200 matches
-
Sallust? Unde Tacitus? Unde Horațiu? Unde Cicero? Și unde pentru noi importantul Plinius? {EminescuOpXII 62} Este lucru vederat: în cei patru ani de liceu (clasa 5 - 8-a ) din proiectul d-lui Conta se poate învăța limba latină; dar spiritul clasicității romane, așa precum transpiră din eminenții autori cari au format până acum substratul culturei literare și științifice din Europa, nu se poate învăța în liceele d-lui Conta. 2) Instrucțiunea este și pentru licee tot așa de întinsă la băieți
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în această direcțiune. Să începem întîi cu instrucțiunea clasică. Școalele noastre secundare, îndeosebi învățămîntul numit gimnazial-liceal, sunt întocmite în esență după modele luate din Franța și din Germania. Esența acestui învățămînt este la noi, ca și în Franța și Germania, clasicitatea și cultura literară și istorică pe temeiul clasicității, adecă humanitatis studia în înțelesul celor vechi. Pe acest temei, susținut în Germania și în Franța prin tradițiunea unei culturi de multe secole, ne-am organizat și noi școalele mai înalte și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
clasică. Școalele noastre secundare, îndeosebi învățămîntul numit gimnazial-liceal, sunt întocmite în esență după modele luate din Franța și din Germania. Esența acestui învățămînt este la noi, ca și în Franța și Germania, clasicitatea și cultura literară și istorică pe temeiul clasicității, adecă humanitatis studia în înțelesul celor vechi. Pe acest temei, susținut în Germania și în Franța prin tradițiunea unei culturi de multe secole, ne-am organizat și noi școalele mai înalte și ne-am pus astfel în comunitate de cultură
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
s-au menținut compozițiunile în proză latină, s-au împuținat orele de latinește și grecește, s-a hotărât începerea studiului latin și a celui grecesc cu doi ani mai târziu decât era până acum; dar nu s-a surpat temelia clasicității prin alungarea limbei grecești cu totul și prin reducerea limbei latine la 4 ani de liceu și scoaterea ei din cei 4 ani de gimnaziu, cum propune d. Conta. Iacă o tabelă a numărului de ore de studiu, adunate pentru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ore istoria și geogr. 28 ore științe exacte 62 ore ger. și magh. 35 ore Se vede marea deosebire ce, după ultimul program francez, există între liceele germane și cele franceze. Germanii concentrează cea mai mare parte a învățămîntului asupra clasicității, mai ales asupra latinității. Dar, alăturea cu liceele clasice și deosebit de ele, ei au învățămîntul real și de meserii pe o scară întinsă, și astfel este tinerimei dat prilejul de a se dezvolta fie în ramura clasică, fie în ramura
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în sofistică. Iată de ce postmoderniștii au continuat să și-l revendice pe Lyotard de principal precursor, încurajați și de echivocul exprimării: "Structural și fără-ncetare, modernitatea e grea de propria-i postmodernitate"122. În consecință, adevăratul adversar al modernității este clasicitatea: "Mai mult decât postmodernitatea, ceea ce s-ar opune propriu-zis modernității ar fi aici epoca clasică"123. Cu această afirmație, postmodernitatea poate căpăta un ascendent neașteptat deoarece pretinde că rescrie nu numai modernitatea, dar și tot ce a precedat-o. Ajungând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Gheorghe Grigurcu, care publică între 1977 și 1980 un amplu studiu despre critica literară contemporană și alte articole, Șerban Cioculescu (Poezia documentelor), Adrian Marino, Ștefan Aug. Doinaș (Lucian Blaga și ontologia poetică a sacrului), Mircea Popa (George Coșbuc și idealul clasicității), Dumitru Micu, Ion Pop (Eminescu în universul liric al lui Lucian Blaga), Marian Papahagi, Mircea Martin, Mircea Muthu, Georgeta Horodincă, Fănuș Băileșteanu, Alex. Ștefănescu, Ștefan Borbély, Gheorghe Perian, Maria Luiza-Cristescu, Doru Burlacu, Iulian Boldea. Rubrica referitoare la cartea străină este
VATRA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290469_a_291798]
-
autentice... despre originea națiunii. Italia va dobândi astfel, În conștiința ardelenilor, o dublă sacralitate, o Îndoită calitate de tărâm inaugural, conferită, pe de o parte, de strămoșii latini, pe de altă parte, de eroii mitizați ai Școlii Ardelene. 4. Tărâmul clasicității Revenind la imaginea patriei originare, a vestigiilor latine, putem alătura acestei teme o variantă mai amplă, care o Înglobează pe prima și interferează totodată cu imaginea Italiei ca țară a culturii. Este vorba de perceperea Italiei ca un tărâm prin
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
