acesta trecea cu o căruță la sfârșit de vară și le strângea din capătul locurilor. Chiar dacă țăranii aveau pământ, aceștia tot lucrau la boier, iar
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
păzitul semănăturilor se numeau jitari. Plata pentru acești jitari era reprezentată de un coș de porumb la o căruță de porumb, iar în cazul culturilor de orz și grâu o claie din capătul locului. De obicei, proprietarul terenului, făcea o claie mai mică pentru plata jitarului. Acesta trecea cu o căruță la sfârșit de vară și le strângea din capătul locurilor. Chiar dacă țăranii aveau pământ, aceștia tot lucrau la boier, iar produsul final se dijmuia. De această dijmă nu se ocupa
Dudescu, Brăila () [Corola-website/Science/300960_a_302289]
-
chiar guvernului demagogic întru rezolvarea eventuală a cestiunii, oare mai au loc insinuările perfide, vorbele lunecoase, acuzările de înaltă trădare ce ni se fac? Cu toate acestea "Romînul" de luni-marți 19 făurar (3 mărțișor) ne mai vine încă c-o claie de insinuațiuni pentru care nu găsim cuvânt destul de aspru ca să le calificăm. "Romînul" amenință că conservatorii ar lua guvernul în condițiunile cele mai favorabile pentru scopurile lor de întindere a unei reacțiuni teroriste în toată țara și de modificare a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
sta... Am ajuns acolo noaptea, Într-o „molocină”, așa ziceau ucrainenii localnici la crescătorie de vite, de vaci de lapte... Când am Încercat să intrăm... Acolo era ceva foarte curios: o zonă era foarte aglomerată: cu multă lume care dormea claie peste grămadă, iar ceva mai Încolo nu era nimeni... Și, evident, nu ne-am dus lângă acei oameni ca să luăm tifos sau păduchi, că se vedea că erau de mai mult timp acolo, așa Încât ne-am plasat În zona unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăsta este nu halucinant, ci de-a dreptul Înspăimântător pentru memoria mea de copil. Dimineața nu voiam să ne uităm, dar totuși ne uitam, că tentația e tentație, era ceva de-a dreptul halucinant - cadavre goale, Înghețate, clădite ca o claie de fân... Și erau duse la groapa comună... În perioada asta am Început să ne subțiem și noi: prima dată au murit cei doi bătrâni ai prietenilor noștri, apoi a murit Siti, fata cu picioarele cangrenate, a murit și nou-născutul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
homosexualii altul, fiecare cu semnul lui. Dar erau nemți care au stat mult timp În lagăr. Scăpați deja de această, să zicem, tunsoare, am intrat la duș, de unde am ieșit În pielea goală și am fost băgați În niște blocuri, claie peste grămadă, unde am stat mai mult de două zile fără mâncare, fără nimic. Iar după o zi jumătate, două, nu mai țin minte, ne-au venit hainele dezinfectate... Nu au mai avut să ne dea și nouă haine vărgate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lăsau dracului În pace. Am ieșit afară din șosea, pe tăpșanul de alături, unde era o casă, puțin mai departe, la vreo sută de metri, cu căsuță de lemn pentru uscat fânul. În Alpi nu se poate usca fânul În claie, că este umezeală prea multă. Am stat acolo noaptea... - Câți oameni erați? - Șase, inclusiv ăsta din Palestina. Au venit doi SS-iști. Au vrut să se ascundă, să doarmă și ei, nu știu ce au vrut să facă, dar palestinianul ăsta i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ea curioasă. Fotografie de grup pe fond de mare cu plajă... o fată singură în centru cu șapte, opt bărbați împrejur, toți cu capetele îndreptate spre ea. "Cine e?", zisei, scrutând atent un chip necunoscut cu păr ridicat într-o claie mițoasă. "Eu", zise. Mă uitai mai aproape. Nu era ea. "Și cine sânt ceilalți?" "De la șantier, zise. Eram într-o excursie", și, firesc, întoarse fila. Firesc?! Mă ridicai și tot atât de firesc îmi ridicai brațele în sus și îmi întinsei oasele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând „să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche”; altădată - ca într-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei „forme mioape”, cu limbă „reavănă” și cu „o claie de păr” pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât „o ipostază rea a câinelui de aer”. Și toate aceste lucruri sunt povestite, după cum am mai spus, în acest stil neutru, vag (auto)ironic
