200 matches
-
în Calendar pentru poporul românesc. Alecsandri e un scriitor angajat, inspirat de marile probleme ale epocii și, în același timp, un artist subtil, observînd lumea înconjurătoare fără scepticism, dar și fără exagerate iluzii, tinzînd în domeniul expresiei spre o senină clasicitate. Pastelurile, o parte din legende și proza memorialistică au rezistat cu succes trecerii timpului. VASILE ALECSANDRI. Anii directoratului la Teatrul din Iași (1840-1842) sunt un exemplu al seriozității și puterii de muncă a tînărului scriitor. În istoria internă a personalității
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
încerca și va reuși o mediere, o anulare a contrariilor: nu prin ignorarea lor incultă, ci prin deplasarea componentelor tari înspre un centru flexibil și integrator. Postmodernism în sens invers, cu accent pe valori și pe durabilitatea lor, într-o clasicitate esențială, fără constrângerile și convențiile clasicismului. Devine, astfel, explicabil de ce literatura română, cel puțin în timpul regimului comunist, s-a regăsit în modelul Doinaș. Fiindcă, lăsându-se citită și structurată într-un anumit sens de el, îl asimila de asemenea, dar
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
viitorul general nu are o strictă educație cazonă, profilul lui intelectual fiind unul de factură umanistă. Și poate că aici, în această conjuncție a exactității și rigorii omului de acțiune cu spiritul analitic și contemplativ al intelectualului hrănit de la sursele clasicității, stă înțelegerea adîncă a responsabilității conducătorului în fața imperativelor neamului său. Pentru că acolo, pe cîmpul de luptă, la Mărășești și în împrejurimi, comandantul de oști nu este doar un ostaș printre alții, ci exponentul și actorul absolut al șansei sau al
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
mai puțin sistematizate -, imaginea omului, a eroului generic sau a individului exemplar, a fost contestată și înlocuită vehement cu infinitele reprezentări ale tranzitoriului și ale deriziunii. Antropocentrismul multimilenar, care a susținut cu filosofia și cu morala lui întreaga energie a clasicității greco-romane, a Renașterii și a modernității, a sucombat în preajma lui 1900, iar accentele s-au deplasat vertiginos înspre tiparele gîndirii și filosofiei orientale, în speță spre acelea de esență veterotestamentară. Avangardele istorice au dizlocat umanismele de cabinet, esteticile imitației și
Între mãrturisire și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14660_a_15985]
-
dar pe un traseu unic, urcușul spiritual sprijinit pe un sens descendent: Ioan Alexandru a coborît pînă la imnul pindaric, la muzica veterotestamentară și la sonul liturgic al Sfintelor Scripturi, iar Vasile Gorduz pînă pe buza neoliticului, pînă la lumina clasicității grecești și pînă la freamătul pur al zorilor creștinătății. Și tot amîndoi s-au întîlnit în istoria mică, luptîndu-se fățiș, din spatele aceleiași baricade, cu dihania pe care comunismul ne-a însămînțat-o în grădini și în suflete, unul prin angajare politică
Sculptorul și Poetul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14806_a_16131]
-
aflați acum, marea majoritate, în componența ansamblului. Artista a propus patru lucrări scrise pe afișele timpului cu majustule, deoarece semnătura maeștrilor compozitori - Sigismund Toduță, Corneliu Cezar, Miriam Marbé, Cornelia Tăutu - semnifica și permanența succesului în repertoriul primei jumătăți de veac. Clasicitatea valahă a lui Toduță, romantismul filozofic al sensibilului Corneliu Cezar, mitologia folclorică a lui Miriam Marbé, pulsul inimii jocului românesc al Corneliei Tăutu și-au regăsit existența în trăirea împreună cu tinerii muzicieni receptivi la temperamentul, talentul și sufletul Veronicăi Bojescu
Madrigal Recital eveniment by Grigore CONSTANTINESCU [Corola-journal/Journalistic/84003_a_85328]
-
Harvey Milk își trăiește viața într-un vârtej libertin care are totuși coordonatele unor prietenii durabile, iar prietenia și dragostea aici nu sunt cu nimic mai prejos decât prietenia și dragostea din orice clasic love story, însă fără pretenții de clasicitate. Mi-e teamă însă că regizorul a cedat ușor unui subiect nu facil, ci ușor vandabil, un subiect care prin însăși sfera să comercială mă îndepărtează de ceea ce talentul sau poate în mod real să-mi ofere.
