1,121 matches
-
îi asigură o adaptare normală, adecvată, la exigențele mediului intern și extern. Boala este sinonimă cu o stare de disconfort psihic și somatic. Am putea spune precum Athanasiu că „sănătatea este privită de către patolog ca o stare de integritate, de către clinician ca o lipsă de simptome iar de către bolnav ca o stare de bien être (A. Athanasiu,1983, p.145). În afara conținutului său psihosomatic, boala reprezintă o situație existențială diferită de cea firească. Acceptarea bolii poate reflecta o situație sursă de
VI. ELEMENTE DE PSIHOLOGIA BOLNAVULUI ŞI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ GHID PENTRU KINETOTERAPEUŢI. In: ASPECTE METODICO - PRACTICE ALE KINETOTERAPIEI LA DOMICILIU by Camelia Soponaru () [Corola-publishinghouse/Science/300_a_632]
-
Prevenirea Bolilor SUA, prevalența este de 1 la 250 nașteri. Eric Fombonne (2005), cercetător canadian, a prezentat o prevalență estimată la 10/10.000 pentru autismul clasic și 6070/10.000 pentru întregul spectru al tulburărilor autismului. Ami Klin (2007), clinician și expert în problematica legată de autism (Yale Child Study Centre) vorbește de o prevalență de 1/250 pentru întregul spectru al tulburărilor autismului, 1/1000 pentru autismul “clasic” și aproximativ 3/10000 pentru Sindromul Asperger. În România la momentul
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
În modalitățile de asistență ulterioară. În cazul În care se postulează existența unei tulburări primare, tratamentul adecvat al acesteia ar presupune o evoluție favorabilă și a tulburării secundare. Experiența clinică, de cele mai multe ori, contrazice aceste idei. Din aceste motive, cei mai mulți clinicieni preferă abordarea acestor cazuri ca fiind comorbidități și dirijarea tratamentului către cele două tulburări În același timp. Justificarea interesului crescut pentru asocierea depresiei cu alcoolismul nu este determinată numai de frecvența mare Întâlnită În populație sau În clinica psihiatrică. Aceste
EVALUAREA MANIFESTĂRILOR AGRESIVE LA PACIENTUL CU COMORBIDITATE DEPRESIE-ALCOOLISM. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
de personalitate (antisocială, borderline sau narcisistic). În lipsa unor teste specifice diagnosticului depresiei, observația clinică stabilește diagnosticul (tabel 1). Evaluarea comportamentului violent și agresiv Evaluarea riscului suicidar Având În vedere riscul crescut de conduită autolitică pacienților depresivi care abuzează de alcool, clinicianul trebuie să evalueze atent următoarele date: − ideația autolitică În prezent (plan, intenție); − tentativele din antecedente; − existența factorilor de risc suicidar (tabel 2); − posibilitatea acțiunii. Se consideră că existența a patru factori de risc identifică aproximativ 80% dintre pacienții cu risc
EVALUAREA MANIFESTĂRILOR AGRESIVE LA PACIENTUL CU COMORBIDITATE DEPRESIE-ALCOOLISM. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by C. Ştefănescu, Roxana Chiriţă, V. Chiriţă, R. P. Dobrin, Magda Călăraşu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1470]
-
osos ancorat puternic în elementele structurale fibro musculare ale regiunii spatelui în corelație directă cu lanțurile cinematice ale trunchiului, bazinului și a membrelor inferioare. Coloana lombară este segmentul care s-a bucurat de cel mai mare interes din partea morfologilor și clinicienilor, dar și a kinetoterapeuților. Având în vedere că alterarea mobilității segmentare a coloanei lombare reprezintă deseori singura manifestare descifrabilă a unei afecțiuni discale se înțelege interesul manifestat de clinicieni pentru mobilitatea acestui segment (Pásztai, 2004). După Fornning și Forhman, (Diaconescu
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
s-a bucurat de cel mai mare interes din partea morfologilor și clinicienilor, dar și a kinetoterapeuților. Având în vedere că alterarea mobilității segmentare a coloanei lombare reprezintă deseori singura manifestare descifrabilă a unei afecțiuni discale se înțelege interesul manifestat de clinicieni pentru mobilitatea acestui segment (Pásztai, 2004). După Fornning și Forhman, (Diaconescu, Veleanu, Klepp, 1987) termenul normal utilizat pentru a caracteriza mobilitatea coloanei vertebrale pare inadecvat dacă este folosit ca o noțiune cantitativă pentru a indica o amplitudine normală de mișcare
