8,913 matches
-
vorbește despre teatru "ca o calitate care se produce chiar în momentul spectacolului, fapt pentru care spectatorul e o parte inseparabilă a experienței teatrale". El include și al treilea element: criticul care vede ceea ce ceilalți nu pot să vadă cu claritate. Deci criticul e ochiul limpede, ochiul care știe să vadă și e în același timp memoria teatrului. George Banu a fost martorul luminat a treizeci de ani de viață teatrală (efemeră) și a devenit memoria acestor momente de adevăr efemer
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
citea primul tot, informându-se, mânat de o curiozitate și o pasiune enciclopedică de a cunoaște și un fel unic de a asimila experiența lui de spectator, reușind să ne transmită concentrat esența evenimentului teatral, scriind cu aceeași ușurință și claritate despre Grotowski și Măniuțiu, Brook și Felix Alexa, Kantor și Manea, sau Caramitru și Chereau, Stein și Oana Pellea, Chiriac și Mnouschkine. Prietenul tuturor, iubind artiștii și privindu-i generos, dar și cu o rigoare obiectivă... cunoscut în lumea întreagă
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
pune E. Lovinescu "realizarea unei critici fără afirmare și fără negare, fără întrebuințarea ponderelor materiale ce fixează valorile în cifre și cantități, a unei critici de valori imateriale, fără calificări, a unei critice de nuanțe și de sugestie". În expresie, claritatea, de sorginte clasică, l-a pus în contradicție cu obscuritățile de tip simbolist (vagul sau echivocul), dar situația a fost rezolvată de intervenția "omului deliberativ, capabil de a concepe și alte forme de cugetare sau de expresie decât cele ale
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
relațional al conștiinței. „Cuvântul” este răsucit și desrăsucit pe toate fețele, cu multă știință adunată din studii „poetice” și „stilistice”, uneori este trecut din materie a poemelor în principiu generator și model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
obișnuită, ci grădini care izvorăsc și se dezvoltă. Astfel, divinul Apostol a transformat în „grădini vii” pe acei printre care a făcut ca grădina Bisericii să crească prin doctrina sa<footnote In Canticum canticorum, GNO, 291.17. footnote>. Cu o claritate variabilă, dimensiunea logofatică a apofatismului Sfântului Grigorie răzbate prin omiliile la Cântarea Cântărilor. Într-o imagine simplă, și totuși mișcătoare, a uniunii, în omilia întâi, mireasa își pune gura pe gura Mirelui, care țâșnește ca o fântână cu cuvintele vieții
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) Oleg Garaz 3.1. Stilul „monolit” ca semn al atitudinii retorice O primă precizare o putem face referitor la perioada selectată pentru exemplificare. Pentru o mai mare claritate și vizibilitate a modului în care funcționează compresia la nivel stilistic, selectăm secolul al XVIII-lea drept punct de pornire, însă nu în accepțiunea lui barocă, preclasică sau clasică, ci în accepțiunea lui iluministă, de convergență aproximativ simetrică a Barocului
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
succesive de re-inventare ale unor definiții stilistice tot mai eficiente, mai încăpătoare și mai permeabile la o multitudine tot mai mare de tipologii antrenate într-un continuu proces de diversificare. În acest sens, o „etichetă” stilistică diferită marchează cu toată claritatea un „teritoriu” istoric diferit în interiorul căruia relațiile între fenomene se articulează într-o ordine evident diferită de „teritoriile” aflate sub dominația altor „etichete”. Fiecare context istoric poate fi tratat în termenii specifici pe care îi presupune drept configurație particulară, care
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
vădit sens recuperator și integrist, personajul fiind animat de intenția jalonării cât mai convingătoare a unei linii de continuitate (...) Dacă trecem peste cronologia defectuoasă (de la 48 se revine la 34), generată de profunda tulburare a omului, ideea transpare cu mare claritate. Ceva miez are inclusiv aberanta dilemă privind revizuirea Constituției: Tache Farfuridi admite schimbarea, chiar în punctele esențiale, cu condiția conservării tendinței, a direcției majore, a trend-ului istoric. Se pare că auditorii, între ei și cei din tabăra adversă, înțeleg
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
el, vor rămîne ei înșiși, iar singurele creaturi pe care le vor măcelări vor fi animalele menite să ajungă pe mesele la care oamenii își sărbătoreau fiecare momentele de bucurie. Cînd văzu că pierduse lupta pe ziua aceea, că toată claritatea lui de lamă de cuțit fusese știrbită de bălmăjeala de un grotesc comic a lui Yambarzal, Bulbul Fakh se întoarse fără o vorbă în încăperile în care locuia și ieși doar cu bocceaua zdrențuită pe care o avusese în ziua
Salman Rushdie Shalimar Clovnul by Dana Craciun () [Corola-journal/Journalistic/10108_a_11433]
-