Queer Milk Shake by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7691_a_9016]
-
11 septembrie mai ales, se vede limpede că Europa a rămas morală și tolerantă, că, în orice caz, înțelege atât ateismul, cât și credința ferventă. Iar politicienii Europei sunt și ei, încă, mai apropiați de tipul uman puternic, având gustul clasicității / 'voința de a simplifica, de a fortifica, de a face vizibilă fericirea, de a accepta teribilul, de a avea curajul nudității psihologice (simplificarea e o consecință a voinței de fortificare; transparența fericirii, ca și nuditatea sunt consecințe ale voinței de
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
Poporului” (p. 171). Publicarea de versuri proletcultiste în ziarul „Scînteia” reprezenta visul suprem, apogeul carierei oricărui poet proletcultist. Chiar și versificatorii cei mai rutinați așteptau cu teamă verdictul responsabililor de la gazeta partidului. Pentru că posibila publicare echivala cu un certificat de clasicitate, constituia proba armonizării perfecte dintre forma „artistică” și puritatea doctrinară. Firește, aceasta nu-l scutea pe cel cauză de o la fel de rapidă mazilire în cazul în care viitoarele sale poeme nu s-ar fi ridicat la aceleași înalte cote valorice
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
occidental, și aflat pe aceeași felie cu clasicismul, sau dacă este unul tipic și organic de secol XIX Central și Est-European. Nici epoca pe care manualele o numesc a marilor clasici nu e scutită de nelămuriri, începând cu aceea a clasicității (a lui Eminescu, de exemplu) și terminând cu includerea unuia sau altuia dintre scriitori (a lui Macedonski, de exemplu). Bătălia canonică purtată de Maiorescu și care desparte „direcția nouă” de romantism inaugurează modernitatea sau o amână? Mai încoace: până când durează
Alte probleme ale istoriei literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4850_a_6175]
-
petrecea pe scenă se îndepărta, tot mai mult, de vagile ei reminiscențe de lectură topite în cultura de televizor. Regizorul Alexandru Dabija nu și-a propus giumbușlucuri, inovații asupra textului, translarea lui, cu ostentație, în actualitate. S-a păstrat în clasicitatea lui. A combinat, în alte doze, cantitățile de naivitate și parșivenie. într-un fel, cu tot umorul, piesa și spectacolul sînt o schiță, o eboșă a lichelismului, fripturismului și oportunismului în politică. Și cum lumea de atunci și pînă astăzi
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
Orgel (1999) și Sonate fur Cembalo (2001) demască faptul că Dieter Acker nu este nicidecum un neoclasic, așa cum nu de puține ori critica roasă în coate îl poziționează ci, chiar dacă aidoma oricărui compozitor de o anume altitudine aspiră la o clasicitate în sensul unei exemplarități la care puțini acced, este un melancolic, un sentimental incurabil. Ascultînd CD-ul cu pricina, dar mai ales restituindu-i în repetate rînduri muzica, mi-am dat seama că cei care au interpretat opusurile sale ca
Un neamț hîtru by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11349_a_12674]
-
fine, cea de-a treia componentă, deja enunțată într-una din expozițiile anterioare, privește lumea elenistică, imaginea pompeiană, cu alte cuvinte acel repertoriu de semne - și artista merge uneori pînă la citat, la prelevare iconografică și simbolică explicită, - al unei clasicități în pragul disoluției, preluată din mers de o lume creștină aflată și ea tot într-un prag, însă în acela al nașterii. Această disponibilitate simultană pentru privirea directă și pentru memoria resuscitată, pentru lumea vizibilă și pentru aprofundarea analitică a
Forță și melancolie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16320_a_17645]
-
și ce știu și acum și voi ști întotdeauna e că lucrăm, amândoi, împreună, la același Gherghef, cum însuși el o spune atât de inspirat. Textul misivei se ridică la o înălțime, pot să-i spun, europeană, având în vedere clasicitatea epistolară, cunoscută. Așadar, pot naște și în România astfel de cazuri. Oricum, nu avui nici cea mai mică ezitare încredințând tiparului R.L., scrisoarea. Motiv pe care cititorul sunt sigur că îl va înțelege. Iată ce-mi scrie M. H. Simionescu
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
a pictat în stilul realismului socialist, oțelari și tablouri cu țărani, dar și-a revenit repede. Baba depășește contradicția simplificatoare a acestui climat. Soluția sa se bazează pe apelul la valorile marii tradiții a picturii, numit de obicei spațiu al clasicității. Se refugiază în tablourile cu țărani și pictează foarte multe scene din timpul răscoalei din 1907. Pictorul redescoperă chipul și universul țăranului român, conferindu-le simbolul permanenței , din această epocă datează pânzele ,,Întoarcerea de la sapă", ,,Țărani", ,,Odihnă pe câmp". În
Personalitatea zilei: Corneliu Baba by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80763_a_82088]
-
roman epistolar, București, Ed. Albatros, 1978), care pleda pentru "europenizarea" spațiului spiritual românesc, în sensul unui transplant selectiv, al valorilor majore, de la antichitatea greco-latină la Goethe și Schiller. "Euphorionismul", asupra căruia insistă studiul de față, ar milita așadar pentru o "clasicitate absolută", în care literatura dramatică (îndeosebi tragedia) ar fi chemată să joace rolul principal. Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann relevă cu pertinență modul în care această "doctrină" utopică (un fel de "manierism al clasicității", după Ion Vartic) a marcat în