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
dirijată” sau controlată în mod voluntar de către experimentator, după criterii anterior propuse metodologic și urmărind niște obiecte precise, ca realizare finală. Clinica este spațiul observației unei suferințe naturale, apărută în interioritatea normalului și care trebuie „descifrată” sau diagnosticată de către medicul clinician care o observă. Ea reprezintă un tip de raționament deductiv, pe când laboratorul reprezintă un tip de raționament inductiv. Laboratorul construiește „modelele patologice” în mod artificial, prin experiment, pe când clinica descifrează semnificația „modelelor naturale” apărute în sfera normalului. În felul acesta
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
d) descifrarea semnificației patologice a simptomelor; e) prescrierea și urmărirea tratamentului medical. 2) Efortul de a defini o corelație între „privire” (observația clinică) și „limbaj” (dialogul medical) este a doua dimensiune a clinicii. Problema teoretică și practică care se pune clinicienilor este de a ști dacă este posibil să se pătrundă într-o reprezentare spațială lizibilă și conceptual coerentă, care este boala, exprimată printr-o simptomatologie vizibilă, combinată cu ceea ce rezultă dintr-o analiză verbală. Rezultatul gândirii clinice este „tabloul bolii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și conceptual coerentă, care este boala, exprimată printr-o simptomatologie vizibilă, combinată cu ceea ce rezultă dintr-o analiză verbală. Rezultatul gândirii clinice este „tabloul bolii”. Tabloul are o dublă structură: vizibilă și lizibilă, spațială și verbală. El reprezintă ceea ce ochiul clinicianului surprinde la corpul sau psihicul persoanei bolnavului. Rezultă o combinație dintre „vizibil” și „enunțial”. În felul acesta, plecând de la funcția sa aparent analitică, tabloul clinic are rolul de a repartiza vizibilul în interiorul unei configurații conceptuale deja dată (M. Foucault). 3
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Diagnosticul psihiatric va concentra în „enunțul” său o suită de ansambluri semiotice, reprezentate prin semne, sindroame etc. Semiologia diacronică pune problema temporalității în psihopatologie. Această temporalitate se poate prezenta sub mai multe aspecte: - temporalitatea tulburărilor; - temporalitatea bolnavului; - temporalitatea examinării; - temporalitatea clinicianului/psihologului. Fiecare bolnav se reprezintă pe sine, în fiecare moment ca fiind plasat în „lumea propriilor sale amintiri” (sub formă de propriul său „personaj” la care face în mod permanent referință), pe care le relatează, aducându-le din trecut în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
generale de simptomatologie, scale de evaluare pentru bolnavii psihotici internați, scale special adaptate pentru investigarea unei anumite tulburări clinice (anxietate, depresie, tulburări nevrotice). 4) Listele de criterii diagnostice. Acestea corespund necesității de a ameliora concordanța diagnosticelor diferite rezultate din observațiile clinicienilor cu „concepții psihiatrice” deosebite între ele. Se urmărește prin aceasta stabilirea unui acord comun între diferiții specialiști, prin omogenizarea grupelor de bolnavi studiați, în așa fel încât rezultatele obținute să fie concordante între ele, comunicabile și utilizabile de majoritatea specialiștilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de S. Esquirol în Franța și de către A. Tucke în Anglia. La început însă boala psihică continua să fie privită ca suferință morală aplicându-i-se din acest motiv un tratament corespunzător. Psihiatria clinică este instituită în Franța de marii clinicieni ai secolul al XIX-lea J. Falret, V. Magnan, A..Morel, B. Ball, iar în Germania de E. Kraepelin, acesta din armă fixând și „cadrele nosologice” fundamentale la care se vor raporta toate clasificările diagnostice viitoare ale bolilor psihice. O
