481 matches
-
făcuse cunoștință cu un cuplu de englezi bătrîni care aveau unul. Era un pian În stare proastă, la care trebuia să folosești surdina și să cobori pedala stîngă. I-am spus lui Kate că mama cîntase la pian și restaurase clavecine. A o privi pe Kate interpretînd pentru mine, la Capri, niște preludii de Debussy reprezenta unul din acele momente pe care le-aș putea trece pe lista „marilor clipe ale vieții“, cu atît mai mult cu cît făcusem dragoste chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
prima vedere, a fost probabil un tată convenabil, avînd prea mult de lucru și prea mulți copii ca să mai stea să-și bată capul cu viața sexuală a fiecăruia dintre ei, Însă el m-ar fi silit să cînt la clavecin toată ziua, așa că mai bine să fiu François, fiul lui Franz, decît Karl Philipp Emanuel, fiul lui Johann Sebastian. Era scris că fiul lui Franz Weyergraf nu se va culca cu domnișoara Patakis În acel august 1958 În mijlocul tufelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
multă inteligență decât un muncitor și să știe să facă altceva decât ceea ce știe. Eu cred că mania de a le ridica pe un soclu ideal este perfect absurdă: nimic nu este mai ideal decât un poet... Poetul este un clavecin și nimic mai mult. Fiecare idee care trece pune degetul pe o clapă: clapa răsună și dă o notă, aceasta e tot”. În prefața celei de a II-a ediții a volumului Les fleurs du mal Charles Budelaire, apărut la
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
întâi să o întreb și pe Charlotte dacă are ceva împotrivă. — Firește, spun, ușor luată prin surprindere. — Rămâi numai o secundă pe fir, te rog. O sun chiar acum. Închide, lăsându-mă să aștept. Aștept, ascultând muzica ușor metalică de clavecin, încercând să nu fiu dezamăgită. Doar nu mă așteptam să zică imediat da. Evident că trebuie să ceară acordul prietenei lui. În cele din urmă, Guy revine la telefon. — Samantha, nu prea cred că se poate. Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
câmp cu mortăciuni... Dincolo de Hala Traian... Mai încoace de Institutul de Medicină Legală. Dublu dezorientat, cu privire la adresele la care îmi încredințasem colecțiile... Și într-un perimetru unde nu mai m-aș fi mirat să întîlnesc, galopând, sălbăticiuni cu măruntaie de clavecin între măsele... Între Dudești, Labirint și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat. ...Și abia acum mi-am amintit că, în Mozambic, talmudistul Rabbi Simeon bar Yose mi-a destăinuit necazul de moarte în care nu voi întîrzia să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de bucățele, la rândul lor devenite amnezice, de către elicele unei șalupe grănicerești, pe când forța traversarea Dunării înot, ilegal, spre Yugoslavia. Nevastă-sa (presupunînd că, vreodată, repauzatul șofer îi raportase, în pat, staționările camionului său, din care împrăștia renascentiști și răsturna clavecine), nevastă-sa, zic, băuse sodă caustică și fusese incinerată la crematoriu Directorul șantierului meu căzuse în condiționările unei pareze. Grupul de șantiere se scindase. Când am debarcat în București, orașul mi s-a părut montat la capătul spirelor unui arc
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-vă, nobilă doamnă! Străzi cât niște poteci, străbătute cu portiera întredeschisă, cu gâtul închis și excitabilitatea extremă că, din următoarele alveole ale nu știu căror saloane de secol XIX, voi desluși, în sfârșit, sunetele înmiresmate, de înger săgetat, ale unui clavecin... În loc de asta, și împotriva oricăror eforturi depuse de către acest brav conducător de taximetru... 124 DANIEL BĂNULESCU Îți face nervii cravată. Te strânge cocoloș. Te vâră în punga cu scuipați și coji de cartofi, din ghena de lângă lift... Materialul ăsta de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ale căror adrese le-am caligrafiat firesc, cu exactitate științifică, într-un carnețel, mi-am desfoliat, pe rând, secvența de tablouri, bruma de argintărie, inestimabilele piese de mobilier, plus discutabila rufărie. În fine, cea mai îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
