191 matches
-
frumoase care ar fi geniul melancoliei"428. Din punctul de vedere al lui Spiridon Antonescu, pe Loghi îl desparte de Böcklin temperamentul; pictorul urmărește o serie de teme mitologice cărora artiștii germani simboliști sau romantici le imprimă forța viziunii. Caracterul clasicizant al acestor picturi, pe care-l sesizează criticul, constituia limesul care despărțea pictura simbolistă de cea academică. Combinația dintre "aerul" oriental și misticismul german constituie nu doar expresia unei sinteze simboliste, ci și o criză de identitate; Loghi nu se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Peisaj și moravuri Interesul pentru peisaj și natură mărturisește deja o deschidere deosebită față de Înfățișarea prezentă și „reală” a Italiei, În toată complexitatea sa. La mijlocul veacului al XIX-lea, acest interes se manifesta fie Într-o variantă de tradiție iluministă, clasicizantă, În care peisajul primește valoare doar În măsura În care este umanizat, Îmbogățit prin muncă și creație, fie În varianta romantică, unde accentul cade pe natura În stare ingenuă, tonurile se Îngroașă, observația se dilată până la hipertrofiere. În primul caz, imaginea rezultată interferează
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
arhitectura Europei și a Statelor Unite în anii treizeci pe deasupra celor mai diverse ideologii. Având aceeași justificare - identitatea națională este dată de originea (de sânge sau religioasă) a etniei majoritare - ca și în cazul bisericilor și catedralelor din preajma războiului, aceste edificii clasicizante și austere nu invocă prispa sau pridvorul, așa cum ar dori să ne facă să credem unii comentatori ai unor lucrări precum deja amintitele Palat al Victoriei și Operă din Timișoara (arh. Duiliu Marcu) sau pavilioanele de la Luna Bucureștilor (arh. Horia
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
Manolescu, Eminescu apare încremenit în tiparele tradiționalismului (necunoscută fiindu-i la data scrierii eseului, intervenția acestuia din numărul omagial al revistei lui Andrei Pleșu, "Dilema" 1998); Mircea Scarlat, în Istoria poeziei românești (vol. II, 1984), așază poezia eminesciană în "convenția clasicizantă"; Eugen Negrici, în Resursele populiste ale Luceafărului (din "România literară", nr. 17/1996 ( coboară Luceafărul "la nivelul kitsch-ului", având "o atracție plebee"; Dan C. Mihăilescu (într-o tabletă din revista "Luceafărul"): "cât de "reacționar" este Eminescu, reluând astfel într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dacă se întâmplă să fii Smerdeakov, e preferabil să nu abuzezi de „autenticitatea“ ta... Câteva note despre demnitate Nu știu de ce, dar am impresia că despre demnitate ar fi preferabil să vorbim latinește. E, în însăși sonoritatea cuvântului, o provocare clasicizantă, o trimitere la portretul roman, la o specie a virtuții în același timp impozantă și inactuală. Demnitatea e condiția statuară a omului. În asta constă noblețea, dar și riscul ei. Noblețea se manifestă mai ales pe fondul unor circumstanțe precare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să aibă fiecare în parte un motiv unitar ca „descrierea Bărăganului” sau „basmul bisoceanului”, când opera întreagă se întemeiază pe unitatea arborescentă și vie a conștiinței, însemnează a-l micșora și mai ales a-l denatura.”1 Scriitorul este un clasicizant - atribut definitoriu pentru opera redactată la amurgul existenței: „Odobescu aspiră la antichitatea mai ales elenă în orice pagină pe care o scrie către sfârșitul vieții”2. Intuiție exactă a spiritului odobescian, al iubitorului de clasicități, livresc, erudit, cizelat și calofil
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
situațiile În care se află; Într-o societate tradițională, patriarhală, rolul social al femeii este categoric limitat, deci, neglijabil, dar ambițiile Îi sunt pe măsura lumii În care trăiește. Ca orice alt personaj construit În spiritul realismului (critic / ironic/ tipic / clasicizant etc.), eroina lui Caragiale e Înzestrată cu toate virtuțile și metehnele lumii În care trăiește, dependentă, principial, de bărbat / bărbați. Personajul feminin din creația comică (avem În vedere Îndeosebi cele patru mari comedii - O noapte furtunoasă (1879), Conul Leonida față
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
profesionale, cât și a sinelui. De pildă, la una dintre discuțiile cu Andrei Șerban, acesta îmi spunea că întotdeauna trebuie să te perfecționezi, să te lupți cu propriile tale blocaje, să încerci să-ți depășești limita. Sfatul poate părea deja clasicizant... ei bine, nu este. Acum știu că toți care au participat la acest atelier și-au atins limitele, dar nu știu câți dintre noi le-au depășit. Important este că am trecut de jumătatea drumului. Cel de-al treilea aspect la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