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și formării deprinderilor în sfera educației intelectuale, la cele care utilizează mișcarea ca factor terapeutic în sfera educației fizice, artterapia și meloterapia satisfăcând principiile educației estetice. Așa se explică și delimitarea dintre procesele de intervenție educațional‑terapeutică desfășurate de psihologul clinician din rețeaua sanitară, de psihologul școlar din instituțiile școlare sau de educatorul‑terapeut care trebuie să valorifice tehnicile terapeutice în context educațional. 10.4.7. Euritmia Formă de educație și terapie, elaborată și aplicată la începutul secolului XX de către Rudolf
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
diverselor organe și sisteme. Aceasta se datorează atât frecvenței crescute a afectării renale în boli cu răsunet sistemic, precum și complicațiilor multiple ale bolilor renale acute sau cronice. Frecvent, simptomatologia „renală” tipică este absentă, frustă sau nespecifică, reprezentând o provocare pentru clinician în perspectiva unui diagnostic corect și complet al afecțiunii renale. Bibliografie Berhand Y, Dussol B. Nephrologie, Elsevier Paris 1999 Daugirdas JT, Blake PG, Ing TS (eds). Handbook of Dialysis (4th ed). Lippincott, Philadelphia 2005. Johnson RJ, Feehally J (eds). Comprehensive
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
renal este ridicată. în cazurile cu deficit de factor H, plasmaterapia cronică profilactică sau doar în puseele de boală poate ameliora prognosticul. în SHU atipic al adultului, plasmaterapia nu s-a dovedit formal eficace, spre deosebire de PTT. Cu toate acestea, majoritatea clinicienilor o recomandă, fie sub formă de transfuzii de plasmă, fie sub formă de schimburi plasmatice. Eliminarea unui eventual factor declanșator (infecții, medicamente) este crucială. Jumătate din cazuri se vindecă fără sechele. Recuperarea funcției renale este mai lentă decât recuperarea hematologică
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
intitulat Psihoterapii, trei abordări evaluate și publicate de Inserm a confirmat studiile precedente: o dovadă științifică stabilită sau o prezumție științifică puternică privind eficiența terapiilor comportamentale și cognitive există în majoritatea problemelor psihopatologice studiate. Aceste confirmări obiective a ceea ce numeroși clinicieni practicieni au observat deja neau orientat în selecția cazurilor clinice prezentate în lucrarea noastră. Cel de al doilea criteriu a fost frecvența tulburărilor psihopatologice întâlnite în populația generală. In vederea redactării celor douăsprezece capitole clinice ne-am adresat unor clinicieni
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
clinicieni practicieni au observat deja neau orientat în selecția cazurilor clinice prezentate în lucrarea noastră. Cel de al doilea criteriu a fost frecvența tulburărilor psihopatologice întâlnite în populația generală. In vederea redactării celor douăsprezece capitole clinice ne-am adresat unor clinicieni experimentați, specializați în domeniile din care provin cazurile pe care, la cererea noastră, trebuiau să le prezinte. In cadrul contractului intelectual pe care l-am încheiat cu aceștia, am căzut de acord asupra necesității de a depăși ceea ce se înțelege
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să procedăm pentru a motiva un(o) pacient(ă), a evita unele rezistențe, pentru a implica sau nu unul dintre soți, o familie întreagă, pentru a evalua evoluția, a întrerupe terapia...? Fiecare individ este un caz unic, pentru care arta clinicianului, îndemănarea sa sunt la fel de importante ca și competența sa teoretică. Nu există o cale de urmat, pas cu pas, care să poată fi generalizată în abordarea clinică umană. Pentru a încerca să răspundem la aceste întrebări sau, cel puțin, pentru
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