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
față, ar milita așadar pentru o "clasicitate absolută", în care literatura dramatică (îndeosebi tragedia) ar fi chemată să joace rolul principal. Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann relevă cu pertinență modul în care această "doctrină" utopică (un fel de "manierism al clasicității", după Ion Vartic) a marcat în chip aparte operele "cerchiștilor", conferindu-le o notă distinctă, de înaltă, frenetică intelectualitate. Un amănunțit istoric al baladei românești, populare și culte, de până la apariția Cercului Literar s-a dovedit foarte util pentru ceea ce
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
bine „principiului obiectivității”. Scrie Maiorescu: „De aici provine impresiunea de repaus și de mărime pe care ne-o produce antichitatea...; de aici provine diferința că, pe când în scrierile modernilor auzim totdeauna vorbind un individ, cu mărginirea sa egoistică, în operele clasicității, în Tucidide, în Cezar, în Salustie, nu auzim pe istoriograf, ci pare că auzim însăși istoria, în epopeele lui Homer și în cântecele rustice ale lui Virgilie, nu vedem pe poet, ci chiar întâmplările și realitatea poetică”. S-a spus
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
ființei”. Dicționarul enciclopedic este organizat, metodologic, pe mari capitole. Autorul începe, firesc, cu datele biografice (locul nașterii fixându-l la Botoșani), vorbește despre crearea cultului / mitului Eminescu, apoi, alte capitole sunt consacrate „interpretărilor tipologice și categoriale” (clasicismul, romantismul, barocul, simbolismul, clasicitate și modernitate), culturii sale (demonstrată prin personalități istorice, figuri culturale, autori citați sau traduși, eroi literari), mitului și mitologiei (personaje mitologice, păsări, plante, copaci și animale mitice în creația sa), concepției sale filosofice, istorice, sociologice, economice, religioase, pedagogice, lingvistice, consemnând
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
dacă îi putem spune așa, pe care se sprijină, de la începuturi, limbajul sculpturii. Iar cînd invocăm limbajul sculpturii, în mod evident referirea se face la statuarul occidental, în mod particular la cel din perimetrul catolic, a cărui ascendență în spațiul clasicității greco-latine constituie o evidență care nu mai are nevoie de nici o demonstrație. Dacă Dimitrie Paciurea, primul sculptor român care a resimțit imposibilitatea coabitării unei arte realiste, de multe ori documentare, așa cum se regăsește sculptura în spațiul său originar, cu aspirația
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
aceasta inițială, descinsă dintr-o smerenie menită a-l pune în gardă pe cititor, nu-și are rostul, fiindcă nici un alt om nu ar putea scrie o carte asemănătoare. Cauza nu stă în noutatea de conținut a volumului, imposibilă în virtutea clasicității epuizate a temelor, ci în maniera de scris a autorului, limba lui Creția avînd un sunet aparte, de delicatețe calofilă, care atrage mai mult decît ideile pe care le exprimă. În schimb, ideile sunt previzibile și cu totul cuminți, dată
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
falsificat". Intenția fundamentală a fost de a prezenta eroi complecși, fiecare având o concepție despre univers. Ioanide "are mereu în față antinomia construcție umană - eroziune", Pomponescu "oscilează între valoarea de castă și aceea a creației personale", Panait Suflețel "crede în clasicități" fiind dominat de frică asemeni lui Don Abbondio, Conțescu "cunoaște lumea sub unghiul geologicului", Gonzalv Ionescu are noțiunea adevărului sub forma informației "științifice", Bonifaciu Hagienuș e "moralist, cunoscător al filozofilor greci" și al sublimităților eroilor lui Plutarh, dar oricât de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am recitat din Eminescu) și cred că azi aș putea pune degetul pe miezul artei lui Doinaș, atât de greșit înțeleasă în general. Doinaș n-a fost un neoclasic, deși a aspirat întotdeauna, ca orice scriitor mare, la o anume clasicitate, în sensul unei exemplarități la care puțini acced. A fost un artist al melancoliei, al sentimentului îmbătrînirii și trecerii tuturor lucrurilor, al culturii ca necropolă în ruine. Ca și perfecțiunea palatelor de altădată, din vedutele și capriciile lui Piranesi, scrierile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce risipiți ici în novele, colo-n caracteristice izolate, le-ați putea împreuna cu succes în comedie, ca într-o monas superior. Poate ca să nu fiți de ideea mea, însă eu cred că, dacă aveți vo scriere în care elementul clasicității să predomine, apoi e Viclenie și amor. De drama mea n-are să fie nimica, pentru că nu știu ce formă să-i dau, pentru că nu e dramă. S-ar potrivi poate mai multe pentr-un epos, dar atuncea aș pierde vioiciunea scenelor și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
nimănui dacă nu o ataci cu o idee. El rămâne în istoria problemei și în inteligența goală. De altminteri este ciudat să constat o dată mai mult că Apusul începe să trăiască cultural în marginalitate, de unde până acum ne obișnuise cu clasicitatea. Până și câte o nebunie ca fauvismul sau suprarealismul erau trecute în clasicitate. Or, constat acum, cultura apuseană nu mai are forța asta. Nebuniile unui Déleuze, de pildă, sau performanțele de acribie ale lui Foucault din câte o carte ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]