jazz. footnote>. Putem constată aici o contradicție între (a) imaginea haosului, aceasta înțeleasă, la limită, drept imposibilitatea de a identifica o sumă de criterii obiective și de ancorare pe solul ferm al certitudinii și (b) lista lui Kramer în care claritatea cu care sunt formulate aserțiunile sugerează existența unui referent repertorial și, implicit, nume de compozitori pe care această listă, în totalitatea ei, le presupune. Chiar aserțiunea de la a opta poziție - include citate și referințe la muzică mai multor tradiții și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
realitate mult mai complexă. Sau, din contră, ar trebui să vorbim nu atât în termeni de complexitate ierarhică a definițiilor, cât în termeni de alteritate. Este clar că nu putem continua expunerea noastră fără a fi explicitat până la nivelul unei clarități acceptabile un șir de probleme legate de legitimarea postmodernismului muzical în termenii proprii acestuia, deoarece devine evidență nevoia unei sau mai multor chei hermeneutice specifice, care ne-ar permite vizualiza imaginii fenomenului artistic-muzical postmodern în calitatea lui de ansamblu organic
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a fi soluționată în termenii unei inerții de reprezentare lineara a stării de lucruri. Rămâne, însă, deschisă și extrem de acută problemă dezamorsării ambiguității și confuziei atât în planul periodizărilor, cât și în planul unei viziuni organizate pe criterii definite cu claritate, imagine în care fiecare fenomen și-ar ocupă locul care i s-ar cuveni. 3. Ambiguitatea ca instrument euristic în inventarea unei postmodernități accesibile Traiectoria ideatica parcursă în paginile precedente determina o deplasare a privirii de la încercarea sistematizării tuturor practicilor
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
diverse scrieri conținutul fragmentelor, precum și o posibilă imagine a relaționării lor sunt realizate prin extrapolarea modelului modernist și căutarea unor potriviri cu contextul postmodern. Sau din contră, mai degrabă se caută o potrivire a contextului postmodern, mult prea ambiguu, la claritatea și simplitatea imaginii, ambele fiind împrumutate din modernitate. Atâta timp cât intenția este de resuscitare, deci de reîncălzire, eșecul este garantat, deoarece se încearcă a se vorbi în termeni de căldură despre fragmentele funciarmente reci, în termeni de viu (alive) despre fenomene
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a doua idee prin care intenționăm îndepărtarea ambiguității și confuziei ar fi încercarea unei delimitări ceva mai clare între tipologiile modernista și postmodernă a concepțiilor componistice, văzute atât genealogic - că descendentă, și "termic" - prin gradele arderii conceptuale, cât și prin claritatea coagulanta în formularea propriului stil. Drept exemplu invocam aici șapte personalități de compozitori, care într-un număr de scrieri sunt valorizați că și artiști prin definitie postmoderni. Este vorba despre John Cage, Iannis Xenakis, Alfred Schnittke, precum și despre membrii școlii
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Din același unghi de atac din care se pune și problema apartenenței minimalismului american la postmodernitate, chiar dacă și cu mici diferențe graduale. În ambele situații termenul-cheie îl reprezintă fenomenul de stil, iar întrebarea este dacă un artefact muzical definibil cu claritate în termenii unei apartenente stilistice poate fi atribuit postmodernității? Că și canonul, că lista a referenților valorici, în istoria muzicii occidentale stilul se prezintă că o structură metanarativă - totalizatoare, determinanta și coercitiva, deci prin definitie modernista și implicată în postmodernitate
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
câmpului de fenomene postmoderne văzut din optică modernista a controlului și hiperdeterminării. Dezacordul de a împărtăși o idee unificatoare, totalizatoare și, în egală măsură, cu pretenția universalității unui stil internațional, așa cum se prezenta pan-serialismul, a fost exprimat cu toata claritatea de către Luciano Berio în 1983 într-un interviu acordat revistei „Libération”, în care el a afirmat: „Acela care își spune avangardist este un cretin [...] avangardă este nulă”<footnote Ramaut-Chevassus, op. cît., pag. 11. Această replică vine în calitate de răspuns la celebra
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
sunt prezentate în capitole care îndeamnă la îmbunătățirea moravurilor, la desprindere de cele lumești, la rafinare spirituală cu ajutorul științelor sau închegarea unor relații sociale armonioase. Stilul nu mai e, ca în Colierul Porumbiței, metaforizant și poetic, ci are simplitate și claritate aforistică. De multe ori însă, comparațiile, deosebit de sugestive, vădesc literatul în haina de moralist: „Cel ce se risipește pentru ținta lumii de jos e asemeni celui care ar schimba un rubin pe pietriș”. „A critica un prieten e ca topirea
Poezie și morală hispano-arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2820_a_4145]
-