imaginea patriei originare, a vestigiilor latine, putem alătura acestei teme o variantă mai amplă, care o Înglobează pe prima și interferează totodată cu imaginea Italiei ca țară a culturii. Este vorba de perceperea Italiei ca un tărâm prin excelență al „clasicității”, loc ce cumulează atributele vechimii, monumentalității și frumuseții apollinice. În formularea lui Cipariu XE "Cipariu" , italienii, „după Înfrumusețarea de la natură, Înfrumusețară și de la sine frumoasa Italie, ca grecii Grecia”. Imaginea se desprinde, mai Întâi, din formulările verbale prin care este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
general eliberat de conjuncturi exterioare; el le cultivă În mai mare măsură pentru valoarea lor intrinsecă, fără legătură cu obsesiile ideologiei naționaliste. Această Italie clasică primește și ea, În conștiința ardelenilor, atributul sacralității; Cipariu XE "Cipariu" , venit la Como pentru „clasicitatea locului”, Îl numește „sfânt loc”. Nu mai este Însă vorba de o sacralitate națională, ci de una estetică și culturală. Imaginea Italiei clasice implică lărgirea perspectivei temporale și tematice, incluzând și aspecte exterioare Antichității latine. Cipariu XE "Cipariu" sărută, la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
necurmată”. Un exemplu grăitor pentru deplasarea atenției către problematica economică Îl oferă Timotei Cipariu XE "Cipariu" , Într-un mod aparent surprinzător pentru voiajul său În manieră iluministă. El vine, Într-adevăr, În Italia având În minte imaginea unei țări a clasicității, al cărei univers Încearcă a-l regăsi la fața locului: Cu ochii Încercam să văz fagii lui Virgiliu și citis-ul pentru capre, ci au că erau numai ficțiune poetică, au și ei au perit. Nereușind să descopere imaginea Învățată la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ropene, și-a structurat propriul repertoriu for- mat din vase de aramă și tingiri, de exemplu, pe care le-a tensionat pictural cu suflul materiei colorate în tablouri inegalabile. Stahi pare a fi agreat din creația lui Chardin eleganța și clasicitatea compoziției, a spațiilor largi, gustul pentru formatele larg dreptunghiulare ale pânzelor, care permit obiectului să se expună în toat ă splendoarea sa, nestingherit. Paleta coloristică amintește cu si- guranță de unele lucrări ale pictorului francez fără ca, totuși, să ne gândim
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
für Volkskunde”, 1976, 3-4; Ioana Bot, În așteptarea sintezei, TR, 1986, 34; Petru Ursache, Eseuri etnologice, București, 1986, 269-287; I.C. Chițimia, Un nou premiu Herder pentru folcloristica românească, REF, 1987, 2; Adriana Rujan, Profesorul Gheorghe Vrabie la 80 de ani - clasicitatea modernă a operei, REF, 1988, 2; Marian Vasile, Teorii folclorice românești în ultimele decenii, REF, 1989, 1; Iordan Datcu, Gheorghe Vrabie. In memoriam, ADV, 1991, 450; Adriana Rujan, „Proza populară românească”, AAF, 1991; Ion Cuceu, Gheorghe Vrabie (1908 - 1991), AAF
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
numele bunicului meuă, ci... o anume „pasiune” pe care o puneau unii scriitori În anii ’70 și ’80 În a-și nega nu numai trecutul odios nazist, dar și trecutul cultural și vârfurile sale, oricât de prestigioase și formatoare, ale clasicității și modernității germane, dacă aceste „piscuri” manifestaseră cât de cât „aplecări” spre „dreapta” sau dacă pur și simplu nu arătaseră un interes vădit pentru clasele sărace și mișcările lor „revoluționare”. De la Goethe, acuzat de a fi fost „sluga prinților”, până la
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puțin cu aceste castele splendide, sofisticate, minuni ale minții umane, clădite pe nisip? Mai mult... pe nimic, un „nimic” ciudat totuși, mai viu uneori decât tone de materie?!...Ă Și, exemplul cel mai celebru, nu-i așa, În modernitatea, În clasicitatea filozofiei, este acel numen al lui Kant, das Ding an sich, lucrul În sine, esența transcendentalității. Cu care s-a războit Întreaga sa școală, Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, Nietzsche Însuși, negându-i existența, dar refuzând să fie „confundat” cu „vulgarii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o epistemologie etc., vezi Fichte sau Hegel. Dar, după părerea mea, Nietzsche se constituie Într-un pol al modernității gândirii și prin latura formal-eseistică a gândirii sale! El nici nu este un filozof de formație, ci a ținut cursuri de clasicitate greacă la Universitatea din Basel, Înainte de a deveni un „filozof errant”, un marginal al universităților germane, un fel de apostol și „profet” al unei alte filozofii, cea a „viitorului”, un real revoluționar al gândirii europene, care-și arăta deja semnele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
denatura.”1 Scriitorul este un clasicizant - atribut definitoriu pentru opera redactată la amurgul existenței: „Odobescu aspiră la antichitatea mai ales elenă în orice pagină pe care o scrie către sfârșitul vieții”2. Intuiție exactă a spiritului odobescian, al iubitorului de clasicități, livresc, erudit, cizelat și calofil, de o seducătoare și fascinantă alcătuire barocă. Personalității marcante a lui Titu Maiorescu, Vladimir Streinu îi consacră în volumul Clasicii noștri nu mai puțin de șase studii substanțiale: Titu Maiorescu în 1859, Titu Maiorescu - intim
