799 matches
-
treizeci de ani. Până la șase ani, Iolanda, n-am cunoscut familia mamei mele nici mireasma castanilor pe care o aducea din Buraca vântul de septembrie, cu oile și iezii ce se cățărau pe Calçada în direcția cimitirului părăsit, însoțiți în clinchet de zurgălăi de un bătrân cu basc și de vocile morților. Chiar și astăzi, dragostea mea, întins în pat așteptând ca Valiumul să-și facă efectul, mi se întâmplă la fel ca în serile de vară când mă culcam, căutând
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Paradisului și o scaldă într-un extaz discret, fără patetismul-grimasă al conglomeratelor din climate fosforescente. Th. Pallady, răsfrânge în sufletul și-n arta sa Parisul. Adevăratul Paris, nu Parisul parizian din care străinii și-au făurit o imagine de frivolitate: clinchete și foșnet de mătasă, culori vii, bazar persan, carte poștală colorată care se veselesc, prin cabarete, până la ziuă. Parisul grav, cu surâs melancolic, mai mult al frunții decât al buzelor, Parisul cărților și-al pietrelor auguste. Lumină a cărei prezență
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
grea Barjele spală Bușteni ce-alunecă-n derivă În jos pe lângă Greenwich, ajung Dincolo de Insula Câinilor Weialala leia Wallala leialala Elisabeth și Leicester Vâsleau Pupa avea formă De coajă aurită Roșie și aurie Unda stârnită Atinse-ambele țărmuri Vântul sudvestic Ducea în aval Clinchetul clopotelor Turnuri albe Weialala leia Wallala leialala "Tramvaie și-arbori plini de praf Highbury m-a născut. Richmond si Kew M-au pierdut. Lângă Richmond mi-am ridicat genunchii Întinsă pe spate pe fundul unei canoe înguste" "Picioarele-mi 's
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
cinema la ordinea zilei, abia intrată în modă. Cu Kay Francis uneori, alteori cu Greta Garbo, înainte aduceau cu Gloria Swanson. Fetele prepară frișca, dau drumul la jeturi zgomotoase de apă minerală din robinete nichelate, frig găini și aruncă cu clinchet în pahare cuburi de gheață. Deși farmacia s-a transformat de foarte multă vreme într-un local cu gustări, proprietarul este obligat totuși să rămînă farmacist, să aibă cît de cît un bagaj științific, neapărat necesar pentru servirea cafelei, a
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
și a dispărut din nou cu ultima notă cristalină, sub umbra altei porți ce i s-a închis pe urmă ca trasă de o mînă nevăzută. Un zîmbet duios ca o geană de zi a trecut pe fața bătrînei. Un clinchet sec de mătănii de chihlimbar a sunat, și trupul și-a pierdut conturul și a dispărut fără a mai privi în urmă... " (Ceasornicul bunicii). Cele mai specifice bucăți în proză ale lui Anghel se găsesc în primul volum; Oglinda fermecată
„À la recherche du temps perdu” avant la lettre by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6149_a_7474]
-
mai pare a fi atît o chestiune de vedere, cît de auz : lumina începe să scadă cu cîte un clic la fiecare pîlpîit. De fapt, pe cînd Ozzie trîntea și încuia trapa în nasul rabinului, se prea poate ca acel clinchet tăios al zăvorului tras să se fi confundat cu sunetul cenușiului greu care tocmai începuse să pulseze de-a lungul și de-a latul cerului. Ozzie îngenunche și se lăsă cu toată greutatea pe trapa încuiată. Era convins că umărul
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
atragă prin sunet, făcînd uz de un limbaj de elevație crasă. Uneori intenția verbozității e atît de crîncenă că autorului îi scapă din vedere găunoșenia sensurilor pe care le transmite. E ca și cum, lovind suprafața unui pahar de cristal, te încîntă clinchetul sticlei și uiți că în pahar nu e lichid spre degustare. Cazul lui Vlad-Ionuț Tătaru e din această speță, și din păcate nu e singular. Sunt zeci de eseiști cărora rigoarea unei terminologii abstracte le-a fost fatală sub unghiul
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
tristețea, nici așteptarea. E-n zadar. Și cerbul cu vocea lui de-argint și sonoră, La „Zoo” duce boreala auroră. Am crezut că mai stă omătul nepăsător, Cristelnița pentru săraci, un bun ajutor, Săniile cu goană, necrezut de mare, Și clinchet de clopoței, pierdut în uitare. Ce ar fi de spus despre nesigura tălmăcire care, probabil, a și pus în gardă redactorul revistei?... În primul rând, poemul original nu are titlu, ci doar trei asteriscuri. El este dedicat lui M. (ihail
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
În rândul al patrulea cerbul vorbește de aurora boreală și nu o duce acolo, la „Zoo”! Iar comparând ultimul rând din textul traducătorului cu cel din original se înțelege că este un uriaș decalaj între „clopotnițe” și... clopoței! ș„Și clinchet de clopoței, pierdut în uitare” (S. C.) - „Sub dangătele clopotnițelor depărtate” (A. Ahmatova).ț Lipsit de adecvată cultură generală, „traducătorul” gafează până și în nota biobibliografică pe care o dă despre marea poetă, zicând că: „Anna Ahmatova a primit în anul
