336 matches
-
autobuze supraetajate și să te dai cu ele prin oraș, le-am vedea parcate pe trotuare de către îmbogățiții zilei. Și dacă ar deveni trendy să ai combină de treierat, i-am vedea la semafoare, ocupând câte două benzi pe sens, claxonând nervos în prima miime de secundă după ce s-a făcut verde. În universul lor, mai importante sunt mașinile, poluarea, iar activitățile sportive pe bulevarde în weekend, într-un oraș care moare încet, este blasfemie.
Crima lentă, în imagini martor: ca să nu ziceți că v-a luat prin surprindere tragedia ce va veni () [Corola-blog/BlogPost/339153_a_340482]
-
vor sta pe la terasele de fițe (foto:metropotam.ro). Imaginea nu e departe de ceea ce se întâmplă deja. Nu s-a dat tonul la camioane și treierătoare, dar străduțele din spatele marilor bulevarde au început să fie sufocate de șoferi care claxonează, conduc isteric și se înjură unii pe alții pentru că nu încap mai mult de unul pe sens. Unii merg cu 60 de kilometri la oră pe alei, de nu mai ai curajul să-ți lași nici măcar câinele dezlegat să zburde
Imaginea unei capitale europene care își omoară metodic locuitorii: ce nu face primăria, „rezolvă” Waze-ul () [Corola-blog/BlogPost/339220_a_340549]
-
de mult să împlinesc vârsta aceea. Dar fără răsturnări spectaculoase în privința independenței mele... până azi. Țin minte că pe-atunci un unchi cu mare greutate în familie m-a urmărit într-o după-masă minute în șir de pe șosea, m-a claxonat și, furios că nu-l observam, a tras pe dreapta, m-a muștruluit, a insistat să mă ducă el însuși acasă și să-mi țină, în fața alor mei, o prelegere despre riscul de a fi tocilară și aeriană, de a
CITITUL STRADAL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342030_a_343359]
-
hohote și înflorea văzând cu ochii... „Nu se poate! Asta e culmea ironiei.” M-am ridicat de pe bancă, lovându-mă cu palma peste frunte, și mai apoi, cipindu-mă de obraji, să mă conving că nu visez. Câteva mașini au încetinit și claxonau, nu pe mine, ci norocul și pe cea înfloritoare, iar doi-trei conducători auto fluturau pe geamul întredeschis un cec în alb... Să mori de oftică, nu alta! Am ratat întâlnirea cu norocul. Numai mie putea să mi se întâmple. De
ÎNTÂLNIREA CU NOROCUL... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341865_a_343194]
-
leșin. Avu, totuși, tăria să murmure: --Fie! Numai să scăpăm odată de acest calvar. Au semnat mașinal actele pregătite de Nae, gândindu-se ce mai puteau vinde ca să scape. Iar Nae, trecea în fiecare dimineață prin fața magazinului, răsturnat în mașină, claxonând insistent. Când îl vedea, Trache întorcea spatele și-l înjura. Peste două, trei zile, Nae venea tot cu mașina lui Mototolea și bătea darabana, cu degetele lui noduroase, în tejghea, rânjind, de față cu clienții: --Banii, nea Moto, banii, că
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
Însă, acest pion de bază al concurenței din economia de... chioșcuri a continuat să le facă zile fripte și să le pună piedici inimaginabile, că...așa-i concurența. Ca în basmul românesc: cine se supără, îi tăiem nasul. De aceea claxona omenosul Nae când trecea cu autoturismul lui Mototolea prin fața magazinului acestuia. Să-l salute călduros. Chiar o făcea, fluturând mâna deasupra capului și afișând rânjetul de rigoare. La care, Mototolea răspundea cu același rânjet prietenos. Chestii de politețuri negustorești, cum
CHIOŞCARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341101_a_342430]
-