te �n cadrul recon-struc?iei City-ului dup? incendiul din 1666. �ntr-adev?r, la Saint Anne�s Church (1714-1725), la Christ Church (1714-1729) ?i la Saint George în The East (1715-1718) mai ales, el concentreaz?, �n singurul turn care surmon-teaz? corpul clasicizant al bisericii, asocieri de elemente din vocabularul clasic, �ndr?znind varia?îi de scar? �n afară regulilor de compozi?ie admise. Se degaj? de aici o tulburare stranie, foarte �ndep?rtat? totu?i de senzualitatea difuz? a numeroase opere baroce
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
u: �a preda dispozi?ia, compo-zi?ia, ra?ionamentul, raporturile de opozi?ie, [care] s�nt elementele primordiale ale artei� (Rapport sur l�enseig-nement de l�architecture de Ch. Garnier, 1889). Astfel, arhitec?îi st?p�nesc un limbaj formalist clasicizant, adecvat �n mod tradi?ional programelor monumentale. Influen?a pedagogic? ?i estetic? a ?colii de Arte Frumoase se extinde atunci asupra unei mari p?r?i a Europei, �n Statele Unite ?i �n America de Sud. Ea se va men?ine �n aceste
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
care să aibă fiecare în parte un motiv unitar ca "descrierea Bărăganului" sau "basmul bisoceanului", când opera întreagă se întemeiază pe unitatea arborescentă și vie a conștiinței, însemnează a-l micșora și mai ales a-l denatura." Scriitorul este un clasicizant - atribut definitoriu pentru opera redactată la amurgul existenței: "Odobescu aspiră la antichitatea mai ales elenă în orice pagină pe care o scrie către sfârșitul vieții" . Intuiție exactă a spiritului odobescian, al iubitorului de clasicități, livresc, erudit, cizelat și calofil, de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Stănescu) face casă bună cu expresionismul grefat pe un trunchi rural (Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț), tradiționalismul (Ion Horea) se învecinează cu ermetismul barbian (Mircea Ciobanu), neoavangardismul unor douămiiști (Marius Ianuș) se află în compania unor șlefuitori ai versului clasicizant (Tudor George, Romulus Vulpescu), beatitudinea angelică (Constanța Buzea) se alătură dezolării negre ca smoala, inconformismului rebel în absolut (Ion Caraion, Adrian Alui Gheorghe, Aurel Pantea), "microrealismul" ambianței domestice moderne (Constantin Abăluță) ia contact cu ecoul bocetelor și ritualurilor imemoriale (Cezar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
minunat de stranie și, în primele 10-15 minute, filmul pare superb regizat în stilul acela calm și cumpănit care i face atît pe admiratorii lui Eastwood, cît și pe criticii lui, să se refere la el ca la un regizor clasicizant : nici o secvență nu pare mai lungă sau mai scurtă decît ar trebui să fie, camera pare a fi mereu acolo unde trebuie spectatorul are toate motivele să simtă că e pe mîini sigure. Dar lucrurile se strică foarte repede. Eastwood
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
puțin cu rezervă. Poziție ambiguă, foarte asemănătoare cu a lui Goethe (care, fapt notabil, în disputele geologice asupra formării scoarței pământului, între susținătorii „neptunismului” și cei ai „vulcanismului”, numit și plutonism, se declara neptunist, viziune mai puțin catastrofică și mai clasicizantă). Cu preferința sa pentru clasic, pentru „discurs” și claritate, având o optică plasticizantă (de unde extraordinarul său dar portretistic), Călinescu se orienta către ontologic (raționalul, discursivul, în problematica ființei). I. Negoițescu, având o natură precumpănitor romantică, e atras de inefabil, de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
două potcoave./ Ave, maree-a luminilor, ave ! ” (O călărire în zori, în Sensul iubirii). Poezia lui Nichita Stănescu e plină de „clasicități”, cu trimiteri la lumea greacă, romană, uneori și la Egipt sau Sumer. Dar nu e o poezie de clasicizant, de om de bibliotecă și de cabinet. Perspectiva din care privește antichitatea e a unui eschollier, ca François Villon (sau ca Hamlet), a unui „fost student”, nu a unui doctor illustris ; e o perspectivă goliardă, nu savantă. Universitățile sunt, ca
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mai ales marine, asociat erosului hieratic, melancolic, luminos, izbucnește cu forță, pentru prima și ultima oară. Volumul postum Nebunul regelui (1976), eclectic, nu se distinge printr-o formulă inovatoare, pentru ca textul editat în De bello dacico (1989) să continue experiența clasicizantă din Țărmul singuratic într-o amplă epopee despre războiul daco-roman și cucerirea Daciei, interesantă ca idee și prin construcția de tip puzzle, care alternează perspectivele asupra evenimentelor, dar greoaie ca lectură. SCRIERI: Cleștar, București, 1936; C. F. R., București, 1938; Cântece de
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
erudite s-au fabricat clasici „travestiți”. Pentru ca cineva să râdă de parodierea Eladei, trebuie să cunoască pe Homer. Încât veselia e rezervată numai oamenilor de bibliotecă, P. Dumitriu a făcut ceva în felul lui Topîrceanu, alegându-și ca pretext pagini clasicizante. Pentru un începător chiar astfel de jocuri sunt senzabile și tânărul nostru autor, care pare a avea o pregătire filosofică, promite. G. CĂLINESCU Incognito se află în aceeași linie cu Doctor Jivago, printre marile romane implicate în actualitatea fundamentală a
