1,020 matches
-
tu o să pleci în călătorie vreme îndelungată, poate pentru tot restul vieții. Nu le poți explica. Ai rămas fără fise, așa că le spui adio. 3 În prima săptămână am mâncat filé de vită Wellington, în timp ce Miss America îngenuchea în fața fiecărei clanțe și încerca să descuie închizătoarea cu un cuțit de pictură împrumutat de la Ducele Vandalilor. Am mâncat biban dungat de mare în timp ce domnișoara Hapciu înghițea pilule din borcanele zuruitoare din valiza ei. În timp ce tușea în pumn, și-și ștergea nasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în jos pe scări înspre hol, înspre patul ei, devenind tot mai scundă pas cu pas, până când creștetul ei, cu părul de un negru accentuat, dispare în întregime. Miss America a noastră e și ea pe aiurea, îngenuncheată în fața unei clanțe, încercând să descuie închizătoarea. Sau trage de maneta vreunei alarme care știm că n-o să funcționeze. Mulțumită Reverendului Fără Dumnezeu. Lumina roșiatică se reflectă din reportofonul Contelui Calomniei. Agentul Ciripel își trece videocamera de la un ochi la celălalt. Și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un pantof de pânză murdar. Înainte să se fi instalat pe botul mașinii, a alunecat pe parbriz În fața lui Margaret. Mick acționa ambreiajul Înaintând centimetru cu centimetru printre cei care dădeau cu pumnul În mașină, loveau ferestrele cu palma, iar clanțele pocneau zgomotos când vreunul Încerca să deschidă. Mick accelera din când În când, puțin câte puțin; mașina țâșnea În staccato și curăța terenul În fața lor o clipă, dar trupurile se strângeau iarăși. Margaret se uita drept Înainte ca să evite privirea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
devenise cu adevărat masiv. Dimpotrivă, mâinile lui lucrau cu o delicatețe care nu se potrivea cu restul. Cineva a umblat la broască. Fii fără grijă, o deschid, e-o nimica toată. și, de fapt, nu i spartă. A tras de clanță și cu o răsucire ușoară a reușit s-o deschidă. Biroul arăta așa cum Îl lăsase cu trei zile În urmă. S-a așezat și a măturat cu privirea teancurile de foi și de cărți. Totul era În ordine. Erau și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
în pernă. Mâinile-i erau aspre, când atingeau țesătura pernei se auzea un fâțâit enervant. Du-te, îi șopti femeia, că viu acu! El plecă târând picioarele. Exact în același loc scârțâi dușumeaua, se strecură pe ușă, se lovi de clanță. Din pat femeia țâțâi nemulțumită, ședea nemișcată, rigidă, nu i se auzea respirația. Se făcu liniște nu se mai auzea nimic, nimic. Ea săltă ușurel capul, privi către fete apoi își strecură picioarele în afară de plapumă, se ridică încet, oftând... Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
comande. Obrazul i se făcea rozaliu, dintre dinții tociți săreau boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de preșul din hol, dificultățile de vedere erau tot mai evidente, fir-ar să fie, zicea distrat, bâjbâind după clanța ușii, traversa odaia, se lungea de-a lungul patului, pipăia cu mâna după trăistuța cu medicamente, scotea sticluța, pipeta, le așeza pe piept, pe urmă își apuca pleoapele între două degete, le depărta, irisul tulbure, albul globului ocular traversat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
probleme. Într-un târziu i-a spus Carminei că ar fi curios să vadă camera ei de fată și ea s-a ridicat, plăcut surprinsă și i-a făcut semn s-o urmeze. A traversat holul, a pus mâna pe clanța veche, parcă bâjbâia în întuneric, se dezobișnuise să mai umble pe acolo, a deschis ușa și s-a oprit în prag. Privirea i-a căzut mai întâi pe masă, s-ar fi așteptat să găsească cartea de anatomie deschisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
