504 matches
-
de tare încât, deși aflată la început de drum literar poate oferi atâtea imagini schițate natural pe fondul unui lirism intens și autentic. „Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește!” (din poemul Vară) Tablourile astfel create, uneori contrastante, abundă de simboluri bine alese și cu multă atenție inserate creându-ți impresia că ai de-a face cu un autor cu state vechi în breaslă, dar descoperit de
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
ochii tăi de peruzea, Deschide-ți brațele să adulmece Adierea răcoroasă a dimineții montane În timp ce te-ntinzi leneșă pănă la norii de fildeș. Lasa-ți părul cu miros de lămâiță Să danseze ca o crinolină de fluture Pe cerul de cleștar brodând speranță... Îndrăznește! Țiuie timpul răsucit sub tălpile-ți feciorelnice Pădurile se-adună sa-ți cânte Din foi subțiri de mesteacăn și-alun Brândușe violete te-așteaptă pe cărări de munte Să ți se-aștearnă coroană Vino! Istovită de soare
IMPRESII DE LECTURĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364926_a_366255]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ARATĂ-MI DRUMUL, IUBITE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Tot mai departe rătăcești, tot mai aprope tăcerea cade... Un gând nerostit se sparge, eres în unda de cleștar. Voit a fost că tu să fii o ultimă dezlegare când spinii germinează pe tălpile căutărilor. Pygmalion, imi zămislesc iubirea din mine și din tine, înainte ca soarele eternității să-mi scuture cuvintele împrăștiate într-un ochi de timp. Câte
ARATĂ-MI DRUMUL, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366420_a_367749]
-
pășea grăbit pe lângă Adriana, mai mult trăgând de ea, decât ar fi condus o doamnă la o plimbare romantică pe malul lacului. Se grăbea să ajungă la șevaletul lui abandonat tocmai când razele soarelui se înfigeau perpendicular, spărgând luciul de cleștar al lacului Viverone, în mii de cristale strălucitoare. Spera să mai prindă acea lumină favorabilă de care avea nevoie, în realizarea tabloului schițat pe pânză. Lacul parcă luase foc așa-i strălucea de frumos suprafața. Adriana răsufla precipitat. În ritmul
ROMAN ÎN LUCRU, CAPITOLUL XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365648_a_366977]
-
ciuta și iedul lor. - Scumpilor, spuneți-mi, vă rog, ce sunt boabele de rouă? - Boabele de rouă sunt începuturile lumii, spuse cerbul. - Eu cred că boabele de rouă sunt lacrimile Maicii Domnului, șopti ciuta. - Boabele de rouă sunt oușoarele de cleștar ale nopții, adăugă și iedul. - Vă mulțumesc! strigă bucuros ursulețul. Apoi sări sprinten pârâul și începu să urce coasta muntelui. După niște tufe se întâlni cu bunii săi prieteni, ariciul și bursucul. - Măi băieți, ia spuneți-mi, ce sunt boabele
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlainiene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cleștar în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeniți în seară amândoi, când fericiți visam același vis să rătăcim în lume numai noi. la tine-n brațe toamna astăzi râde, la mine plânge iarăși sera-n prag
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352552_a_353881]
-
în colț de umbre șoaptele apun în dulci melancolii verlaine-iene, pe un covor de frunze eu adun flori veștede de maci și zânziene. sub cerul infinit și plin de har un lampadar cu stele luminează o noapte magică ca de cleștar în care toamna asta delirează. mă văd adesea ca în paradis, încremeniți în seară amândoi, când fericiți visam același vis să rătăcim în lume numai noi. la tine-n brațe toamna astăzi râde, la mine plânge sera-n prag, s-
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1001 din 27 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352541_a_353870]
-
Autorului Ceața se ridica ușor ca o perdea deasupra apei limpezi. Pădurea era liniștită, copacii împrejmuiau malurile lacului. Soarele încerca să străpungă ceața groasă. Bărbatul stătea încremenit pe mal, nu simțea frigul. Se înfășurase cu mantaua groasă și privea fix cleștarul încremenit al apei. Gândurile se perindau, se amestecau cu repeziciune în mintea lui. Pus în fața unei încercări dificile nu știa cum să gestioneze situația. I-au distrus cariera, viața, cu mârșăviile lor murdare. Banii și invidia i-au împins la
ALTER EGO de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351365_a_352694]
-