ca atare (răbdarea, calmul înțelept, dărnicia, modestia/ moderația). Ignoranța e considerată un păcat: în primul rând ca necunoaștere a științelor revelate sau ca ignoranță neșlefuită prin științele religioase, dar și în sensul general de grosolănie, lipsă de educație, lipsă de claritate în vorbire. Prin contrast, știința/cunoașterea, studiată de la cele minore (între care și poezia) la cele superioare (revelațiile profeților, filosofia, etica) apare alături de dreptate și practica moralei. Un joc de cuvinte frecvent la Ibn Hazm e tocmai cel între ‘ilm
Poezie și morală hispano-arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2820_a_4145]
-
de concentrare. Pentru că documentele esențiale a activității statului român pentru salvarea evreilor de la moarte sunt ascunse în raport, pun sub semnul întrebării onestitatea, imparțialitatea și chiar legalitatea Comisiei Wiesel. Astfel, în directiva guvernului din toamna anului 1942 se spune, cu claritate: „Întrucât în România evreii sunt considerați cetățeni români, ei trebuie să se bucure și în străinătate de protecția statului român”. În final, se cere să se intervină pentru recuperarea averilor evreilor români aflați pe teritoriul Reich-ului. Ca urmare a faptului
Scrisoare deschisa Majestății Sale Regele Mihai al României. In: Editura Destine Literare by Robert Horvath () [Corola-journal/Journalistic/85_a_462]
-
pentru pregătirea structurilor care să planifice și să implementeze proiecte finanțate din Fondul Social European, noul act normativ sporește responsabilitatea consiliilor județene, a Consiliului General al Municipiului București în acordarea serviciilor sociale specializate din instituții și definește cu mai multă claritate tipurile de servicii sociale, responsabilitățile și modurile de finanțare. Serviciile sociale sunt clasificate în servicii sociale primare (cele care nu necesită instituționalizare, de regulă sunt acordate de comunitate și se bazează pe solidaritatea de proximitate, fiind finanțate din bugetele locale
Agenda2004-35-04-general6 () [Corola-journal/Journalistic/282816_a_284145]
-
epistolar cu subiect în aparență oriental - „Scrisori persane“ (1721), lucrarea „Considerații asupra cauzelor măreției și decăderii romanilor“ (1734), „Spiritul legilor“ (1748). A promovat idei progresiste. Scrierile sale se remarcă și prin stilul în care sunt redactate, ce se caracterizează prin claritate, ordine, imagini sugestive, expresive și nu arareori surprinzătoare. Dragi cititori, În termenul limită fixat prin regulament, respectiv, 31 ianuarie 2005, pe adresa redacției „Agenda“ au sosit aproximativ 19 300 de plicuri conținând taloanele de participare la concursul anului 2004 - „Jocul
Agenda2005-06-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283371_a_284700]
-
cele mai vechi și mai prestigioase competiții muzicale europene, anume Concursul Internațional de Interpretare de la Geneva. De la o perioadă la alta, de-a lungul anilor din ultimele două secole, peisajul patriarhal helvet, verdele întremător al pădurilor, măreția spectaculoasă a munților, claritatea lacurilor ce reflectă albul strălucitor al zăpezilor, au oferit refugiu multor spirite turmentate ale bătrânului continent european. Liszt și Wagner în secolul trecut, în deceniile din urmă mulți muzicieni originari inclusiv din România, au preferat și preferă anonimatul traiului cotidian
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
o mai putea controla. Vocea lui virila, cu o sonoritate unică și rîsul acela de bărbat care stăpînește lumea fără nici un efort se stinseseră cu totul în fatalitatea suspinului. Această imagine îndurerata și tăcută se înalță din semiobscuritatea bisericii către claritatea unui moment mitic. Asemenea lui Ghilgames, Mircea Nedelciu își plîngea prietenul cel mai apropiat (cel cu care a vînat împreună lei), dar simțea poate și el însuși cît de aproape este răsuflarea necruțătoare a morții. La mai puțin de un
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
să se tacă apăsat. Felul în care au fost date verdictele poate convinge doar niște idioți că în România s-a făcut dreptate). Numai într-o asemenea instituție încrengăturile de fii, nepoți și alte rude pot face legea. Rezultă cu claritate, cel puțin pentru mine, ca într-o țară balcanizata precum România o instituție a privilegiului absolut (pentru că președintele deține, pe lângă alte avantaje, si imunitate!) nu-și are rostul. Cu atat mai mult când văd cine roiește în jurul grăsălanii funcții. Despre
O nouă dinastie, dacă e cazul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17758_a_19083]
-
Eminescu și - cu autori de o importanță mai mult culturală decît strict literară - prin Dinicu Golescu și Nicolae Iorga. Domeniul celorlalte arte e slab reprezentat - de fapt, doar prin Brâncusi (pe ruta București - Turnu Severin). Motivația denumirilor apare cu destulă claritate, punctul final al traseului fiind de obicei zona sau chiar locul de naștere sau cel al activității dominante a personalității respective. Ștefan cel Mare leagă București de Suceava, Ion Creangă merge în părțile Bicazului, Mihai Eminescu între Buzău și Suceava
Trenuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17766_a_19091]