seamănă mamei ca două picături de apă. Cum de nu se gândește că ușa șifonierului a închis-o și a deschis-o de mii de ori altcineva, că butonul de la aragaz l-a răsucit altă mână sau mânerul de la fereastră, clanța de la ușă, că nu este lucrușor, milimetru din casa aceea să nu fi fost șlefuit prin atingere de cealaltă soție a lui. Eu, crede-mă, n-aș putea, n-aș putea pur și simplu. Parcă nici n-ar fi făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anchete pentru mai nimic. O să fiți binevenit oricând la bibliotecă. Vă rog încă o dată să mă scuzați, da, aveți perfectă dreptate, am procedat stupid, da, foarte exact.. Turuind aceleași fraze își asigură retragerea către ușă. Când reuși să ajungă la clanță deschise cu rapiditate și se strecură afară murmurând: Sărut mâna, scuzați. După ce termină programul Carmina îl regăsi dincolo de poartă așteptând nemișcat, cu basca fixată pe-o ureche, cu mapa sub braț, foarte drept, cu ochii pe ceasul mare de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
normal sau plec de-aici acum, imediat, în clipa asta! îl amenință Eleanor. Șam m-a invitat să mă mut la el. Adrian tăcu, ocolindu-i privirea. După câteva clipe Eleanor o porni spre ușa. Cand să pună mâna pe clanță, Adrian spuse cu glas scăzut: — Bine. Eleanor se opri și se întoarse. — Ai zis ceva? — Am zis „Bine“. — În ce sens „bine“? — Bine, o să vorbesc cu tine că un om normal. Ți-am vorbit. Eleanor reveni de lângă ușa. — Știi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sus ca un bec de lanternă, un semnal blând, Încurajator, și Gheretă Înțelese pe dată că În cazul său fasoanele nu-și mai aveau loc. Întrebarea mea, căci mai am una Gheretă plecă ochii ipocrit, după ce fusese cu mâna pe clanță și de care acum Își rezema spatele domnu' Precup, e aceasta. Tăcu, Își drese glasul, i se făcu foarte cald, bine că nu-și Încheiase mantaua, mai tuși o dată și zise: Așa, fără interpretare, n-am ști? Că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
printre dinți. Petru simți nevoia să se Îndrepte. Stătuse prea mult sprijinit pe același picior și Îi amorțise. Tocmai când credea că lucrurile se vor liniști cu Încă un plâns al bătrânului, acesta ieși din cabină și se agăță de clanța ușii pe care scria „DIRIGINTE”. Ușa era Într-adevăr Încuiată. Mai Încercă o dată să o deschidă. Același rezultat. Furios, Începu să o zgâlțâie. Soția dirigintelui se ridică În picioare indignată. Cele de la telefoane abia mai respirau. Bătrânul Începu să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
măsură, se crispă În așa hal, Încât Cain socoti că sosise momentul să se odihnească un pic Înainte de a porni spre casă. Locul cel mai potrivit era, neîndoios, sala de spectacole. Era de ajuns să Întindă mâna și să apese clanța de alamă. Ceea ce și făcu. Intră cu graba furișată a unui spectator Întârziat la premieră. Pe scena slab luminată, Într-un talcioc melancolic se Înghesuiau fragmente de decor din Solo pentru orologiu, Căsătoria și Svejk În al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lui Erzsébet, vezi cum vorbești. Acum nu mai era nimic de făcut decât să scoată la vedere și sticla cu vin și să mulțumească pentru tratație. Ceea ce și făcu. Ii mai rămânea doar să regăsească ușa. Era cu mâna pe clanță când se Întâmplă ceva ce Îl tulbură și mai tare: râsul doamnei Ster. Râdea atât de tare Încât nu se putea ridica din fotoliu. Poate nici nu dorea acest lucru. Dar nici nu era un râs sonor. Era un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
surprins de claritatea și ascuțimea vocii mele în acea tăcere. Îmi simțeam măruntaiele ca pe niște benzi elastice, fluturând în vânt. Vezica îmi era apăsată de-un lichid încins, agitat. Intru. Descui ușa. Cheia țăcăni în yală. Am apăsat pe clanță și, încet, am împins ușa în lături. Tăcere. Ținând ciocanul ridicat lângă urechea dreaptă, pregătit să dobor pe oricine sau orice s-ar fi ivit din întuneric, am intrat cu pas șovăit, pipăind pereții. În cele din urmă, am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