plăcut ce-am văzut, dar m-am întors deoarece-mi place mai mult, ceea ce văzusem înainte de a pleca: țara, orașul, casa, grădina, tihna căminului și dragostea din inima ta. Din sălcii, ramuri albite de promoroacă se-pleacă spre lacul de cleștar. Luna argintie, cu mantia-i brodată-n stele, vegheată de Luceafăr, Pământu-l luminează. Mulate-n rochii negre din catifea, ciori zgribulite poposesc croncănind pe Altarul de gheață al Iernii. Pretutindeni, zăpada viscolită-n troiene acoperă discret păcatele omenirii. Aduceri aminte
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
desculț prin Transilvania, provincie românească având numele despletit că o mireasma/ sălbatică/ rămasă aici/ de la facerea lumii,/ dintâi, poet care vede în Iancu, Horia, Cloșca, ființe tutelare, poet, în sfârșit, care-și cinstește părinții-și- printr-un poem cu limpeziri de cleștar, ei lăsându-i moștenire cuvântul, dulcea lui povară „); • Florica Puia Rebreanu, din corespondență, în manuscris, („Ochii mei au picurat lacrimi citind N-am să-ți vorbesc. Cât i-ar fi plăcut Părintelui meu, să le asculte, să mângâie aceste mărgăritare
LA MULTI ANI POETULUI NICOLAE NICOARA-HORIA ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350786_a_352115]
-
cu fotografii-document care dovedesc, fata tăgada, cele relatate de autori. Cartea este scrisă de elevi pentru elevi și preșcolari și, în mod special, se adresează surioarelor și frățiorilor mai mici care descoperă astfel universul magic al scrisului prin oglindă de cleștar a unui suflet inocent de scriitor. Cartea are 114 pagini și a fost lansată recent, si nu întâmplător, la Grădiniță ”Ursulețul” din Salonta (educatoare Dorina Marină) unde s-a bucurat de un succes răsunător în mijlocul celor mai severi critici de
SALONTA-BIHOR: MESERIA DE SCRIITOR SE ÎNVAŢĂ LA ŞCOALĂ de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351685_a_353014]
-
albi, aripi deschise Peste noian de gânduri - mângâiere. Zvâcnesc în trupul iernii începuturi Speranțe înghețate-n haina-i albă Când fulgii dau văzduhului săruturi La gât purtând dorințe prinse-n salbă Pășim într-un meleag de prospețime Umplând potire de cleștar cu doruri Freamăt de clipe-n ceas de curățime La geam, iubire lină-n loc de storuri Pervazuri de argint, o floare albastră Ce se-oglindește-n licăr de scânteie Clipiri de fulgi peste trăirea noastră Când iarna-i ca o coapsă
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
din ulciorul celui învins mai vino iubito s-asculți o romanță din vechile noastre agape ce-s desenate pe-un bol de faianță legănat de venețienele ape mai vino iubito la margini de timp să ne culcăm în crivat de cleștar acum la început de anotimp când timpul doarme iar pe minutar să mai furăm o clipă de ferice dintr-o clepsidră ce-a scăpat în vis să-ți dau în dar doar maci și cu aglice din primăvara care ne-
ETERNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345604_a_346933]
-
flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe un mal de lac, Vrând turma să-și adape, La umbră de bătrân copac Se cufundă sub pleoape... Cu luna-n apa de cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
Gabriel Cotabiță. Vocea acestui artist a prins duh și ființă, anume pentru Gabriel Cotabiță, iar interpretul Gabriel Cotabiță s-a născut nici mai curând, nici mai târziu, exact la timpul nimerit, și anume pentru această voce. Întocmai cum cupele de cleștar sunt pentru vinul zeilor, iar vinul zeilor a fost stors din ciorchini de aur zdrobiți pentru cupele de cleștar! Din adâncimile timpului răzbat cântăreți și melodii în unire afectivă cu destinul uman. Fără muzică, ce-ar pune omul pe rană
GABRIEL COTABIŢĂ. ZIDIREA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352110_a_353439]
-
a născut nici mai curând, nici mai târziu, exact la timpul nimerit, și anume pentru această voce. Întocmai cum cupele de cleștar sunt pentru vinul zeilor, iar vinul zeilor a fost stors din ciorchini de aur zdrobiți pentru cupele de cleștar! Din adâncimile timpului răzbat cântăreți și melodii în unire afectivă cu destinul uman. Fără muzică, ce-ar pune omul pe rană, cu ce-ar fulgera surâsul, ce l-ar alina, ce i-ar pronunța amara supărare, ce l-ar tulbura
GABRIEL COTABIŢĂ. ZIDIREA CÂNTECULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352110_a_353439]
-
Stihuri > Anotimp > STEJARULUI Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Stejarului Eu sunt călătorul veșnic solitar Iar umbra ta mă-nviorează iar. Primește-n schimbul cântului amar O inimă aprinsă de cleștar! Întinde-ți, ramul greu și mă cuprinde! Mai bine ca aici nu-mi e niciunde! Am să te-aprind la margine de drum Și amintirile vom face scrum. Vom arde amândoi, și-al iernii ger Rămâne-va un zâmbet efemer
STEJARULUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356282_a_357611]
-
Versuri > Iubire > STEJARULUI MEU Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului Eu sunt călătorul veșnic solitar Doar umbra ta mă-nviorează iar! Primește-n schimbul cântului amar O inimă aprinsă de cleștar! Întinde-ți ramul greu și mă cuprinde! Mai bine ca aici nu-mi e niciunde! O să te-aprind la margine de drum Și amintirile vom face scrum. Vom arde amândoi și-al iernii ger Va fi numai un zâmbet efemer
STEJARULUI MEU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355308_a_356637]
-
oglinzii. Închise ochii și îi deschise incet. Fetița și băiețelul din oglindă o chemau, să li se alăture. Picioarele îi deveneau ca de plumb. Ceva, ca un magnet o atrăgea spre lumina albă, nefirească, o forța nevazuta. Degetele tremurânde atinseră cleștarul limpede din perete. Forțe mai presus de ea o atrăgeau dincolo de spațiu și timp. S-a trezit transportată într-o lume necunoscută. Se impiedică de ciotul unui copac, căzu și își pierdu cunoștința. Când ceața inconștienței se risipi, văzu chipul
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
ei o statuie, la început din piatră, dar admirația pentru ea creștea cu fiecare zi. Am început să șlefuiesc piatra până s-a transformat în marmoră. Și tot nu a fost îndeajuns. Am șlefuit în continuare, și marmora a devenit cleștar. Abia când strălucirea ei a fost maximă, mi-am dat seama ce greșeală am făcut. În interiorul statuii, ucisesem un OM. Un OM, care avea în el o mică parte din tot ce se cheamă univers. Un OM care purta în
STATUIA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356100_a_357429]
-
nisipul clepsidrei...VIAȚA. Se scurgea rapid făra să aștepte. Dincolo de inimă se află triumful asupra morții- Zbor de stea, aripă de înger coboară pe pleoapa obosită. Cei ce nu plâng, nu au Dumnezeu. Lacrimile purifică trecerea sufletului în marea de cleștar a spiritelor. Trupul este Amfora unde Sufletul îmbinat cu Spiritul își împletesc rugăciunile. Adevărul este scris cu litere mari de sânge fierbinte. Libertatea...izvorul de intimitate și relaționare cu ceilalți ți-a fost calauză loială. Dar tu cunoști aceste lucruri
ASFINŢIT de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356154_a_357483]
-
un pol de pâine, fără prieteni și fără ghete în picioare. Aoleo de viețișoara mea, cum a mai fost ea!!! Acuș îs o doamnă; am pus mâna pe unu' cu biștari și care îi gata să-m' ridice palat de cleștar, nu în mahala, în buricu' târgului chiar! Numa' de bat din picior și el se face preș dinaintea mea.Uite, ce rochie plisată-i pe mine și ce cizme cu fermoare-s pe gioalele astea nebătute de soare! În gură
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
Acasa > Versuri > Farmec > POVESTE... Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului În inima adâncă a muntelui, izvor de cleștar, apele repezi, reci ca de gheață, curg spre hotar, turme de căprioare se adapă , nici nu tresar. Fără de teamă se apropie calm, un cerb lopătar. E un răstimp de odihnă, acum mult mai rar, ciutele și puii lor își astâmpără
POVESTE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370965_a_372294]
-
Iarnă în Bucegi de Dorel Dănoiu Pe cer felinarul cel galben s-a stins. Bucegii ș-au pus diademă de stele. În jur totu-i alb,joc simplu de Iele. Pe creste și-n vale,azi-noapte a nins Păduri din cleștar. Șipoturi mărunte ascunse sub mantii lucioase de ghiață, cascade-mpietrite de o zână glumeață! E tot sclipitor...și Babe cărunte Când norii pictează cu pană măiastră argintia perucă,ce umple abisuri, ecoul se sparge în clinchet de visuri renăscând peste
IARNA ÎN BUCEGI de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369906_a_371235]
-
cerul tău călătoresc cu fluturi, Eternitatea freamătă-n viori, O ramură de vise când îmi scuturi, Lumina prin vitralii o cobori. Perdeaua nopții rătăcind cuvântul, Ceasornicul e trup și asfințit; Mă cheamă-n zări argintuite vântul Ce-n toamna de cleștar m-a învelit. Când te ascunzi timid în veșnicie, Rămân cu bruma să mă-mpodobesc, Te scalzi cu raze în vremelnicie, Prin glasul mării nopțile-mi vorbesc. Cu nouri albi mă înconjori în unde Și caut rostul tău să-l
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]