624 matches
-
din platoul arid de la Nazca (din Peru) ale presupușilor invadatori extratereștri (veniți pe acele tărâmuri cine știe când!) - fânul uscat de pologari ce abia se zăresc cum mișună în aerul irespirabil și fierbinte al soarelui nemilos, pregătind copițele și țarcurile clăilor ce vor păstra neatins locul cu fânul gata de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din când în când iese din colibă în poiană să scruteze
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
pentru ca tinerii să se distreze în voie, meritau cât de cât un anume respect. În următoarele două-trei zile arestul batalionului de pază a gemut de locatari părând a fi un cuib de șerpi, arestații dormind, în noaptea ce a urmat, claie peste grămadă, „ țambalul ” fiind cu totul ... Citește mai mult Cele petrecute și povestite în plutonul operativ nu au rămas fără urmări. A doua zi, duminică pe seară, cei care puseseră la cale farsa au sărit, în corpore, gardul pentru a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
pentru ca tinerii să se distreze în voie, meritau cât de cât un anume respect.În următoarele două-trei zile arestul batalionului de pază a gemut de locatari părând a fi un cuib de șerpi, arestații dormind, în noaptea ce a urmat, claie peste grămadă, „ țambalul ” fiind cu totul ... XX. XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD), de Adrian Lițu, publicat în Ediția nr. 2111 din 11 octombrie 2016. Instinct primar La prima învoire în oraș, Bert s-a îndreptat spre parcul Eminescu aflat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/365526_a_366855]
-
Ioane!// Pentru sângele neamului tău curs prin șanțuri,/ Pentru cântecul tău, țintuit în piroane,/ Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,/ Ci ca să aduni chiuind pe tăpșane/ O claie de zări și-o căciulă de stele,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Așa ca să bei libertatea din ciuturi/ Și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane/ Și zarzării ei peste tine să-i scuturi,/ Ridică-te
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
pumnii, furia urca în el ca un vulcan. A auzi un clipocit ... cineva arunca pietre în apă. Pe celălalt mal, un băiețandru, nu avea mai mult de zece ani, îmbrăcat în pantaloni scurți cu bretele verzi îi făcea cu mâna. Claia de păr creț îi dădea un aer rebel. Pentru o clipă timpul s-a oprit în loc ... sau era iluzie optică? Puștiul se așeza în aceeași poziție ca el, turcește. Arunca pietricele în apă, îl fixa cu privirea pe omul de pe
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
de ieri ; s-au pierdut urmele pe poteca fântânii . Pe pisc, printre rândul de peri, trag de săniuțe copiii . Un bătrân cu luleaua în gură coboară în cârjă pe scări ; privește zăpada din bătătură și scoate fumul pe nări . În claie fânu-i jumate, vitele zbiară-n ocol . La biserică clopotul bate... ... ninsoarea cade domol . La crâșmă poteca-i bătută . E mare zarvă-nlăuntru . Un „ocheșel” încearc-o lăută, iar alții joacă barbutu'. E vremea târzie de-acum . Într-o palmă de cer apare
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 708 din 08 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351590_a_352919]
-
Strofe > Timp > ÎNTREBĂRI DE NOAPTE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 361 din 27 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Noaptea singur în odaie, Și-altceva în jur nu mai există Decât vag de tot o pistă Și-ntunericul, o claie; Întrebări pe care totuși Nu mai pot să le descurc Și cobor în loc să urc Spre grădina mea cu lotuși Nodul gordian s-a strâns O, măcar de-aș înțelege Un principiu sau o lege Că zadarnic dau în plâns Și
ÎNTREBĂRI DE NOAPTE de ION UNTARU în ediţia nr. 361 din 27 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351064_a_352393]
-
la miracolul gurii căscate în așteptarea unei pere mălăiețe, în contemplarea nobleței din aurul gutuii și, o!, da!, în dulcea amețeală din boabele de struguri ce saltă arcușul pe coarda întinsă și trezește dorul flăcăului de-o hârjoană printr-o claie de fân cu o Ileană bălaie a cărei singură zestre sunt cei mai minunați șapte ani de acasă... poți să cauți în toate cărțile lumii, dar nu vei găsi nicio asemănare între cele două cuvinte, fiindcă numai eu am simțit