totuși bine. Apoi, făcându-mi cu ochiul, mă întrebă: Veniți de departe tu și zâmbărețul de colo? — Nici nu mai țin minte cât de departe, am spus. Nici nu mai țin minte cât de departe. Împingându-mă în pereți, zdrăngănind clanțele. Punându-mă la încercare. Punându-mă la încercare și trecând testul - nici cea mai mică zdruncinătură nu se înregistră în lume. Nici o ușoară holbare a ochilor, nici o ușoară înroșire a obrajilor, o ușoară tresărire a gurii, o ușoară ridicare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aici? am strigat din nou, de data asta mai tare. Pereții și praful și podeaua în carouri răspunseră doar cu o serie scurtă de ecouri. Stânga sau dreapta? Am ales coridorul din dreapta. Am pornit-o prin întuneric, pipăind pereții, încercând clanțele atunci când degetele mele fremătătoare le întâlneau. Am dat peste o ușă deschisă și am străbătut o magazie plină de scaune cu rotile răsturnate și cutii prăfuite și am ieșit într-un birou al personalului, prevăzut cu geamuri, unde contururile vagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușa dormitorului încuiat. M-am oprit la ea și, încercând să nu caut cu îndârjire o logică, am introdus-o în yala din fața mea. Am rotit-o fără mari speranțe. Clic. Am pus cheile înapoi în buzunar și am apăsat clanța. Ușa se deschise. Am pipăit prin întuneric peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dacă vrei să trăiești mai mult, trebuie să îmbătrînești. Nu-i altă soluție. Boemul meu cîine (face numai ce vrea el să facă și-l înțeleg: nici eu nu sînt omul care face tot ce i se spune) a apăsat clanța, a intrat înăuntru nonșalant, s-a lungit-lățit pe dușumea și-mi reproșează: Sufăr de căldură pentru că-s mare. Nu m-ai spălat cu furtunul azi. Nu-i prea subtil mirosul lui Tano, mă scuz eu. Îmi spune că are în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de umbre", ce fuseseră de mult mutate în camera de la subsol. În plus, dispăruse noptiera, adăugată mai târziu, ce era în ultima vreme înțesată cu medicamente. S-a îndreptat încet către ușa închisă. Mâna i-a stăruit o vreme pe clanță, nici ea nu știa de ce, unde avea să se ducă? Apoi a realizat că apăsarea ei repetată nu avea niciun efect, clanța nu putea fi mișcată din loc, iar ușa nu se deschidea. A privit prin geamlâcul rotund de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vreme înțesată cu medicamente. S-a îndreptat încet către ușa închisă. Mâna i-a stăruit o vreme pe clanță, nici ea nu știa de ce, unde avea să se ducă? Apoi a realizat că apăsarea ei repetată nu avea niciun efect, clanța nu putea fi mișcată din loc, iar ușa nu se deschidea. A privit prin geamlâcul rotund de sticlă colorată înspre holul ce dădea către celelalte camere și nu a zărit decât un zid nesfârșit lipit de geamul ușii. Ca și cum casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai departe la pândă. Scrisoare în Si violet B ună seara! salutau gunoierii la ora 1 din noapte, pubelele, mormanele de gunoaie, cadavrele câinilor de companie călcați de mașini sau spânzurați de zgarda antipurici pe când erau părăsiți și legați de clanțele cârciumilor și magazinelor. Bună seara! le răspundeau vesele gunoaiele și cadavrele precum și becurile cu lumina palidă pentru poeții nebuni și obsedații sexual, creând prin jocul umbrelor, fantasmele dorite și de unii și de ceilalți. Bună seara! salutau cu o veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa. Mioara era singură în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Gratiile dispăruseră odată cu Mama în invizibil. Sărută fiecare obiect în parte, de parcă atunci le vedea după o lungă călătorie. Cărarea se forma pe măsură ce înainta spre poartă. Când apăsă clanța, se materializă și strada. Un tramvai se țesu din noapte bucată cu bucată, întâi farurile, cabina vatmanului, apoi vagonul. Nu vedea încă roțile și șinele de sub el. Știa ce să facă. Închise ochii și auzi clinchetul de alarmă. Văzu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scurse fu mai puțin discret decât prevăzusem: acum erau cu siguranță la curent cu prezența mea. Și cu toate acestea nu-mi veni nimeni în întâmpinare. Se părea că eram singur. Vila corespundea genului de poncifuri de care mă temeam. Clanțele ușilor erau aurite. În salon, pardoseala și masa erau din marmură albă. Cu toate acestea, interiorul inspira o oarecare simpatie printr-un soi de simț al confortului decadent. Te scufundai în canapele și fotolii de nu-ți venea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
bombă ordinară, se gîndește zgîindu-se la ușa din lemn din dosul căreia răzbat înjurături și vociferări. Cam asta este diferența, i-ar fi spus Bătrînul dacă ar mai fi fost posibil să fie împreună, și Roja se hotărăște brusc, apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]