merge. Mașina din fața mea demarează în trombă, foarte aproape de el, șoferul țipă ceva neinteligibil, coloana se pune în mișcare, actorul e pe trotuar, dar încă se mai aud claxoane, cei din spate se grăbesc. Mi se face rușine. Și eu claxonez uneori mașina din față la semafor. Șofer de București. Mitică. Azi dimineața primul lucru care îmi apare în feed e videoclipul cu smerenia, al lui Dan Teodorescu. Foarte șeruit și comentat. Mă gîndesc la formatorii de opinie care apar în
Mircea Albulescu s-a dus să moară, însoțit de un cor de claxoane și înjurături. „Un bătrân înalt traversează foarte greu strada, de-abia merge…” () [Corola-blog/BlogPost/337989_a_339318]
-
doar trei mașini - două spre centru, una - spre Răcădău. Ăia pe care teoretic i-aș fi putut încurca n-au avut nici o treabă, dar cretinul care urca a trecut pe banda celor care coborau și aproape că m-a atins, claxonînd. Nu vrea să știe ce i-am tot urat!” Nu, nu mă uit la TV dintr-un loc călduț, e vecina mea, am văzut-o - cu microfonul în mînă (deși-s - 20 C) - de la geamul librăriei unde lucrez, mi-am
O reporteriţă tînără spune: [Corola-blog/BlogPost/100641_a_101933]
-
haiku într-un fel dezarmant, violator, nici măcar nu-și dădea seama de asta. M-am trezit conducând pe exact acea șosea. Pe la mijlocul ei, am oprit mașina în plin drum, hai afară, i-am spus. Unde? Vino! Mașinile treceau pe lângă noi, claxonând isteric, mă ținea strâns și dansam pe o piesă Yello pe care ce banal - multă, multă vreme n-am suportat s-o mai aud. Nu știu cât am dansat așa, în mijlocul strazii, în mijlocul nopții... Am sărutat-o în fugă, abia atins. Ne-
Paul Dicu [Corola-blog/BlogPost/100811_a_102103]
-
dorința de a achiziționa un șorț pentru mama lui și, după negocieri prelungite, s-au îndreptat spre Bran pentru a lua picnic-ul acolo. „La intrarea în sat, soția mea, rememorează Randall întâmplarea, care conducea foarte încet, de altfel, a claxonat ca să-l avertizeze pe un țăran care mergea alături de o căruță trasă de un cal. În loc să se dea la o parte, el a pășit drept în fața mașinii, fiind trântit la pământ. Morgan și cu mine ne-am dat jos să
ROMÂNIA & SUPUŞII MAJESTĂŢII SALE – „ON NE FAIT PAS DE ROMANS ICI...” de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344362_a_345691]
-
cai aburiți trag storurile și dorm cele cinci minute pentru frumusețe apoi alerg cu viața la piept fiecare drum are cheia lui sol mă scutur de ploi precum câinii din adăposturi n-am stare toamna mea are pantofi portocalii o claxonează la semafor alcoolici anonimi ăla care scrie ca să evite viața umblă cu moartea în buzunar de-i sar toate femeile de gât să plătească umbrela cu care iese în ploaie aproape singur străzile șiroiesc de apă vânzătorul de ziare ascunde
ABURI DE TOAMNĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377440_a_378769]
-
cai aburiți trag storurile și dorm cele cinci minute pentru frumusețe apoi alerg cu viața la piept fiecare drum are cheia lui sol mă scutur de ploi precum câinii din adăposturi n-am stare toamna mea are pantofi portocalii o claxonează la semafor alcoolici anonimi ăla care scrie ca să evite viața umblă cu moartea în buzunar de-i sar toate femeile de gât să plătească umbrela cu care iese în ploaie aproape singur străzile șiroiesc de apă vânzătorul de ziare ascunde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377638_a_378967]
-