MIROASE A TOAMNĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355014_a_356343]
-
lui Dumnezeu. Dar care copil nu a visat cu ochii pe cer, la prefacerea rapidă a norilor în fel de fel de dihănii și vrăjitoare. Dar Costeluș vede acum pe cer, din nori, un îngeraș cu aripile strânse, apoi o claie de vată de zahăr. După multe înfățișări, norii s-au ascuns și înserarea a pus stăpânire pe pământ. Băiețelul și-a dorit să aibă o inimă uriașă, să-i poată iubi pe toți, pentru că dacă ai inimă mare, ești ca
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
este foarte strict legiferat și controlat cu maximum de exigență, absolut diametral opus de ceea ce se întâmplă în România unde protecția mediului natural e floare la ureche pentru Ministerul Mediului și al Pădurilor care închide ochii cu nepăsare și la clăile de gunoie arucate de-a lungul șoselelor și-a apelor dar- mite la cianura lui Gold Corporation care nici nu se vede pe deasupra. Nici doamna ministru Plumb, nume predestinat să fie ministru al mediului românesc, nu simte cianura în ceașca
PAMFLET: CIANURA DIN CEAŞCA DE CAFEA de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356720_a_358049]
-
la Picineagu și ia pâine din Rucăr ? - Nu-l mai zgămâia, că-i schilăit dă trudă ... - Să mânce pâinea ta, nu p-a mea ! - Te-n zbanț, Dine ! - Iarca-i oț, că fură oule de sub cloșcă ... - Tacă-ți fleanca, Secie ! Lume claie peste gtămadă, nervi cu duiumul, sfada din te miri ce și ochii pe alții ... - Am pus-o de mămăligă, că se termină pânea ! Vestea stârnește panică și oamenii, băgați în sperieți, se-mburdă. - Dac-o dă cu ghiotura ! - Împinge, nene, că
COADĂ LA PÂINE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355598_a_356927]
-
bâta, la coasă, cu țapinul ori la oaste, femeia lui grijea copchiii, mânuia furca, acul și mesteca măliga. În turuit de gură mâna-i mergea cu spor și când sfârșea pologul aia mai țapănă se înălța în pas cu fânul clăii ... Când se-ntâlneau în rar de împreună, bărbatu-și îneca sudoarea-n mângâiere și ea-și uita nesaț de pântec în scurt grăbit de așteptare. În Rucăr era puzderie cu nume de sfinți din care cei mai mulți erau Ionii și Mării
MĂRII DE POVESTE ÎN RUCĂRUL VECHI (I) DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355729_a_357058]
-
și în fața lui se lăfăia cu picioarele pe un scaun un tânăr slăbuț și înalt îmbrăcat cu o cămașă bleumarin peste blugii tăiați pe alocuri cum e la modă azi, ce mă privea prin ochelarii pe jumătate adumbriți de o claie de păr castaniu închis la culoare și creț, cu ochii de culoarea castanei.Doamna Tomassini i se adresează afectuoasă tânărului: -Andrea amore mio, dă mai încet televizorul! Iată îți prezint pe Ingrid, noua mea ,,acompagnatrice”! Mi-au trimis-o de la
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368809_a_370138]
-
capătul lumii. Fiind în trenurile care pentru cei mai mulți nu avea bilet de întoarcere povestea cum în opririle lor prin gări prizonierii erau folosiți pe post de călăi. Cei cu stea rosie-n frunte îi cobora din vagoanele în care stăteau claie peste grămadă punându-i să spânzure preoți în sutane care erau hăituiți, adunați și legați mai rău decât animalele. Prizonierii erau obligați să-i atârne în ștreang iar scaunul de sub picioare era împins de ciuma de culoarea sângelui care începea
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
copiilor nu s-a dovedit a avea curs într-o fructificare exhaustivă, mai curând ori mai târziu, dacă decurge din spațiile ermetice ale „tocilarului” - aici nu se strâng învățăturile ca roade, bob cu bob, ci se înșfacă din brazde sau claie! Or, dragostea de a vedea, auzi, examina și ști nu e nici lineară, nici cu grămada, e suplă, ageră, vie, înflorește în lăncile curiozității și-n atracții, uneori chiar indiscernabile, dar în măsură să stimuleze reacțiile afective născânde în final
BUCURIA UNIRII , SPECTACOL FESTIV, LA OPERA COMICĂ PENTRU COPII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370372_a_371701]
-
Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
Taci, tu, Noroace, că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