terapiile comportamentale și cognitive? Ce poate să ne spună în ceea ce privește munca noastră, el cel care a fost beneficiarul acesteia pe parcursul suferinței sale? Lucrarea s-ar fi putut intitula: Exerciții practice de terapii comportamentale și cognitive. Astfel, ea se adresează fiecărui clinician care, în această meserie dificilă, încearcă să-și completeze cunoștințele. Pentru studenții care au început, sau încep o formare în practica terapiilor comportamentale și cognitive sperăm ca această lucrare să constituie un ajutor prețios pentru îmbogățirea cunoștințelor lor teoretice și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
atât lor cât și nouă în aceeași măsură. Dorim să le mulțumim din toată inima și cu toată prietenia. Adresăm profunda noastră recunoștință lui Michèle și lui Maryse care au recitit împreună cu noi fiecare capitol al acestei cărți din perspectiva clinicianului practician. Mulțumim lui CȘcile Duchesne care a asigurat legătura tehnică dintre autorii atât de diferiți ai lucrării. Adresăm muțumirile noastre lui Philippe Champy, director general al edițiilor Retz: fără încrederea sa, această carte n-ar fi văzut lumina zilei. Ovide
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
între 1950 și 1965 aproximativ. Incepând cu anul 1965, terapia comportamentală există în mod oficial. Ea cunoaște o expansiune rapidă pentru care stau mărturie articolele, asociațiile, revistele, congresele, cărțile care se multiplică într-un ritm impresionant. Multe publicații sunt opera clinicienilor entuziaști dar neexperimentați, ale căror texte trădează uneori o lipsă supărătoare de formare în domeniu. Alte scrieri adoptă tonul pasionat al polemicii pentru a desființa, cu argumente stângace uneori, modelul medical introdus în psihopatologie prin intermediul psihanalizei. Pentru a constata noi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
expuneri, previne subiectul că acesta trebuie să fie atent să suprime toate evitările subtile care pot apare, uneori, fără știrea sa. Două noi tehnici de expunere In ultimii câțiva ani, două noi tehnici bazate pe expunere au atras atenția atât clinicienilor cât și cercetătorilor. EMDR „Desensibilizarea și reprogramarea cu ajutorul mișcărilor oculare” este o formă de expunere prin care se cere subiectului să vizualizeze imagini negative, să-și fixeze atenția asupra reacțiilor fiziologice provocate de acestea, cât și asupra gândurilor care le
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
producerea acestui comportament și a semnalat motivul întăririi sale. Abordarea operantă Dacă este important să cunoaștem modul în care un comportament a fost însușit, este la fel de necesar să știm în ce fel și prin ce variabile este menținut acesta. Interesul clinicianului se îndreaptă deci, mai întâi, asupra fluxului actual cu care este emis un comportament, ceea ce nu se poate realiza decât printr-un examen atent al contingențelor prezente de întărire. Din perspectiva skinneriană, sarcina terapeutului constă, într-o primă etapă, în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
primă etapă, în identificarea agenților care mențin comportamentul inadaptat; ulterior, în modificarea contingențelor mediului, astfel încât comportamentul să fie controlat într-o manieră nouă, sau în obținerea unor întăriri pornind de la comportamente mai adaptate. O analiză precisă a contingențelor întăririi permite clinicianului să obțină o modificare favorabilă a comportamentului în numeroase cazuri. Uneori, acesta are probleme legate de complexitatea contingențelor. Astfel, se poate întâmpla ca un deficit înăscut sau dobândit ce se manifestă în comportament să provoace o incapacitatea a subiectului de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în acest context, asupra faptului că noi nu suntem, în general, decât puțin sensibili la consecințele concrete ale comportamentelor noastre, în afară de cazul în care observăm, în mod foarte conștient, relația care există între evenimente, ceea ce, în general, nu este cazul. Clinicianul știe, într-adevăr, care poate fi schimbarea comportamentală pe care o poate declanșa cu brutalitate pacientului prin simpla evidențiere a relațiilor de cauzalitate dintre antecedentele și consecințele comportamentelor sale. „Credința greșită” în unele interrelații poate susține mult timp diferite comportamente
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]