364 matches
-
i-a demonstrat că a bătut degeaba cu pumnul în masă. Au primit mai puțin de zece hectare de pământ arabil, risipit în patru locuri și acelea, tocmai la hotarul comunei. În plus, vreo două-trei hectare erau cu pământ galben, cleios, pe care cultura nu se dezvolta aproape deloc. Era găurit tot, plin de râpe și gropi făcute de ploi și de oamenii comunei care săpau să-și facă chirpici și cărămizi ori să-l ducă în bătătură ca să-și spoiască
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
plămadă, cu spatele încornorat parcă ies din pajiști străluminate, cu ochii doar închiși pe-alei mă las timpului pradă. Și simt cîte-un înger cobindu-mi în fiecare os, precum aud, la apus, sughițul lebedei în zbor. Pe deasupra caselor bate orologiul cleios, din adînc în adînc sfîntul pas se-nnămolește-n ogor. Dar de ce trîmbița dogită a nașterii voastre, cînd viconții și marchizii se-ntorc bătrîni și goi din pădure? Sfîntă Fecioară, dă-mi poala mantiei tale albastre, sînt mucenicul născut pe-
DRUM OCOLIT de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373999_a_375328]
-
Gociu Povestea unui dezertor În plină noapte, peste câmp, un soldat ce ducea în spate o povară care atârna mai mult de jumătate din greutatea lui, se întorcea dinspre front, gâfâind de efort și trăgând cu greu bocancii din noroiul cleios. În crăpat de ziuă, ajunse la cortul bulibașei Mihai. Având în mână pușca încărcată cu cinci cartușe, stătea nemișcat, în picioare, la oareșce distanță de ușa cortului. Fără să strige, aștepta. Era sigur că oamenii din cort se treziseră de
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
se putea mai bine. Spre ziuă s-a pus o ploaie de-a-necat pământul, că oricine ar fi vrut să-i găsească urmele, era imposibil. Viitura coborâse cu atâta furie peste coasta pe unde plecase că acoperise cu un mâl cleios toate potecile. Imaginile acelor nopți terefiante îi apăreau așa de vii în minte, că vedea cu ochii deschiși cum a omorât un om fără apărare și l-a aruncat în fântână ca pe-un câine, apoi cum i-a dus
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nemernic, pentru niște foloase și favoruri mai speciale de la niște eleve bine pregătite pentru viață. Însă nici el nu ajunsese director de florile mărului ! - Cauciuc! Profesorul de gimnastică intră în biroul directorial săltând în pas gimnastic. Exercițiu nu glumă! Zâmbi cleios cu privirile fugind pe pereți, fără să rostească un cuvânt, deoarece era foarte politicos. - Tăticu’, dacă-n trei zile Crocodilu’ nu dispare, ne pregătim de tăiat sare la ocnă, că șefu’ ăl mare are toate cărțile în mână și nu
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348407_a_349736]
-
-Suceava Gheorghe BERARU: UN SFAT De-ar fi să mă mai nasc odată, Aici aș vrea să fie, după tata, Iar mama fie unde-o fi, Căci tata o va lămuri, Că tot aici e mai frumos, În lutul Ciofului cleios, În casa de chirpici cu paie, Pot crește șapte, opt într-o odaie ... Dacă ne dorim așa ceva înseamnă că iubim plaiurile natale, raiul copilăriei noastre. Gheorghe BERARU DA, satul Petia a fost și va rămâne plaiul nostru natal. Precum România
O ANTOLOGIE CU AMICII MEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377923_a_379252]
-
noi doiii, nu vom da certificatul de calitate, căci literaturaaaa... Timp de o oră discursul a clocotit de exigență și intoleranță constructivă. Numai că, la un moment dat, Marele Critic a tresărit din somn și a spus cu o voce cleioasă: - Bă, da’mmm ceva dă băut nu mai e în casa asta!? Brusc toată lumea a început să se miște, să se întindă, poetul oniric a ieșit de sub poalele poetei diafane, și cuprinsă de o bucurie pe care doar încheierea unei
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
Putea fi luată expresia ochilor ei imenși ca fiind admirație? Se apropie de el și îi zâmbi larg, cu toată gura ei mare și bogată. Până să apuce el să facă un pas înapoi, brațele lungi îl învăluiră și butonii cleioși i se lipiră de-a lungul coloanei vertebrale. Analistul își simți inima zvâcnindu-i în gât și pulsându-i nebună în toate terminațiile, ca o căutare de aliniere la un echilibru energetic exterior, mai puternic decât orice emisiune cerebrală. Pupilele