greu cu mitocani... ", Este bună și-o trezire, Peste ani! Se-oțărește rău Iohannis, Pe partidul " Barbă-cot ", " Ați înnebunit de tot? Nu vă doare de-astă Țară, Nici în cot ? Nu vreau ca să sting cu paie, Focul când e-n clăi cu fân, De la Curte vin acum, Lazăr, Ciorbea sunt cu mine, Unic drum! Dreapta " toată-l înconjoară, Și-l petrec cu chiu... Mult vai!... Și se țin de dânsul scai, " Vrem trieri anticipate, Plus mălai!..." Nu e chip să-i
ŢARA PE ULIŢĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370547_a_371876]
-
putu vedea un om neîngrijit cu haine lungi de culoare închisă. Era murdar și în picioare avea o pereche de încălțăminte rudimentară iar deasupra, pe gambe, omul înfășurase benzi de material textil vechi. Noului venit era un om cu o claie mare de păr sub care se afișa un chip dur dar calm, încadrat de o barbă neîngrijtă. Omul care intrase în pântecele mașinii blindate nu spuse nimic. Din spatele său apăru locotentul Silan. -E un andermen, Lup. E primul andermen pe
FORTĂREAȚA – PARTEA A III- A de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369261_a_370590]
-
erau în flăcări. În câteva secunde furajele lui Nea Gilică ardeau cu vâlvătaie. A sărit tot satul să limiteze paguba, dar mai ales să-și protejeze casele de foc. Când au văzut cine incendia, după ce se mai aprinseseră și alte clăi de fân pe la vecini, au tăbărât pe bietul animal și l-au stins. A mai trăit până toamna, chinuindu-se, cu toată grija stăpânilor. După potolirea pojarului, am fost dădăcit de tovarășii mei de joacă din acea zi, să nu
FRIZERI DE OCAZIE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369480_a_370809]
-
mai e un lucru mai fenomenal: Mișu St. Popescu este imoral! Parcă ea nu știe că, de-acum un an, Dumnealui se ține cu madam Vârlan? O caricatură... un chibrit... o aia Cu piciorul mare și c-un par cât claia, O mahalagioaica... Afectată... rea, De se miră lumea: ce-a găsit la ea? Alții spun că totuși nu-i de vină el, Că din contră, Mișu e un soț model, Însă ea, Popeasca, este o ingrata. C-ar fi stat
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
frământă lutul, scuipă peste el: și așa îl lauri, acolo în pustiu, pe Enkidu, războinicul, făptură a liniștii de noapte, împletitură de puteri înnodate de Ninurta. Acoperit cu păr îi este trupul, cu belșug de părea o femeie. Are o claie de păr stufoasă ca spicele secerate. Și nu știe ce sunt oamenii, nici cum trăiesc oamenii. Cât despre veșminte, poartă straie ca ale zeului Sumukan...”. Ghilgameș îi trimite una dintre cele mai frumoase curtezane din suita sa: Fiica plăcerii își
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
ieri; Nu se mai văd urmele pe poteca fântânii. Pe pisc, printre rânduri de peri, Trag de săniuțe copiii. Un bătrân cu luleaua în gură Coboară în cârjă pe scări; Privește zăpada din bătătură Și expiră aburi pe nări. În claie fânu-i jumate, Vitele zbiară-n ocol... La biserică clopotul bate... Ninsoarea cade domol. La crâșmă, poteca-i bătută; E mare zarvă-năuntru - Un brunet încearc-o lăută, Iar alții... joacă barbutu’. E vremea târzie de-acum. Mai toți își făcuseră suma
A PRINS SĂ NINGĂ DE IERI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369682_a_371011]
-
trei metri, prelungit cu sârmă ghimpată, ca un fel de țarc pentru animale sălbatice. Viața din ghetou este cumplită. Sunt repartizați într-o cameră cu mai multe persoane, dorm pe jos, pe coridor, calcă pe alte trupuri lungite, stau îngrămădiți claie peste grămadă, fără nicio posibilitate de a ieși de acolo. Citim despre aceste atrocități, aceste momente de tensiune extremă, cu oarecare tremur mental și sufletesc și nu putem să înăbușim o întrebare legitimă: Cum au fost posibile toate acestea? Ce
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
chiar se înteți când el ajunsese în poiana de pe coama muntelui, așa că își îndesă vârtos căciula pe cap. Porni vitejește prin zăpezile mari din poiană. Vedea peste tot urme de pași de căprioare, care se hrăniseră din belșug dintr-o claie de fân, smotocită de sălbăticiuni, anume clădită acolo pentru cerbi și căprioare. Alături era și un jgheab de lemn în care sălbăticiunile își puteau duce botul, să lingă dintr-un drob de sare. Curăță, cu mâna, jgheabul de zăpadă, ca să
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]