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
tot mai fericită pe măsură ce se apropia momentul. Gândește-te, numai, tanti Louise, striga ea, ce veselie o să fie! Dar tanti Louise bombănea doar, așa cum îi era obiceiul. În sfârșit, a sosit și Mardi Gras. Dis-de-dimineață, Odalie auzea de la fereastra ei clinchetul clopoțeilor nebunatici de pe costumele măștiilor, sunetul muzicii și ecourile șiroaie ale cântecelor. La urechile ei ajung râsul vechilor mascarade și țipetele copiilor înspăimântați de propriile lor chipuri acoperite de măști și dominouri. Ce grabă să ieși în mulțimea veselă și
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
vieții interioare la o simplă succesiune de senzații elementare, cu metamorfoza personajului liric în omul-obiect, intrat în noi conexiuni cu lucrurile și cu infralimbajul acestora: „Ploaie. / O aud răpăind peste-aparenta mea moarte./ Nu sunt decât auz. Nu sunt decât / un clinchet sau un scârțâit de ușă / sau vocea-leagăn susurând minciuni/ și întrebându-se dacă aud... // Sunt om-obiect / și toate - o știu acum - da, toate / obiectele acumulează voci / răsplin de clinchete, de dangăte, de șoapte” (Sunete, 2). Iar la capătul acestei aventuri
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
peste-aparenta mea moarte./ Nu sunt decât auz. Nu sunt decât / un clinchet sau un scârțâit de ușă / sau vocea-leagăn susurând minciuni/ și întrebându-se dacă aud... // Sunt om-obiect / și toate - o știu acum - da, toate / obiectele acumulează voci / răsplin de clinchete, de dangăte, de șoapte” (Sunete, 2). Iar la capătul acestei aventuri existențiale poeta ajunge să se identifice în totalitate cu propria ei tăcere, necuvîntul joacă acum rolul unui confirmator ontologic, devine o probă a existenței, dar și materialul cel mai
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
cu rododendroni cu coroanele ca largi crinoline înflorite mov, trandafirii, aurii și albastre, cu boschetele de ortensii și de narcise, cu petuniile înfoiate și crăițele crețe ce se revărsau din hârdaiele și ghivecele așezate sub ferestre. Dimineața mă trezeam în clinchetul clopoțeilor de la gâtul oilor grase și pufoase păscând pe pajiști și de mirosul de pâine prăjită și ouă pe slăninuță pregătite de Pia. În vara aceea nu m-am odihnit deoarece a trebuit să triez sutele de scrisori trimise Piei
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
doldora de bani”. În română a fost tradus inspirat ca „doldora de bani”. Iar prietenul său, Nick Carraway, comentează inspirat pe marginea acestei revelații: „Era o voce încărcată de bani - acesta era farmecul inepuizabil care vibra, urca și se stingea, clinchetul glasului, sunetul muzical al vocii ei...” Ceea ce ține de profunzimea reală a sentimentelor pe care Gatsby le nutrește față de Daisy, dragostea sa aproape obsesivă care înalță un întreg castel fermecat, se topește în visul american, care, asemeni vocii de sirenă
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
poate de faptul că erau primii militari germani care intrau într-o casă albaneză, fură depășite când oaspeții luară loc la masă. Și totul merse bine încă de la început. Se făceau urări zgomotoase, iar entuziasmul mesenilor se potrivea perfect cu clinchetul paharelor de șampanie, și acesta din urmă cu discuțiile vii și replicile spumoase. Colonelul și doctorul își făceau când și când destăinuiri la ureche, semn că se tachinau pe tema amintirilor din viața studențească, cu fete și băutură, în vreme ce doamna
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
Vinum spumosum Rhein, nec plus ultra, hypochondriae hostis! Song de duminică Un guguștiuc - același din copilărie -, cu țipetele-i scurte, cam stridente, descumpănește orizontul tihnit al acestei duminici: când unul, când altul, neatent se izbesc de singurătatea-mi, iar ea clinchet scoate. Adun diferitele songuri, le cerc la ureche, le transcriu pe curat în mapa de partituri pentru vechiul armoniu. Vă ies înainte. Nu-i stradă să nu-mi spună ceva: pe-aici îl plimbam pe Răducu, acolo am mângâiat genunchii
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
de ghinde crude lăptoase verzi ca surâsul primului miel pornit pe podul inocent cu două tăișuri: unul pentru aducerea-aminte și-altul, aidoma, pentru ziua uitării... O transparență de sânge subțire în spaima fiecărui copac ștreanguri roase de vis, franjuri sticloase clinchet de stele-n auz stejarii freamătă uluitor în urechea de sticlă...
