297 matches
-
colaborare cu Anca Dovăncescu), Când sângele-i ca focul, pref. Paul Alexandru Georgescu, București, 1977 (în colaborare cu Anca Dovăncescu); Fernando Medina Ferrada, Morții sunt din ce în ce mai nesupuși, București, 1981 (în colaborare cu Anca Dovăncescu). Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Scara lui Climax”, RL, 1971, 3; Nicolae Manolescu, Biografii contemporane, RL, 1973, 6; Sorin Titel, „Aproapele nostru, aproape”, RL, 1973, 34; Constantin, A doua carte, 220-223; Sorin Titel, Cazul de conștiință, RL, 1974, 39; Petroveanu, Traiectorii, 278-281; Roxana Sorescu, Platon Pardău, un fabulist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
interpretarea pe care îngerul o dă acestei vedenii, apoi 2Tes., încheindu‑și incursiunea scripturistică prin cuvintele lui Cristos (In. 5,43 și parabola de la Lc. 18). Așadar: un profet din Vechiul Testament, un înger, un apostol și Isus însuși. După acest climax, exegetul revine cu alte două scurte citate din Cartea lui Daniel, pentru a încheia, în manieră elegantă și impresionantă, cercul hermeneutic. Vom reveni asupra sensului acestei succesiuni de citate. Pentru moment, să ne oprim asupra unuia dintre acestea, semnificativ. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
tema adevăratei realități conturează un segment intratextual din cele pe care le vom numi ideatice. Teza dezvoltată în hipertext, apoi în hipotext este aceeași, însă demonstrația diferă prin dimensiune, ritm/ton, organizare (raport sintactic predominant, dispunerea enunțurilor în funcție de lungimea lor climax, anticlimax, simetrie sau aspect eterogen) și argumentele aduse. Repetarea este determinată de componenta ideatică, iar diferirea se relevă sub aspectul morfologiei (intra)textuale. În fragmentul din Sărmanul Dionis, experimentul care ilustrează relativitatea spațiului este descris într-o frază segmentată în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
31. Fața lumii nu se arată decât în locul unde lume nu mai e, nu se dezvăluie decât pe "această culme a vederii"32, în dinamica unei vederi spirituale, noetice, care este "intensitatea vizionară a apariției obiective"33. De aici, din climaxul luminării, ajunsă pe "colina bucuriei", vederea "va relua totul de la început acum, anume mereu de pe o culme clarvăzătoare"34. De pe această culme e posibilă a doua întoarcere, aceea a vederii pline către chipul gol al lumii. A porni pe drumul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
căci faptul apariției e doar posibilul creat, pus în condiția (și în contextul) nedeterminării: "Ești al nopții miez putred,/ lună verzuie!/ Oh, mă robește ca o Circe tăcerea/ neînțeleasă, ce suie și suie/ cu demoniile-i întunecate". Miezul nopții, acest climax al eclipsării, nu e o limită cronologică, punctul terminus al unei deveniri temporale. Dimpotrivă, miezul e sfârșitul și începutul, centrul eshatologic al anti-devenirii mundane. Noaptea întunecă lumea, îi șterge apariția din orizontul vizibilității; mai mult, orizont nici nu mai este
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
scrieri, de la Crainic ni s-a păstrat un „curs de teologie mistică” ținut la Universitatea din București În 1935-1936, care se prezintă ca o lucrare matură, cu multe interpretări originale. Profesorul se referă pe larg la Învățăturile lui Pseudo-Dionisie, Ioan Climax, Grigore Palamas („eroii” și modelele lui Stăniloae), fără să lase deoparte marii teologi ai primelor secole precum Origen, Capadocienii, Evagrie și marii mistici germani, Eckhart și Tauler. Crainic era, de asemenea, la curent cu lucrările lui Papamihail despre Filocalie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
amplu studiu consacrat isihasmului românesc. Volumul VIII a fost publicat În 1979 și nimeni nu se aștepta ca acest proiect să continue. Curios, după mai puțin de un an, iese la lumină volumul IX din Filocalie, cuprinzând scrieri de Ioan Climax și Dorotei din Gaza. Apoi, În 1981, un al X-lea volum este consacrat scrierilor lui Isaac de Ninive. Timp de zece ani lucrurile s-au oprit aici. După revoluție Însă, spre surpriza generală, Părintele Dumitru adaugă Filocaliei sale Încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
despre legături exotice, cu peripeții. Cunosc zece inși care, luîndu-le de bune, au considerat-o „vărsătoare” și au încercat să și-o facă amantă. Dacă ar fi studiat mai atent „subiectul”, ar fi aflat că e născută în „zodia leului”. *„Climaxul” cotidian al țoapei de la parter: „Mă enervezi!”; „Mă scoți din sărite!”, „Mă înnebunești!”. Adineauri (2 noiembrie 1987) mi-a telefonat Ioan Mitrea că „a murit Nicu” (N.V. Turcu). Cauza: ciroză. Am fost colegi de cameră: Mitrea, Nicu, Silviu Sanie, Tudor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cutumiar. Însă, până la un punct, naratorul întreține iluzia participării sale directe. Putem observa dilatarea fiecărui detaliu și înregistrarea minuțioasă, în crescendo a tensiunii nervoase a animalului lapidat, mizanscena dramatică în raport cu prozaismul evenimentului din stradă. Există un crescendo, există tensiune, există climax în relatarea episodului imaginar care are și un alt deznodământ, dramatic, dar nu tragic. În stradă lucrurile stau altfel, vederea a fost blocată tem- porar de norul de praf stârnit de măturoaie, așa cum și țipetele animalului nu se mai aud