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
detaliu și din perspective panoramice, neezitând să proclame geniul scriitorului. Profunzimea unor judecăți egalează în pătrundere intuiția călinesciană: „Sub felurimea și bogăția operei sadoveniene, la mai mare adâncime decât formele ei aparente sau deshumabile cu ușurință, zace stratul granitic al clasicității scriitorului. Naturalismul descriptiv, individul trăitor 1 Pagini de critică literară, vol. II, p. 187 2 Pagini de critică literară, vol. III, p. 131 3 Pagini de critică literară, vol. II, p. 193 4 op. cit., p. 200 62 nedeslipit de natură
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
și creatori de literatură originală modernă, aceștia au intuit, cu ușurință, finalitatea programului lor de activitate civică și intelectuală, punându-l în slujba ideii de libertate națională și socială. “Fiecare nație, scrie Barițiu, poate produce clasici, fiecare poate aspira la clasicitate. In literatură, clasicismul se dobândește prin frământarea și îmbogățirea limbii, prin traduceri, prin cercări numeroase de originaluri”. Urmare a concepției sale despre istorie, dominată de idea evoluționismului organic, Kogălniceanu concepe cultura poporului său în continuitate istorică, socotind că ea își
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
a mai schimbat orientarea revistei. La început erați echilibrați, perfect împărțiți. Acum este un partipris vizibil, dar care, repet, e normal, după cum la „Dilema Veche“ și „Dilemateca“ sunt recenzate cu partipris cărțile de la Humanitas, ori cum „România literară“ preferă, natural, clasicitatea, și nu postmodernitatea. E logic și, din punctul meu de vedere, reconfortant. Dar dacă v-aș face acum o ofertă de a scrie la „Suplimentul de cultură“ o dată pe lună, v-ați gândi? Ei, nu, asta e o răutate, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
fi atât de tocit, încât a ajuns aproape gol de sensă. Sigur că nu e vorba despre saga clasică, cea cu multe volume și multe generații, dar rezistă ideea de familie, de clan, eventual cu coloratură etnică și o anume clasicitate comodă și foarte atașantă a poveștii, prin care se plimbă personaje pitorești, bunici și mătuși, mâncăruri, sunete și mirosuri. Fiecare dintre aceste cărți se concentrează pe câte o etnie și încearcă să-i surprindă originalitatea, chiar din interiorul marilor aglomerări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
o acțiune de reordonare și „europenizare“ a ei. Așadar, I. Negoițescu este un lovinescian de tip special: și el propune un sincronism, dar unul cu o Europă culturală arhetipală. Euforionismul înseamnă o întoarcere la mari valori ce au primit o „clasicitate absolută“, deci la un spirit al europenismului care funcționează ca normă estetică, morală și ontologică. Euforionismul reprezintă deci o cale de acces, deocamdată potențială, către ethosul occidental, căci rămâne, încă, o întrebare foarte gravă fără un răspuns substanțial: „De ce noi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
către ethosul occidental, căci rămâne, încă, o întrebare foarte gravă fără un răspuns substanțial: „De ce noi nu avem mistici și sfinți? De ce nu avem tragedii și epopei? De ce sistemul filosofic al lui Blaga nu poate cuprinde o etică?“ Opera-model, de „clasicitate absolută“, impune tocmai prin semnificațiile axiologice multiple pe care le conține. Ideea aceasta apare permanent în studiile din Revista Cercului Literar, fie în eseul despre baladă al lui Radu Stanca („Exclusivitatea estetică nu duce la capodoperă“), fie în Perspectivă, articol
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mult sau mai puțin istorice, fastidioase și complet inutile, îngrijitele caiete cu versuri, și necoapte, și senile, ale celui care se grăbise să ne părăsească pentru tărâmul îngerilor, ca și cele fabricate de junele filosof și dramaturg, instigat de o clasicitate romantică paranoică; m-am străduit zadarnic să le combat în numele bunului simț care se închega pe îndelete în mine, ca să cuprindă în sânul său nebuniile cu adevărat estetice - dădeam cu capul numai de ziduri de neclintit. Confuzia, din care trebuia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
teoriei lui Hașdeu este una preponderent pozitivista, ancorată în gândirea lui Herbert Spencer, pentru care Hașdeu nutrea o mare admirație 11. Or, Coșeriu nu împărtășea ideologia pozitivista, care întorsese spatele moștenirii antichității grecești (vezi Coșeriu, 1992b, p. 6) disprețuind complet clasicitatea. Iar despre Spencer, la fel, nu avea o părere prea bună: În timpul pozitivismului s-a ajuns la aberația că celui mai mic gânditor, lui Herbert Spencer, i s-a dat numele de Filozoful, adică numele care i se dăduse celui
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]