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
de duh. Iubiți-vă copiii în limba română, dați-le în dar cuvintele limbii strămoșilor voștri și nu socotiți fără vreo trebuință acest unic, de fapt, adevăr. Sărutați-vă în limba română, să puteți auzi în danțul sărutului vostru neprihănit clinchetul dulce și fără sfîrșit al cuvintelor limbii române. Eu te sărut în limba română, tu mă săruți în limba română și mînă-n mînă, unul lîngă altul, nedespărțiți în veci, sîntem veghetorii fideli la dulcele fagur de privighetoare al limbii române
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
versul cu soare Și ninge cu mine iar pe pământ Parcă-s o floare și-mprăștiu petale, Zăpada iubirii în troiene s-aduc. Zâmbet de stele cules-am în suflet Lumina din astre-i albastrul vioi Cu tâmple senine versul e clinchet, Ce aduce cu sine a iubirii ninsori.. Cluj Napoca, 10 ianuarie 2016 Scrisoarea iernii A scris iarna cu degetul ei alb Un vers pe câmpia de nea îmbrăcată... Brazii din munții înalți i-a pictat, Într-o notă de viață curată
ZĂPEZILE IUBIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373742_a_375071]
-
multe alte cântece folclorice, glăsuite cu vocea bărbătească, baritonală, răzbătătoare prin țesăturile de gânduri, de către unul dintre cei mai cu duh doinitori, Ion Cristoreanu, sunt rechemate din nou la zarea sufletului de către maestrul Benone Sinulescu, scuturând clopoțelul conștiinței ce-n clinchet nostalgic aduce aminte neîncetat și neostenit, ca unul din puținii artiști de azi ce răscolește prin trecutul solar al folclorului românesc. De la maestru a pornit, ca și în multe alte cazuri îndemnul de a fi înserate aceste șiruri de cuvinte
ION CRISTOREANU. I-AU PLĂCUT SOARELE, PĂDUREA, CÂNTECUL ŞI OAMENII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384690_a_386019]
-
-i cerea să cânte ceva anume. Bărbatul stătea învăluit în sunetul acordeonului, iar băiatul cânta mai departe. În spatele lui, limbile ceasului de flori se mișcau alene. Bărbatul a aruncat o monedă în cutia de la acordeon. Banul a aterizat cu un clinchet ușor. Băiatul a făcut o plecăciune, dar el i-a întors spatele fără să-și schimbe expresia feței și a plecat mai departe. Chipul băiatului mi-a părut că seamănă cu cel al statuetei de la fântâna din grădină. Cât mai
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
I-VIII nr. 24, și „Clopoțelul“, de la Școala cu clasele I-VIII nr. 18, premiul III - „Voinicii“, de la Școala cu clasele I-VIII nr. 16, învățământ gimnazial - premiul I - „Clopoțel“, de la Școala cu clasele I-VIII nr. 24, premiul II - „Clinchete“, de la Școala cu clasele I-VIII nr. 24, premiul III - „Mini Clip“, de la Liceul Pedagogic „C. Sylva” l secțiunea „Reviste în limbi străine” - premiul I - „Tire Lire“, de la Liceul „J. L. Calderon”, premiul II - „Magazine Francophone Illustre“, de la Școala cu
Agenda2005-18-05-general8 () [Corola-journal/Journalistic/283638_a_284967]
-
-n noapte se tot tânguiesc Îngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toți Câinii mai veghează singuri pe la porți, Pe geamuri pictate cu steluțe mii, Chipuri de copii aduc bucurii. Iarna în trăsură trece peste văi, Clinchete răsună, clopot, zurgălăi Copacii își pleacă creaga la pământ Au făcut cu toții, tainic legământ! Îngeri, serafimi apar din icoane, ... Citește mai mult Scârțâie zăpada, pași-s în derută,Lumea de poveste, fulgul îl sărutăSania mă poartă către un copil,Amintirea
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
o furăDezgolite-n noapte se tot tânguiescîngerii se-apleacă și le înveslesc... În soba aprinsă ard buștenii toțiCâinii mai veghează singuri pe la porți, Pe geamuri pictate cu steluțe mii,Chipuri de copii aduc bucurii. Iarna în trăsură trece peste văi,Clinchete răsună, clopot, zurgălăiCopacii își pleacă creaga la pământAu făcut cu toții, tainic legământ!Îngeri, serafimi apar din icoane,... XXII. IOAN GRĂIEȘTE..., de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017. În pustiu Ioan grăiește Omul tot se risipește
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
puteam defini în ceea ce caut de când am rămas însingurată în a dărui tandrețe și iubire deplină. Dincolo de gesturile obișnuite ale cotidianului, am primit prin băieții mei mirul iubirii fără cuvinte, zâmbetul părului de aur și al trupului contorsionat de dureri, clinchetul de clopoței al inimii curate, atunci când simțea glasul inimii mele, atingerea mângâietoare, liniștitoare. Am primit în toți acei ani, iubirea tăcută, deplină și recunosc cu durere că mi-a lipsit. Simțeam cum seacă izvorul păstrând pânza freatică vie. Nu e
INIŢIERE ÎN INEFABIL, CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384328_a_385657]