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
survival of the fittest. Există aici o viziune mecanomorfă, senzațiile au un corelat mașinist, organismul își pune în funcțiune fiecare resort consumând combustibilul vitalității până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen : mătu- rători odihnindu-se. Nervozitatea a fost amplificată de acest eveniment, cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vertiginoasă prin apariția unei „complicațiuni” și anume „ce se petrece în China cu boxerii, și toată Europa nu poate pentru ca să se-nțeleagă”. În plus, și solidaritățile fondatoare de națiune s-au dizolvat, „nu mai e niciun patriotism...”, iar ca un climax al agoniei generalizate, recolta de rapiță este compromisă. Trăirismul patriotic al lui Nae atinge paroxismul, momentele apoge- tice se succed, Nae simte „enorm”, iar sub raportul viziunii vede „monstruos”. Disoluția structurilor statale este deplină prin incapacitatea forțelor politice de a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și speculativ, Nae își face amicul martor al unui cataclism inevitabil : „S-a isprăvit ...”. Fin de siècle, fin de race, fin du monde. Naratorul însă a pre- gătit ieșirea din tablou nu pe poarta sublimului, ci pe cea a deriziunii. Climaxul adus de aceste scurtcircuite care leagă indubitabil lipsa de patriotism de revolta boxerilor este întors pe dos într-un anticlimax, compromiterea cul- turii de rapiță. Excesul derivă abia din această mișcare care aruncă totul în derizoriu. Monstruozitatea nu este cea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prieteni, Paul și Petru, înfruntare pe care o alimentează cu imprudență și versatilitate iubita unuia dintre ei, Tin- cuța. Cei doi ajung la reproșuri transformate rapid în imprecații, violența de limbaj evoluând vertiginos spre violența fizică, punctul culminat al scenei. Climaxul este însă amânat în beneficiul unui discurs elegiac de factură romantică, discurs care atât ca tonalitate, cât și ca tema- tică este similar celui utilizat de prozator în Două loturi. Fragmentul merită redat integral pentru caracterul său instructiv menit a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
rațiunea, când este exercitată, nu ne poate duce pe căi greșite și, astfel, toate sufletele trebuie să fie supuse unei instabilități sau posibilități genetice de modificare. Problema stabilității eshatologice, atât de integral asociată celei a mutabilității morale, ne conduce la climaxul reaprecierii maximiene a noțiunii Sfântului Grigorie de progres perpetuu în contextul anti-origenist. După cum s-a indicat anterior, Sfântul Maxim afirmă, o dată cu predecesorul său capadocian, că mișcarea eternă în jurul Divinului ia naștere din chiar esența sufletului, ca o constitutivă. Sfântul Maxim
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
este ? Cred că nu prea... Trafic este încă un scurtmetraj semnat Cătălin Mitulescu. Poanta nu există, ceea ce-l face superior lui București-Wien (unde poanta era slăbuță...), dar un pic sub 17 minute întârziere (care avea totuși o tensiune și un climax care aici lipsesc). Mitulescu reușește să evite pășunisme gen cal alb în ralanti pe care le înlocuiește cu un inventar cvasicomplet de gadgetărie cool (celular cu foto & hands-free etc.) și să filmeze fluid & convingător un moment de apatie & derută urbană
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dea aventurii : inserturile aproape subliminale cu fețe neidentificabile ce rînjesc hidos (cel puțin așa mi s-a părut mie ; poate că ele, de fapt, trimiteau bezele) sînt ieftine, dar eficiente, însă întîlnirea cu amicul lui Dumnezeu e o dezamăgire, iar climaxul incandescent e confuz. De fapt, toate filmele lui Boyle de după Trainspotting (1996) tind să cadă în haos ; spre deosebire de cei care au așteptat de la el filme mari și, prin urmare, nu au nici un cuvînt bun de spus despre cariera lui ulterioară
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pregătească o ticăloșie atît de complicată logistic), dar sînt mai puțin acceptabile atunci cînd conduc la scene semirealiste de teroare și colaps moral, care speculează spaime reale ale acestor vremuri de război împotriva terorii. E un film înghesuit, în care climaxurile vin unul peste altul, bam-bam, ca mașinile într-un carambolaj, și există ceva grosolan ceva inestetic în felul în care trîntește, buf-buf, dilemele acelea morale. M-a ținut și m-a tulburat, dar nu m-am putut bucura de el