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Wakefield nu-l deranjează. Căsuța lui Maggie e un haos prietenos de jucării, haine și cărți. Dialogurile unui film de Disney se revarsă dintr-un televizor uriaș, umplînd sufrageria și doi căței lățoși sar pe Wakefield. O fetiță cu o claie de păr blond Își suge degetul la un capăt al canapelei, absorbită de desenul animat, În timp ce o bătrînă sforăie la capătul celălalt. Maggie sărută copila, care nu-și desprinde ochii de la ecran, apoi smulge cîinii de pe Wakefield. Prezentările sînt scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Kate erau deja urcate în pat. —Dă-te mai încolo, am zis. Mă așezasem pe piciorul Annei. —Auuu, a strigat Helen când Anna s-a mutat și i-a tras un cot peste față. Toate stăteam strânse pe pat, zăcând claie peste grămadă. Parcă stăteam de cart. Toate femeile familiei aveau să stea cu mine până când mă suna James. Mi se părea că eram o plută plină cu supraviețuitorii strânși de pe un vas eșuat. Eram înghesuite unele într-altele, n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
seara asta, nu-i așa? Nu, doamnă, nu am vrut. —Dar ai venit pentru că te-a rugat altcineva, așa e? — Da, doamnă, soția mea, Leanne. Camera s-a mutat pe femeia de lângă el, o făptură firavă și uscată, cu o claie de păr blond, tapat, ca vata pe băț. Leanne, se părea. — Știi cine îmi spune toate astea? a întrebat Neris. —Nu, doamnă. —Mama ta. Ray nu a spus nimic, dar fața lui s-a crispat puțin - reacția unui băiat dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era blond și veșnic bronzat cum numai cei cu strămoși norvegieni pot fi. Wendy considera că ei doi sunt complementari. După părerea mea, Însă, contrariile nu sunt În mod necesar complementare. Ea era scundă și cu forme pline, cu o claie de păr roșcat deschis, o piele care se ardea imediat la soare și un nas ca turnat, cadou de la un chirurg plastician când Împlinise 16 ani. Mama ei avea case În San Francisco, Beaver Creek și Oahu. Cât despre Wyatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jocul de table să-mi deschidă dulapul din spatele biroului. Wittenberg, din Curtea-Veche, mă lăsa-n depozit să forfotesc cu scărița printre teancuri. Matache, de la Universitate, suna noaptea: „Domnu’ Robe, mâine vine un lot!“ (îmi și imaginam revistele aduse cu duba, claie peste grămadă, cu lanțuri la glezne și basmale negre pe ochi, apoi împinse brutal pe raft, la vorbitor). Scurtu, lângă „Luceafărul“, avea un tunel sub chichineața lui: trăgea zăvorul, ridica mușamaua, apoi capacul trapei pe care-și sprijinea scaunul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ha de pământ. Avea tractor de arat. Batoză de treierat. Moară de măcinat. Un frate căzut la Stalingrad... L-au ridicat și pe el într-o noapte. A plecat doar cu ce-avea pe dânsul... I-au aruncat pe toți, claie peste grămadă, în vagoane de animale și i-au dus în fundul Siberiei. Și-acolo avea să-i fie și sfârșitul... Am traversat orașul de pe Bega în tăcere. Omul de lângă mine, Emilian Neda, nepotul celui care dormea în Siberia, trase mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Întuneric, văzu pentru o clipă lucind figura călugărului Brandan, Înainte ca aceasta să Înceapă să se deformeze sub ochii lui. Uluit, Își dădu seama că smulsese și nobila frunte a omului, o mască din pergament vopsit. Eliberată din strânsoare, o claie de păr căzuse dintr-o dată, ascunzându-i fruntea, Îngustă și teșită, ca a unui plebeu. Brandan părea și el pierdut, Însă pe chipul lui Începuse un spectacol incredibil, așa cum poetul mai citise doar În Metamorfozele lui Ovidiu. Pe fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Moonya. Nu e adevărat. Nu l-am văzut în viața mea. I-ai furat un penny. Altminteri n-ai fi avut cu ce să-ți cumperi dulciurile astea! Le-am luat de acasă. Atunci l-am zărit pe Stashu, cu claia lui de păr blond, rânjind, mulțumit nevoie mare de trădarea lui și de recent dezvăluita înfrățire cu ceilalți, și am zis: Hei, Stashu, pișăcios nenorocit, știai că Moon nici măcar n-are un frate? Atunci puștiul m-a lovit și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
emoție foarte temporară în cazul meu, și aproape cumva împrumutată de la Mama, care își vedea fiii luați cu japca la corvezi înainte vreme. Dar Anna Coblin, care dusese negocierile pentru mine, a plâns cel mai abitir. Avea picioarele desculțe, o claie enormă de păr și rochia neagră încheiată aiurea. „Ai să fii ca propriul meu copil,“ mi-a promis ea, „ca Howard al meu“. Mi-a luat din mână valiza de pânză și m-a dus în camera lui Howard, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]