mai mult îmi plac toamnele cu chiștoace băltindfrunze putrede cai aburițitrag storurile și dorm cele cinci minutepentru frumusețe apoi alergcu viața la pieptfiecare drum are cheia lui solmă scutur de ploi precum câiniidin adăposturin-am stare toamna mea are pantofi portocaliio claxonează la semafor alcoolici anonimiăla care scrie ca să evite viața umblă cumoartea în buzunar de-i sar toate femeilede gât să plătească umbrela cu careiese în ploaie aproape singurstrăzile șiroiesc de apă vânzătorul de ziareascunde sub tejghea un număr din Luceafărulbrusc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377638_a_378967]
-
odihnitor al câte unui pârâu de munte. Am simțit vântul plăcut răcorindu-mi fața și umflându-mi bluza. Iar eu îngânam voios o plăcută arie din "Tanhauser" de Wagner. După ce am călătorit vreo jumătate de oră cu camionul acela care claxona conștiincios la fiecare curbă, am ajuns în cele din urmă într-un sat situat în vecinătatea unor munți înalți. Am mai gonit apoi încă vreun kilometru prin sat până ce, în dreptul unei școli, camionul a oprit brusc, ca și cum i-ar fi
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
popular? Ana PĂCURAR: Da. De exemplu, am îmbrăcat tinere, când am avut deschiderea. Atât erau de frumoase! Acum, de Crăciun, au mers la colindat și am împrumutat costume populare și s-au îmbrăcat. Au mers pe jos și din mașini claxonau oameni și ziceau ,,Bravo!” Deci totuși vibrează oarecum, dar nu se mai îmbracă, ca și atunci când noi la biserică mergeam în costum popular. Eu am adunat costume ca să nu dispară, să nu se prăpădească. Atât! Nu știu de ce nu se
DRAGOSTEA DE MAMĂ, MATERIALIZATĂ ÎNTR-O ASOCIAŢIE CULTURALĂ de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2056 din 17 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/372325_a_373654]
-
separate pentru gunoi, o rețea eficientă de transport în comun, drumuri pentru biciclete, străzi mari și late, multă verdeață, fiecare hipermarket din țară să fie înlocuit cu câte 100 de supermarketuri nemțești. Să nu mai existe motive ca românul să claxoneze la intersecție, să alerge după metroul ce tocmai se pregătește să plece din stație, să arunce mucurile de țigară pe jos, să nu mai înjure în mijloacele de transport, să nu-și mai vorbească de rău aproapele... Atunci, România va
POVESTEA VORBEI... de KASANDRA KALMANN-NĂSĂUDEAN, MADRID, SPANIA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345024_a_346353]
-
tăcut! El mi-a zis că "măcar să le mai răresc. Și-a zâmbit frumos! M-a invitat și la o cafea". (Paul Vajovschi) "Mile ne-a readus în minte exercițiul faptei bune! Azi am respectat regulile în trafic, nu am claxonat, am avut răbdare! Am fost calmă la birou, am dat o mână de ajutor echipei, desi până acum nu le dădeam decât de lucru. Apoi am luat flori înspre casă și am facut un ocol pe la mama, care mereu plânge
AUTOR, MILE CĂRPENIŞAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345293_a_346622]
-
spațiile vaste între diferite locații pe care le străbați obligatoriu cu mașina (am văzut la un moment dat, abia după vreo două luni americane, trei pietoni care traversau tacticos pe zebra și nicio mașină de pe cele patru benzi nu a claxonat) și care îți dau sentimentul că respiri prin toți porii, marea diversitate etnică ce te face să te gândești altfel la aproapele tău, întrucat și tu esti un simplu om în mulțime, coloritul inedit al accentelor pe care limba engleză
OLEACӐ DE SCARLETT de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376884_a_378213]
-
după atâta survolare. Iar acasă, ei bine aici, se mai întâmplă câteodată să și batem la ochi, că deh, oameni suntem. Vara e anotimpul repatrierilor noastre sezoniere, scurte și concentrate. Pe strada pe care am copilărit - în sfârșit asfaltată! - se claxonează reciproc sașii ardeleni din mașinile cu matriculă müncheneză cu ungurii de la Pecs. Mărinimoși, acordă prioritate de dreapta unui fost coleg de școală generală, venit într-o minifurgonetă cu număr de Valencia. Seara, băieții și fetele se adună pe terasa pizzeriei