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
compresiune și dogmatism intelectual pe care sămănătorismul și epigonismul o lansaseră în literatura română, iar pe de altă parte, dezideratul autenticității, pe care tot mai mulți scriitori tineri (de amintit aici cercul trăiriștilor din jurul lui Mircea Eliade) îl opun formulelor clasicizante ale vremii. Rezultatul a fost adoptarea unor astfel de poziții de avangardă și un semn de emancipare spirituală, de explorare și experimentare a unor noi atitudini față de literatură, un mod legitim de lărgire a conștiinței estetice. Chiar și în varianta
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
păstrându-se și în Chemarea pământului meu (1972), Strigătul tăcerii (1974), Pasăre fără somn (1975) și Sfere albastre (1976) -, Ștefan Aug. Doinaș a găsit un „lirism autentic, întemeiat pe o mare încredere în limbaj”. Poezia se remarcă printr-o viziune clasicizantă, în care teme tradiționaliste - sacralitatea pământului natal, amintirea casei părintești, perindarea, însoțită de o ușoară nostalgie, a anotimpurilor, comuniunea cu înaintașii - sunt tratate în versuri limpezi, armonioase, în descendența lui St. O. Iosif și Ion Pillat. Marcată de o anume
DESLIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286738_a_288067]
-
Walt Whitman, R. M. Rilke, Ivan Bunin. Studii oferă N. Iorga. Nu lipsesc documentele, corespondența literară: Duiliu Zamfirescu, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, V. Alecsandri. O preocupare constantă se manifestă pentru românii din Valea Timocului. Revista are ținută academică, de gen clasicizant, în spiritul „Vieții românești” sau al „Gândirii”. V.T.
CUGETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]
-
formulă succintă, el e un pictor-povestitor. Linia Odobescu-Hogaș-Geo Bogza are în vedere asemănări în privința vizualității, însă notele deosebitoare predomină. Prin abundența referințelor la cei vechi (parțial cenzurate de G. Ibrăileanu), literatura lui H. a stârnit discuții; unii l-au considerat clasicizant sau „homerizant” (E. Lovinescu, Vladimir Streinu), ba chiar „clasicist baroc” (Șerban Cioculescu). Alții au remarcat exuberanța, frenezia acestei proze, expresie a unui temperament vitalist (G. Călinescu). „Opera lui Hogaș, afirma E. Lovinescu, nu e nici contemporană și nici măcar specific națională
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
România literară”, unde îndeplinește și funcția de redactor șef-adjunct. Între 1964 și 1968 a fost secretar al Uniunii Scriitorilor. I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1961, 1976) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1972). În operă, H. e un clasicizant. Principalele atribute ale originalității sale, perceptibile chiar în cartea de debut, Poezii, apărută în 1956, sunt disponibilitatea melică, darul de a adapta muzicii interioare a propriei sensibilități toate ritmurile de tip tradițional și redimensionarea în spirit modern a poeziei roadelor
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
universului fictiv, dincolo de varietatea manifestărilor exterioare. Ceea ce pare să confere unitate prozei lui Călinescu este viziunea comică exuberantă, căreia i se subsumează textele, voioșia structurală cu rădăcini în atitudinea olimpiană a lui Maiorescu. Inaptitudinea pentru tragic, ca și fixismul caracterologic clasicizant îl împiedică pe Călinescu să acorde atenție personajelor complexe, care nu pot fi reduse la tipurile mulate pe instinctele umane de bază. Un loc aparte în opera lui D. îl ocupă Fals tratat de psihologia succesului (1972). Criticul, cu certă
DAMIAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286666_a_287995]
-
literatura română. Literatura maghiară este studiată metodic, pe genuri, luându-se în considerare diferențierea dintre generații, dintre literatura masculină și cea feminină etc. C. s-a remarcat, în calitate de cronicar literar, prin judecăți de valoare ferme, dar elegant formulate, prin spiritul clasicizant vădit în simțul măsurii și al echilibrului. El scrie cu ochii la G. Ibrăileanu, pe care l-a apreciat pentru capacitatea de armonizare a specificului național cu cel local, a tradiției cu tendințele novatoare. În ceea ce-l privește, a înclinat
CHINEZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286198_a_287527]
-
Alexander Kiossev, "National Identity and the Textbooks of Literary History: the Case of Bulgaria", pp. 411-418). În privința rolului jucat de manuale și antologiile școlare în procesul de emergență a literaturii naționale, rețin observația lui Alexander Kiossev referitoare la funcția lor clasicizantă: "manualele tind să normalizeze și să instituționalizeze o retorică elitistă romantică, un "discurs al clasicului"". (Kiossev, "National Identity and the Textbooks of Literary History", p. 414). 107 Emmanuel Lozerand, Littérature et génie national. Naissance d'une histoire littéraire dans le
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]