KorAP: Find »[drukola/base=clamă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...6 7 8 ...10 >

241 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363

legat la spate. Cu cât priveam mai atent pe bucățele, cu atât imaginea generală părea să se îndepărteze de mine. Am închis ochii resemnat. — Scuză-mă, dar poate ai greșit clădirea. Toate seamănă între ele, zise ea punând dosarul lângă clame. Aici n-are voie să intre decât Cititorul-de-vise vechi. Intrarea este interzisă altcuiva. — Am venit să citesc vise... Asta mi s-a spus să fac. — Nu te supăra, ești amabil să-ți scoți ochelarii? Mi-am scos ochelarii cei întunecați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de cititul viselor. Cititorul-de-vise gândește cu totul altfel decât oamenii obișnuiți. Chiar crezi asta? — Tu-ți amintești unde-ai mai trăit și ce-ai făcut? — Nu, nu-mi amintesc. Aș vrea eu! M-am dus la tejghea, am luat o clamă din cele împrăștiate pe-acolo și am privit-o un timp, continuând să-mi scotocesc prin memorie. Trăiesc cu impresia că s-a întâmplat totuși ceva, undeva, și că acolo te-am cunoscut și pe tine. Sigur. Precis te-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
întâmplat totuși ceva, undeva, și că acolo te-am cunoscut și pe tine. Sigur. Precis te-am mai întâlnit. Tavanul bibliotecii era înalt, iar în jur o liniște desăvârșită. Parcă eram pe fundul oceanului. Am privit absent în jur, cu clama în mână. Ea stătea la masă și-și vedea liniștită de cafea. — Habar n-am cum de-am ajuns aici, am zis. Am ridicat privirile spre tavan. Aveam senzația că firicele de lumină galbenă se dilată și se contractă. Să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
picioare. Pe biroul ei stătea deschisă, cu fața-n jos, o cărticică. Arăta ca un iepuraș. Călătorie în timp de H. G. Wells, volumul doi. Nu aparținea bibliotecii, era a ei. Lângă ea, trei creioane ascuțite bine și șapte sau opt clame împrăștiate. Clame!? Nu înțelegeam ce căutau acolo. Aveam senzația că o fluctuație a forței gravitaționale a atras după sine inundarea lumii cu asemenea obiecte. Sau poate ieșeau doar în calea mea. Mai mult decât mi-aș fi dorit. Oricum, nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
biroul ei stătea deschisă, cu fața-n jos, o cărticică. Arăta ca un iepuraș. Călătorie în timp de H. G. Wells, volumul doi. Nu aparținea bibliotecii, era a ei. Lângă ea, trei creioane ascuțite bine și șapte sau opt clame împrăștiate. Clame!? Nu înțelegeam ce căutau acolo. Aveam senzația că o fluctuație a forței gravitaționale a atras după sine inundarea lumii cu asemenea obiecte. Sau poate ieșeau doar în calea mea. Mai mult decât mi-aș fi dorit. Oricum, nu mi se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
senzația că o fluctuație a forței gravitaționale a atras după sine inundarea lumii cu asemenea obiecte. Sau poate ieșeau doar în calea mea. Mai mult decât mi-aș fi dorit. Oricum, nu mi se părea normal. Mă simțeam asaltat de clame. Erau la vedere oriunde mergeam. Cranii și clame. Simțeam că există o legătură între ele, dar n-aveam nici cea mai vagă idee care ar putea fi aceasta. S-a întors, în sfârșit, fata cu părul lung. Mi-a dat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
atras după sine inundarea lumii cu asemenea obiecte. Sau poate ieșeau doar în calea mea. Mai mult decât mi-aș fi dorit. Oricum, nu mi se părea normal. Mă simțeam asaltat de clame. Erau la vedere oriunde mergeam. Cranii și clame. Simțeam că există o legătură între ele, dar n-aveam nici cea mai vagă idee care ar putea fi aceasta. S-a întors, în sfârșit, fata cu părul lung. Mi-a dat cele trei cărți și a luat înghețata din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
a dat cele trei cărți și a luat înghețata din mâna mea. S-a așezat pe scaun și a început să mănânce. Privită de sus, ceafa ei arăta foarte bine. — Mulțumesc, spuse ea. — Și eu. Apropo, la ce servesc atâtea clame? — Clamele? întrebă ea pe același ton cântat. La prins hârtiile unele de altele. N-ați mai văzut așa ceva? Există peste tot. Sunt foarte folosite. Am ieșit din bibliotecă cu cărțile la subsuoară. Da, cred că avea dreptate. Există peste tot