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
acel ceva care nu mă dezlipește de gânduri adânci. Eram bucuroasă de toate exploziile cerului primăvăratec, de toată lumina din acest anotimp, dar într-o clipă, s-a schimbat totul, s-a știrbit pământul poate și cerul. Într-o dezamăgire cleioasă și insistentă, bat pasul pe loc ca un soldat prost, fără să-i pese de bocancii uzați și plini de noroi. Am făcut atâtea repetiții cu mâhnirea, încât nu-mi mai pot imagina cum este bucuria deplină. - Știu că viața
SINUCIDERE CU AMINTIRI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372186_a_373515]
-
Debrețin, a doua fâșie era stabilită pe aliniamentul Hoszupaly- Hajdubagos-Sarand, un vast câmp brăzdat de mari canale pentru irigații pe faimoasele ferme tania. Timpul se schimbase brusc, se lăsase o ceață deasă, începuse să burnițeze, jos se făcuse o mâzgă cleioasă care se lipia de roți și se agăța de picioare. Nemții își aruncaseră în joc ultimele resurse, instalaseră puncte de observare peste tot: în copaci, în case răzlețe, în turnurile și clopotnițele bisericilor, în poduri și în căpițele de fân
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
mulți” (57); sau: „...sîntem Făpturile Domnului și sîntem de partea bună a omenirii” (59). Dorește să se situeze mereu dincoace de „...linia aceea imaginară, ce desparte poiana mirifică și,-ntr-un fel, lumina Binelui și-a fraternizării cu semenii de mîzga cleioasă și nocivă a Răului...” (121). Și are o încredere statornică în sine și în idealurile sale: „Mai exista puritate pe această planetă și măcar pentru asta avea rost să trăim. Să vorbim și să scriem și s-ajutăm să se
EUGEN DORCESCU, DESPRE MERITOCRAŢIE* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369253_a_370582]
-
revenim la inevitabilele noastre ticuri. 18 iulie Am crezut, la un moment dat, că S. oprise în loc timpul Iașului. Că totul încremenise la mișcarea lui de baghetă (dreptu-i, una de maestru): și foiala pe muiatele trotuare, și sfîrîitul mașinilor pe cleiosul carosabil, și harțagul tarabelor, și mătăniile în sfintele ziduri, și pana inspiraților poeți, și pensula lafeldeinspirațilorpictori, și politicalele, și pocalele, și poalele. Că numai o profesionistă respirație bouche à bouche ar mai fi putut aduce urbea la condiția ei de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apuca. LUAREA GRIVIȚEI după Mihail Sadoveanu Ziua de 30 august 1877 a fost o zi de groază și de sânge. O ploaie rece și subțire cădea neîntrerupt. În văi și pe dealuri plutea o ceață lăptoasă. Pământul era moale și cleios. Prin văzduh veneau de departe Împușcături Înăbușite. Deodată izbucniră cele dintâi focuri ale turcilor. Fără a fi strigat cineva: ,,Înainte !”, toți se azvârliră spre creastă cu Înverșunare. Maiorul Șonțu căzu. Dorobanții apărură Într un salt vijelios pe culme, tăcuți, Încruntați
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
cu rimă uneori căutată. Salamandra („Lacerta salamandra salamizah”, precizează, cu ironic-afectată pedanterie, poetul) comportă o valoare simbolică multiplă, reunind contrariile, mediul acvatic și combustia. La S. ea revine obsesiv, în imagini de viermuială, conotând teluricul și umidul, tina sau mâlul cleios, pe care le animă cu o fervoare colcăitoare. Nuntirea, fecundația și germinația, petrecute la limita dintre elementele neînsuflețite (noroiul etc.) și viață (larvară, dar orgiastică totodată), prilejuiesc imagini poetice alunecoase, uneori șocante, deseori tulburătoare. Modelul barbian nu l-a „sufocat
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