că acele șapte adrese la care-mi distribuisem, cu atâta ușurătate, averea, mi se șterseseră cu aceeași eficiență atât de pe cortex, cât și din înscrisurile borsetei. Pe căi ocolite, m-am interesat de camionagiul ce-mi hurducase, cu atâta tembelism, clavecinul, pe povârnișul străduțelor 123 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Lîngă-un ghiveci cu asparagus, un domn pântecos, cu ștaif funcționăresc, absorbea, pe la un capăt, ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cel mic. Și că măgarul (le era evident totuși că era un măgar) avea calitatea 304 DANIEL BĂNULESCU O chema Maria Nicolici. Mână în mână cu Miliția din cartier. Ocupîndu-se cu niște căcaturi de vrăji. În rest, persoană cultă, violoncel, clavecin, cultură clasică, elevată (cînd auzi și vorba asta filozofică, elevată, lui Arvinte, ce era veșnic mort după cuvintele distinse, aproape i se sculă.) Isteața dăscăliță putea fi însă și cu curul în sus, pretențioasă. Punea două condiții. Pe parcursul șederii la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
visul nostru / să deschidem un pension pentru fluturi; / și din naivitate nici nu știam / că o mulțime de lume se gândise / mai înainte la asta". Candide Proiecte primăvăratice denunță fondul himeric, fantast al celui care abandonându-se halucinației, invocând harfa, clavecinul, viola și cornul, se confruntă cu teluricul. Sedus de orizonturi sans rivages, Mihai Ursachi practică programatic aventura (intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în oglinzi deformante opunând sordidului, profanului și rutinei o detașare specifică, travestită în surâs. Două poeme
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mă-ntreabă vântul / Și surd repetă întrebarea / Cu mii de clopote pământul..." Muzica, paradigmă focalizantă, precede cuvântul. Poetul construiește cu ceea ce Romain Rolland înțelegea prin idei muzicale, "cu-ntretăieri de gânduri, de sunete"; instrumentația lui se sprijină pe acorduri de clavecin, de ceteră, de piane; tempo-ul e marcat de orologii. O dată, el semnează o Invocațiune pentru ondiolină, alteori lieduri: "Să cânte pasul tău, acum! Dar pasul meu este de fum" (Lied). Vremea cântă în felul ei: "Moară a timpului, greier
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
literară", 11 (2002). Ștefănescu, Alex, Istoria literaturii române contemporane, București, Editura Mașina de Scris, 2005. Tâlvâc, Diana Ana Blandiana. În căutarea unui limbaj poetic original, Oradea (Rezumat), http://www.uoradea.ro/attachment/ 791672704232e82e41d0a31a6bc16159/bc975890c8d7dd60a4578bee1ce4725a/Talvac Diana Rezumat teza de doctorat.pdf. Timofte, Doru, Microeseuri pentru clavecin și orchestră, Timișoara, Editura Marineasa, 1999. Timofte, Doru, Hermeneutica singularului, Timișoara, Editura Marineasa, 2002. Tomuș, Mircea, Istorie literară și poezie, Timișoara, Editura Facla, 1974. Tomuș, Mircea, Mișcarea literară, București, Editura Eminescu, 1981. Dumitru Tucan, Sensurile modernității. Dinspre modernitatea iluministă înspre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu adevărul, cu spațiul, timpul, sau universurile paralele. Ca într-o pictură de Escher, în care intri magnetizat și din care nu mai știi cum să ieși... Avînd în minte și în urechi, la propriu ciclurile 1 și 2 din Clavecinul bine temperat de Bach, Murakami si-a propus initial să scrie doar două volume, construind fiecare din cele douăsprezece capitole în mod minor și major, dar apoi, continuarea a venit de la sine. Scriitorul japonez inovează și la nivel de subgen
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un concept nou, îmbogățit și comprehensiv pe care îl denumesc ideologicul "bine temperat". Îmbogățit și comprehensiv, ideologicul "bine temperat" nu rămâne doar un concept rece și abstract. El se exprimă prin stări, atitudini și direcționează acțiuni. Prin analogie cu arta "clavecinului bine temperat", în care J.-S. Bach explora, pentru prima dată în istoria muzicii, întreaga gamă tonală și multitudinea intervalelor muzicale, ideologicul "bine temperat" avându-și baza în paralogic explorează, la rândul său, gama celorlalte ipostaze ale gândirii mai sus
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de lumină (din 1959 și până în prezent), dăruindu-se și dăruind. „Viața mea încă nu este epică... Poezia m-a ținut pe verticală...”, instaurând în suflet o strictă ordine morală... „Coardele vibrează vocea sfântă...” (rmbra Paradisului), „îmi sună voci de clavecin” (Muzică), „robit mă sună cornul în departe...” (Erezie) - glăsuiește, ades, poetul... Dacă uneori, „trist mă țin prin salvele luminii / flux/reflux sorbindu-mă strein...” (Lauda crinilor), „inocentul trup / serafic trece-n umbră prin cetate...” (Altfel de toamnă), și atunci... „raza
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