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
ploaia vin din toate părțile și cu întreg efortul depus nu le pot îndruma în siguranță spre acel loc destinat anume să le primească, pavilioanele urechilor și de-acolo ele limpezi să-și facă drum mai departe, scara lui Ioan Climax, îndârjite suflete prinse de scară cu tot neantul suflându-le în față, dăm ocol iarăși, nu te mai înduri să intrăm, te simt tresărind în interior de dorința de a te așeza în iarbă și să-ți deschizi caietul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
citațional: Iată ce scria, de pildă, în 1932, cel mai virulent ideolog antieuropean român, Nae Ionescu. Cităm după ediția originală: Roza Vânturilor (București, Cultura Națională, 1937, pp. 286-287) (A. Marino, Pentru Europa). ( iată − prezentativ argumentativ: Iată de ce declarațiile generalului Florică, climax al unui lung conflict desfășurat - aparent - între Garda Financiară și Poliție, nu trebuie decât să ne bucure. (C. T. Popescu, Copiii fiarei). ( iată − prezentativ focalizant: Pentru a se apăra ca omenire, omenirea trebuie să omoare periodic monstrul ― să îl judece, să
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Îi tăie capul imediat și-l aruncă. După aceea, nimeni nu Îl mai văzu vreodată. Bătălia se transformase Într-o Învălmășeală totală. Dar ciocnirea dintre aripa dreaptă a clanului Tokugawa și cea stângă a armatei Takeda nu ajunsese Încă la climaxul violenței. Liniile erau răspândite pe o suprafață Întinsă. Bubuitul monoton al tobelor și sunetele de corn răsunau prin norii de praf. Vasalii lui Shingen păreau că sunt poziționați mai În spate. Nici o armată nu avu timp să-și scoată pușcașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
real, durabil, eficace)105. Trecerea prin labirint este sugerată și de circumvoluțiunile templului, a căror importantă a fost subliniată de către Eliade. Durand traduce durohana prin "urcuș anevoios", reprezentare axiomatica a verticalizării, practica ascensionala, și amintește în acest context și de climax, scara inițiatica a cultului lui Mithra, de scară ceremonială a tracilor, de scară de mesteacăn a șamanului siberian, si de scară ce îngăduie "să dai ochii cu zeii" din Egiptul antic (despre care se vorbește în Cartea morților). Toate aceste
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
perdut. El simte mișcările mînicii ei...". Din păcate, alternanța timpurilor verbale (imperfect vs. prezent) derutează, efect contracarat, întrucâtva, de organizarea paratactică a frazei: "Mâna stafiii rădică plapoma după capul postelnicului; atinge fața lui; o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se așeză pe pat lângă dânsul, postelnicul scoase un gemet. Un fulger aruncă lumină... Acum stafia începu să tremure. Ea văzuse fața postelnicului". Descoperirea are efecte salutare pentru cel terorizat: "Ce va face? se înșelase: nu era
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
întocmai precum Orfeu, nerăbdător să atingă trupul moartei Euridice, o sărută. Cum însă nu există nici un Hermes care să-i întoarcă umbra în Hades, necunoscuta se face nevăzută, iar boierul, nemaisusținut de vraja sa, se prăbușește din înalt, într-un climax al terifiantului, descris în epitete antifrastice: "în căderea mea nesfârșită, dar scurtă ca o clipă, întrevăzui ca prin vis curtea lui Neagu, și când atinsei pământul între stâlpii de la poartă, simții că mii de ghiulele se sparseră în creierii mei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în acea perioadă, după cum punctează naratorul însuși, nu fără o ușoară notă de ironie, Moldova nu se distingea printr-o gastronomie aleasă). Printre rânduri, se strecoară, abil, câte o informație cu funcție de prolepsă, menită să atragă atenția cititorului asupra înspăimântătorului climax: "curtea era plină de lefecii înarmați", "patru tunuri sta îndreptate spre poartă", "aceste slugi era înarmate". Măcelul este declanșat de un incident, în esență, inocent: Veveriță se ridică spre a-i închina o urare lui Lăpușneanu, rostind câteva cuvinte lingușitoare
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mai prejos decât cele ale unor contemporani ai lui Caragiale, precum Knut Hamsun sau Éduard Dujardin: Și oamenii sunt răi și pricinași în Podeni!... Ocări... batjocuri... suduituri... acuzări de otrăvire prin vitriol... Dar amenințările!". Introdus printr-o conjuncție adversativă, sugerând climaxul negativ, substantivul la numărul plural "amenințările" sublimează, in nuce, motorul dramei psihologice a lui Zibal: conflictul cu sluga violentă și plină de deprinderi urâte. Dat afară de hangiu, Gheorghe, simțindu-se nedreptățit, amenință să se răzbune și-și roagă, ironic, stăpânul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]