este cea mai mică dintre minunile pe care ni le prilejuiește. De cele mai multe ori, ea este brăzdată cruciș și curmeziș de nenumărate linii, asemănătoare acelora ce se întretaie în frumoasele gravuri italiene. Dar aceste semne nu par imprimate în substanța cleioasă pomenită mai înainte. ci par să se străvadă prin ea, ca și cum ar fi gravate în trupul însuși. Mai mult încă: în unele cazuri, aceste linii constituie, pentru un ochi avizat și atent, un simplu fundal pentru numeroase alte desene, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Rin până la geți și daci. Brusc, îi apare în față un drum îngust printre niște smârcuri întinse. O apucă pe el fără să știe încotro îl duce. Observă doar că de o parte și de alta se întinde o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste noapte. Intrară în prima dintre ele, cu pereți văruiți, podea de scânduri, o masă lungă și două bănci de o parte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
răsuna ecoul unui vacarm confuz. Din câțiva pași, Sebastianus ajunse în vestibul și ieși prin ușa acum larg deschisă. Observă că furtuna încetase. Din capul scării largi văzu o mulțime de bărbați și femei alergând pe stradă cu un plescăit cleios pe pavajul încă ud, sclipitor în lumina torțelor. Destul de aproape și ușor de recunoscut în mijlocul vuietului mulțimii, distinse ecoul sumbru al unor lovituri puternice de berbec pe care dușmanul le dezlănțuise împotriva bastionului. Dubritius, oprit la jumătatea scării îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără balustradă, luminată din loc în loc. Vanghele stingea în urma sa opaițele adăpostite de nișele din zid. în spatele lor rămânea un întuneric negru și cleios. Sus era un coridor cu trei patru uși, ce dădeau probabil în odăile în care drumeții puteau rămâne peste noapte. Intrară în prima dintre ele, cu pereți văruiți, podea de scânduri, o masă lungă și două bănci de o parte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de pe aici mi-a ucis somnul. Bine a făcut! O voce stridentă, neplăcută (nu a vreunui cititor): „Ai spus că o să ne povestești cum arăta fratele tău. N-avem nevoie de toată afurisita asta de analiză și de vorbăria asta cleioasă!“ Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă rog ca să mă pot menține pe poziție, vorbăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
stridentă, neplăcută (nu a vreunui cititor): „Ai spus că o să ne povestești cum arăta fratele tău. N-avem nevoie de toată afurisita asta de analiză și de vorbăria asta cleioasă!“ Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă rog ca să mă pot menține pe poziție, vorbăria cleioasă e cea care mă ajută. Cred că-i pot descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de toată afurisita asta de analiză și de vorbăria asta cleioasă!“ Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă rog ca să mă pot menține pe poziție, vorbăria cleioasă e cea care mă ajută. Cred că-i pot descrie fața, forma, felul de a fi - activitățile - din aproape fiecare perioadă din viața lui (cu excepția anilor petrecuți peste ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Dar eu am nevoie. De fiecare părticică din vorbăria asta cleioasă. Fără îndoială, aș putea renunța la o parte din analiză, dar am nevoie de fiecare părticică din vorbăria cleioasă. Dacă mă rog ca să mă pot menține pe poziție, vorbăria cleioasă e cea care mă ajută. Cred că-i pot descrie fața, forma, felul de a fi - activitățile - din aproape fiecare perioadă din viața lui (cu excepția anilor petrecuți peste ocean) și cred că aș putea realiza un portret reușit. Fără eufemisme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care stătea În mijlocul grajdului, cu găletuța Între genunchi și mâinile În poală. De fapt, și Mașa-Mașa, și Evlampia se roteau la rându-le, dar Într-un ritm mai lent, aproape imperceptibil, ca un grup statuar bizar, legănându-se În lumina cleioasă. Cele două rândunici suspendate-n aer dădeau și ele din aripioare deasupra coarnelor Evlampiei, dar aproape că nu se mișcau din loc. Trupul Mașei-Mașa plutea În amorțire, conservându-se În aerul bolnav ce avea acum consistența unui albuș de ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mei plini de praf păreau auriți În lumina felinarelor care iluminau stîrvul de drum crăpat. Nu te puteai aștepta la nimic bun pe un astfel de drum. Deci cu vreo șase luni În urmă... Era august și căldura insuportabilă, asfaltul cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]