sau luată în seamă de cineva, când încerca să povestescă ciudățeniile. Rafael ajunse la vârsta de cinci ani, când reuși să-și uimescă bunicii și părinții. Levita până la tavanul salonului, după care cobora lin întrebând: -Vă place, cum zbor eu? Clavecinul cânta singur, fără a se vedea cineva care să-i apese clapele, trompeta era ridicată în aer de nimeni, cântând singură. Ușile se dechideau singure la orele prânzului și cinei, farfuriile pline cu mâncare zburau prin aer, așezându-se singure
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
contelui, după obiceiurile acelor vremuri. Mobila trosnea mutându-și mereu locul, diverse obiecte zburau prin cameră, după care se așezau la locul de unde plecau, ușile și ferestrele se deschideau sau închideau singure, lumânările policandrelor se aprindeau singure, neaprinse de nimeni, clavecinul și trompeta cântau melodii superbe, fără ca cineva să facă aceasta. Acum când Rafael avea cincisprezece ani, totul era clar, comunica cu spiritele celor dispăruți, atenționând prezența lor prin diverse fenomene, dar fără a pricinui rău cuiva. La castel au venit
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ludwig von Beethoven și Giacomo Meyerbeer. Din corespondența compozitorilor germani Joachim Raff și Louis Ehlert rezultă aceeași proprietate psihică. Cu un grad slab de audiție colorată erau dotați părintele Louis-Bertrand Castel, autorul unei cărți intitulată Optica (în care folosește expresia clavecin ocular), romancierul german Karl Gutzow, întemeietorul psihofizicii Theodor Fechner. Poetul german Otto Ludwig descrie în jurnalul său intim momentele de apariție a cromatismele sale, anume atunci când citea operele lui Johann Christoph Friedrich von Schiller și Johann Wolfgang von Goethe. Demn
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și acopere lipsa unui dinte, ceea ce nu-i știrbea însă cu nimic chipul drăgălaș, iluminat de doi ochi verzi, umbriți de gene lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
iscodi, curios să știe, Ferdinand Sinidis, și râse scurt, fixându-și ochii rătăciți prin fereastră, departe, în depărtarea îndepărtată. Cartea despre suflet Capitolul iubirii, al meu și-al Lizelotei E un divertisment în si bemol major, E, ca pe-un clavecin, o pulbere a gavotei, Pe care scriu ceva, cu degetul arătător. Iar florile frumoase pe care i le-am trimis În fiecare dimineață, - pentru mine, - Mi-au fost o bucurie pe-o canava de vis, Lipsită de-așteptări, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
care scriu ceva, cu degetul arătător. Iar florile frumoase pe care i le-am trimis În fiecare dimineață, - pentru mine, - Mi-au fost o bucurie pe-o canava de vis, Lipsită de-așteptări, lipsită de mai bine. O văd la clavecin cum descifrează note, Sau cum trezește somnolente flori, - Capitolul de dragoste al meu cu Lizelote Vreau să rămână pulbere de aur mat, pe nori. Îi stăruie, cucernic, pierdute mirodenii, În păr și mai ales, aproape de urechi, - E un miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
limpede de ce e rău, În fond luptă Într-unul din nenumăratele războaie din America Latină din care nimeni nu Înțelege nimic, și un traficant de droguri, ăsta da, un nemernic ingenios bine definit, dar niciodată bine temperat cum e, de pildă, clavecinul. Și din nou răsare-o Întrebare, ușor iritantă local: ce caută americanii lunetiști sau nu În Panama? Desigur că, Într-o scurtă dar falnică secvență, un oficial al unei organizații tainice Însă oficiale explică că ei luptă acolo pentru democrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în acel moment nemaiexistând coridorul, nici întunericul, ci un un spațiu colorat în care a răsuflat ușurată: aha! toate astea le știe; dar umbra stând cu spatele și cântând la pian aducea numai cu fiica ei, iar sunetele erau de clavecin și, repetate mereu aceleași, deveneau enervante, încât le-a îndepărtat cu mâna de lângă ea, apoi, întorcând capul într-o parte, și-a zărit fiul îndreptându-se spre ea cu un mers încet, în cerc, pașii lui tăcuți se învârteau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
departe. Am să-ți vorbesc“. Și, pe când se întorcea spre terasă, cealaltă femeie s-a ridicat și a intrat într-o încăpere vecină cu a doamnei Marga Pop și la puțină vreme au răsunat de acolo sunetele alambicate ale unui clavecin. „Mi-a fost dor de tine. Abia te așteptam“, a spus bătrâna doamnă, uitându-se drept în față, aranjându-și cu o urmă de cochetărie gulerul capotului în jurul claviculelor firave și a umerilor subțiri și osoși, lovindu-se cu un bețișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]