ROMÂNUL CĂLĂTOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375277_a_376606]
-
insuflaseră dragostea pentru materiile lor,orele de chiul,deși puține,freamătul acela de viață care nu putea fi învins de nimeni prinzând sub atele orice fărâmă de liniște.Oare mă va place?... Oare voi putea ajunge la el?... Mașina Violetei claxonă cu putere,spărgând pieptul nopții,cu aerul său de superioritate și lux. -Iată-mă!am spus,dând binețe tatălui ei și urcându-mă alături de ...Vlad!Era acolo!Frumos,elegant,orbit de ea... -Vă cunoașteți!,el e Vlad,vecinul și partenerul meu
O SFÂRŞISE VIAŢA,UNDEVA,DEPARTE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369183_a_370512]
-
e o statuie de bronz. Seară, această piață e plină de lume. Foarte mulți puști care stau pe jos, fumează, beau. Locuitorii Madridului sunt foarte liniștiți și civilizați. Nu am auzit nici o mașină la care să-i scrâșnească rotile, să claxoneze - că la noi în capitala - sau să se dea cineva în spectacol. Cred că aici intervine și respectul pentru celălalt. În zona centrală există o serie de palate și biserici monumentale: Basilica de Nuestra Senora de Atocha, biserica Sân Francisco
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
noroc pe noi! Cine e doamna? — Fabia. Ea e... chiriașa noastră. — Chiriașa? Fabia strîmbă din nas. — Chiriașă și foarte bună prietenă, mă corectez iute, Înconjurînd-o cu brațul. SÎntem foarte apropiate... Slavă Domnului, În spatele Mini-ului a oprit o mașină, care claxonează de zor. — Ho, că plec acum! zice Martha. Becky, noi ne ducem să ne luăm cîte o cafea, tu vrei ceva? — Nu, nimic, mersi! O să aștept aici, acasă. La mine acasă. Îmi pun o mînă pe clanță, ca proprietăreasă a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
privește noile generații, încearcă numai să le vorbești despre Kursk. Ar însemna să le strici plăcerea de viață. Uită-te la imbecilul ăsta, o să fie strivit... Pe stradă, suporterii cu drapele și cu sticle înaintau printre mașini, care îi evitau claxonând. — Și ca să-și promoveze examenele, au să repete ceea ce au fost învățați: a fost odată un Hitler rău, care nu-i iubea pe evrei și care a omorât șase milioane dintre ei și ar mai fi omorât încă și mai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
echivalează cu o percepere grosieră și rapidă a informației. Este o cale subcorticală ce nu trece prin cogniție. Să luăm un exemplu: imaginați-vă că traversați strada. Sunteți cufundat în gânduri și nu ați văzut mașina care se apropie. Șoferul claxonează, ceea ce vă face să tresăriți și să faceți rapid un pas înapoi. Experiența pe care tocmai ați trăit-o și pe care o considerați de fapt «un reflex» urmează traseul talamo-amigdalian. A doua cale, pe care am putea-o numi
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
judecă repede. Dacă rămâneau În interiorul clădirii și aceasta se prăbușea, riscau să fie amestecați cu dărâmăturile...! În eventualitatea totuși, dacă reușeau să fugă afară, riscul se amplifica. Unele clădiri se prăbușeau catapultând cărămizile În toate direcțiile În timp ce automobilele se tamponau claxonând, producând o altă serie de morți și suficient de mulți răniți. Alese soluția pe care o avea la Îndemână. Răsturnă câteva mese, repezindu-se la unul din stâlpii de rezistență, Îmbrățișându-l, lipindu-se de betonul lui salvator, pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]