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
dat cele trei cărți și a luat înghețata din mâna mea. S-a așezat pe scaun și a început să mănânce. Privită de sus, ceafa ei arăta foarte bine. — Mulțumesc, spuse ea. — Și eu. Apropo, la ce servesc atâtea clame? — Clamele? întrebă ea pe același ton cântat. La prins hârtiile unele de altele. N-ați mai văzut așa ceva? Există peste tot. Sunt foarte folosite. Am ieșit din bibliotecă cu cărțile la subsuoară. Da, cred că avea dreptate. Există peste tot. Cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
folosite. Am ieșit din bibliotecă cu cărțile la subsuoară. Da, cred că avea dreptate. Există peste tot. Cu o mie de yeni poți să-ți cumperi să-ți ajungă toată viața. Am intrat într-o papetărie și mi-am cumpărat clame de o mie de yeni, după care am pornit direct spre casă. Am pus mâncarea cumpărată în frigider, iar carnea și peștele în congelator. La fel am procedat și cu pâinea și boabele de cafea. Am băgat soia într-un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
și am așezat berea pe ușa de la frigider. Am tras mai în față legumele vechi și le-am aranjat în spate pe cele proaspăt cumpărate. Mi-am atârnat hainele în dulap, am pus detergentul pe raftul din bucătărie, am luat clamele și am împrăștiat câteva în jurul craniului de pe televizor. Ciudată combinație! La fel ar fi arătat, cred, și o pernă asociată cu un vas cu gheață sau o călimară pusă lângă un mănunchi de salată verde. Am ieșit pe balcon ca să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cu un vas cu gheață sau o călimară pusă lângă un mănunchi de salată verde. Am ieșit pe balcon ca să pot privi de la o distanță mai mare aranjamentul de pe televizor. Nu știu ce să zic, dar parcă n-aveau nimic în comun clamele cu craniul. Sau cine știe? Poate exista undeva o legătură intimă și secretă de care nu-mi dădeam eu seama. M-am așezat pe pat și le-am privit îndelung. Nu-mi stârneau deloc imaginația. Doar timpul se scurgea fără

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
noroi. Nu, categoric nu e opera lor. Au fost aceiași care au devastat și apartamentul tău. Seamănă perfect modul în care au acționat în ambele locuri. — Cred că ai dreptate. Am privit atent în jur. În fața mesei răsturnate erau împrăștiate clamele dintr-o cutie. Sclipeau în lumina fluorescentă. Clamele acelea mă preocupaseră și înainte, așa că am luat una de jos. Prefăcându-mă că o analizez, am băgat-o în buzunar. — Exista ceva important aici? Nu, zise fata. Lucrurile din birou nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
fost aceiași care au devastat și apartamentul tău. Seamănă perfect modul în care au acționat în ambele locuri. — Cred că ai dreptate. Am privit atent în jur. În fața mesei răsturnate erau împrăștiate clamele dintr-o cutie. Sclipeau în lumina fluorescentă. Clamele acelea mă preocupaseră și înainte, așa că am luat una de jos. Prefăcându-mă că o analizez, am băgat-o în buzunar. — Exista ceva important aici? Nu, zise fata. Lucrurile din birou nu prea aveau nici o însemnătate. Registre contabile, chitanțe, ceva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
cel puțin deocamdată. — De unde știi? — Nu ți-e suficient că știu? A luminat pământul cu lanterna. Vezi? Uită-te bine! M-am aplecat și am privit petecul luminat. Sclipea argintiu. Am întins mâna ca să văd despre ce e vorba. Erau clame. — Vezi? Suntem pe drumul cel bun, spuse fata autoritar. Bunicul a trecut pe-aici. Știa că o să pornim în căutarea lui și a marcat drumul cu clame ca să nu ne rătăcim. Nemaipomenit! am exclamat. — Au trecut cincisprezece minute. Hai să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
luminat. Sclipea argintiu. Am întins mâna ca să văd despre ce e vorba. Erau clame. — Vezi? Suntem pe drumul cel bun, spuse fata autoritar. Bunicul a trecut pe-aici. Știa că o să pornim în căutarea lui și a marcat drumul cu clame ca să nu ne rătăcim. Nemaipomenit! am exclamat. — Au trecut cincisprezece minute. Hai să ne grăbim! Am mai dat și peste alte intersecții, dar nu ne-am rătăcit pentru că ne-am ghidat după clame, reușind astfel să economisim timp prețios. Pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
căutarea lui și a marcat drumul cu clame ca să nu ne rătăcim. Nemaipomenit! am exclamat. — Au trecut cincisprezece minute. Hai să ne grăbim! Am mai dat și peste alte intersecții, dar nu ne-am rătăcit pentru că ne-am ghidat după clame, reușind astfel să economisim timp prețios. Pe alocuri erau gropi cu diametrul de cincizeci până la șaptezeci de centimetri, dar și astea fuseseră marcate pe hartă ca să ni se atragă atenția să nu cădem în ele. De curiozitate, am aruncat într-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
fiecare dintre ele se vedeau trei gheare. Gheare? Aripioarele dorsale semănau cu niște limbi de flăcări, iar solzii arătau ca spinii. — Creaturi legendare... Chiar crezi că există în realitate? am întrebat-o. — Știu eu? zise fata luând de jos câteva clame. Tot ce știu este că n-avem cum să ne rătăcim. Hai să intrăm repede! Am mai îndreptat o dată lanterna spre sculpturi și am pornit imediat după ea. Mă impresionaseră teribil lucrările acelea atât de rafinate făcute de Întunegri pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ce-a terminat ea de cântat, am ajuns la un platou întins. Se terminase deci urcușul. Am respirat ușurați și am luminat cu lanternele în jur. S-a aplecat și a mai ridicat de jos vreo jumătate de duzină de clame. — Până unde o fi ajuns bunicul tău? — Cred că nu-i departe de-aici. Mi-a vorbit de nenumărate ori despre platoul ăsta. — Deci el a mai venit aici de mai multe ori? — Da. Ca să reușească să facă harta subteranului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
de treizeci și unu sau treizeci și doi de ani. Nu, n-am văzut niciodată femei pe-aici. Doar bărbați. Am privit-o insistent, dar n-a mai scos nici un cuvânt. 27 În țara aspră a minunilor Baghetă enciclopedică, eternitate, clame — Grozav! N-am ce zice! Și chiar nu mai e nimic de făcut? După calculele dumneavoastră, cam în ce stadiu se află situația? — Situația din capul tău? întrebă Profesorul. — Bineînțeles. Ce altă situație credeți că mă interesează? Cam cât ați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
obiecte din metal, găsesc eu ac de cojocul Întunegrilor. Și încă foarte simplu! N-ai observat nimic pe drum? N-ai văzut niște obiecte din metal? Întunegrii nu le pot suferi, așa că nu se apropie cincisprezece sau douăzeci de minute. — Clamele? am întrebat. — Da, clamele acelea pentru prins hârtii. Sunt cei mai mari dușmani ai nemernicilor. Sunt ieftine, nu ruginesc, se magnetizează imediat, pot să fac din el un lanț și să-l pun la gât... Sunt absolut grozave! Am scos

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
eu ac de cojocul Întunegrilor. Și încă foarte simplu! N-ai observat nimic pe drum? N-ai văzut niște obiecte din metal? Întunegrii nu le pot suferi, așa că nu se apropie cincisprezece sau douăzeci de minute. — Clamele? am întrebat. — Da, clamele acelea pentru prins hârtii. Sunt cei mai mari dușmani ai nemernicilor. Sunt ieftine, nu ruginesc, se magnetizează imediat, pot să fac din el un lanț și să-l pun la gât... Sunt absolut grozave! Am scos un pumn de clame

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
clamele acelea pentru prins hârtii. Sunt cei mai mari dușmani ai nemernicilor. Sunt ieftine, nu ruginesc, se magnetizează imediat, pot să fac din el un lanț și să-l pun la gât... Sunt absolut grozave! Am scos un pumn de clame din buzunarul canadienei și i le-am întins Profesorului. — Ajung? Ești grozav! exclamă Profesorul surprins. M-ai salvat! Adevărul e că am împrăștiat câteva pe drum, dar credeam că nu vor fi suficiente. Ești tare deștept și prevăzător. Chiar îți

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
ce ne rămâne? Am scos portofelul din buzunar și am verificat ce aveam în el. Cinci bancnote de zece mii de yeni și câteva de o mie. În buzunarul opus aveam douăzeci de bancnote de zece mii de yeni prinse cu o clamă. În afară de mărunțiș, se mai aflau acolo o carte de credit American Expres și una Visa, precum și două carduri pentru retragere de numerar. Pe acestea din urmă le-am împăturat în patru și le-am aruncat în scrumieră. Nu mai aveam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352

frișcă, o foaie din pandișpan, 1 cutie compot de ananas, 150 g sirop, dulceață și o lingură de amidon Se pune foaia de pandișpan pe o tavă, apoi se învelește cu o centură de hârtie care se prinde cu o clamă. Peste ea se pune compoziția făcută din trei ouă bătute cu zahăr și laptele fiert cu amidon. Când este rece, se pune jumătate din frișcă, gelatina înmuiată în sirop de ananas, vanilia și romul; se amestecă bine, după care se

PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92352]