674 matches
-
spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și-ntr-o clipită se iviră slujnicuțe nu cu mult mai mature decât primele, purtând farfurioare cu dulceață de agrișe și zmeură și pahare aurite cu apă de izvor. Cafea nu se servea, deoarece, deși în Țara Românească lingavii fanarioți o introduseră masiv pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
aci să-i sară inima din piept. Un ienicer răsări ca din pământ în fața lui cu iataganul ridicat, urlând în turcește: — Stai bre, că te tai! Iaca stau, drăguță, nu mai fac nici un pas - spuse Metodiu înspăimântat, căruia într-o clipită, cu o limpezime și-o corectitudine înfiorătoare, îi reveniră în minte toate cunoștințele din turca populară, bulgară, învățate de mic, din copilărie, pe când se juca la Vaslui „de-a Ștefan cel Mare” cu odraslele unui vecin, cafegiu otoman, altfel om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atât de necesare vieții și securității înțelegerii interumane a ceea ce va fi după ce voi declanșa, într-o primă fază, Pogromul meu personal, Luca! Înțelegi? Mamă... nu e control! Mi se pare incredibil! Cum să nu poți controla picul tău de clipită în vestibulul ăsta al Conștiinței de care ne bucurăm ca printr-o minune, de clipoceala asta anamorfopsihotică a gelatinei pe care unii o numesc spațiu celest și a cărei viață însăși durează o secundă de-a Spiritului Universului? Luca, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
N-are importanță că toți țistuiesc, că dau din mâini și-mi cer într-un glas (de parcă s-ar fi înțeles dinainte) să tac din gură. Dar nu-i nimic, nu mă supăr eu pe ei. O clipă, doar o clipită am impresia că sunt gata să mă ofensez. Dar și această așteptare, ca și mirarea că nu simt nici o ofensă nu sunt trăiri, ci concluzii teoretice cu privire la felul cum ar trebui să răspundă sentimentele mele la asemenea evenimente. Iar bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu-și coada. Încins cu o chingă de in, care-i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într-o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe-un par. Alteori și-o anina de gît, părînd o vită căreia i se tăiase căpățîna dintr-o singură lovitură de bardă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe-un par. Alteori și-o anina de gît, părînd o vită căreia i se tăiase căpățîna dintr-o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într-o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cuvintele unui nebun pe veșmântul de omăt. Cărărui subțiri care se îndepărtau, se încrucișau, se afundau în zăpadă pentru a se despărți din nou, întrerupte, de parcă deodată, la capătul luptei lor, cele două animăluțe și-ar fi luat într-o clipită zborul spre cer. — Așa de bătrân și de prost... Credeam că frigul îmi joacă feste. Vrei să chemi moartea? a mai spus vocea care venea de departe, numai consoane dure și zgomote de medalii. Nu era nevoie să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și le adunau în fața unuia care le ungea cu mujdei de usturoi. Trăsnea a usturoi de te dădea jos, dar nimeni nu părea să se sinchisească. Mă opresc, dau să zic bună ziua și omul care ungea feliile se întoarce o clipită către mine și-mi spune, aproape fără să mă privească: ― Salut, Mihai! Ai venit mai devreme. Ce faci? Era Peter Schumann. Mititel, slab, chiar ogârjit, foarte vioi în gesturi, cu o privire ageră, unul din cei mai interesanți oameni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pentru că trebuie să mă lupt, cu armele mele, cu bolile de care suferă lumea. Poate fi câștigată această luptă? Asta numai Dumnezeu are timp să se întrebe și, eventual, să găsească răspuns. Nouă ne-a dat o viață cât o clipită, pe care chiar că nu are rost s-o irosim întrebându-ne dacă ceea ce facem are vreun rost sau nu. Dacă existăm și credem în chemarea noastră, atunci cu siguranță are rost. Peste tot în lume sunt figuri din acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
fericită, Dar eu cu gândul la tine fugar, Privindu-ți zâmbetul sprințar, Din această fotografie învechită. Mă faci să visez cu gândul hoinar, La acea clipă de nimic umbrită, Dar gândul îmi este iarăși bizar! Căci tu în acea supremă clipită, Mă vei vedea așa cum sunt real, Se poate vei fi mai fericită! Baia de Arieș 1964 Referință Bibliografică: 230 REACȚIE! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2352, Anul VII, 09 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai
230 REACȚIE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364349_a_365678]
-
iar patul vreau să rămână desfăcut. Nu mi-a răspuns și privindu-mă sfidător a plecat în salon. Am venit după ea dar am văzut că era preocupată să-și aprindă țigareta ei lungă și ostentativ a băut într-o clipită un păhăruț cu rom. Mi-am dat seama că era băută și am lăsat discuția pentru ziua următoare. A doua zi când am venit acasă, ea se afla în salon numai zâmbete dar eu am evitat să-i vorbesc și
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
ele se lăsau strivite până la durere și femeia mă primise între coapse copleșindu-mă cu mângâieri, toate mișcările noastre de orice fel au încetat, mușchii și simțurile toate s-au încordat, iar apa de pe noi s-a transformat într-o clipită în cămașă de gheață... Al doilea sunet al soneriei ne-a convins că este certitudine. La primul amorțisem, dar speram că ni s-a părut. Ne priveam surprinși și temători. La al treilea, după un anumit interval de timp, în
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
Ion I.Părăianu DOMNIȚA ÎN ROȘU Ca spârnelul se-nvârtea după bar, după tejgea ... Clienții-și mulțumesc în gând, că nu stau prea mult la rand . Veselă, zâmbind mereu, că-i ușor, că-i este greu, te servește-ntr-o clipită cu ulei, pește și pită ... Mezeluri, brânză, banane ... Totul e să ai parale ! Unii mai servesc “tării” privindu-i ochii căprui . Alții, nu prea tinerei, privesc țintă sânii ei . Știe și ea că-i făcută, lumii să-i fie plăcută
DOMNIŢA ÎN ROŞU, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364025_a_365354]
-
o dată grijile îi dispăruseră. Era ușoară, fericită și nerăbdătoare. Nici nu mai auzea zgomotul motorului și nu i se mai păru că microbuzul se deplasează cu încetineală... De altfel, de câte ori venea acasă, Emanuela avea aceleași trăiri. Simțea că într-o clipită se risipește toată oboseala orașului și dintr-o dată i se părea că este ușoară ca o pasăre, că zboară, că plutește prin casă și prin întreaga grădină. Deși muncea toată ziua fără odihnă, seara simțea doar o dulce oboseală fizică
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
plăcintă.... Aveam bază mare pe el, acum sunt singur. Este destul de greu... - Hmm! Singur zici... Și eu ce mai sunt aici, domnule? Cantitate neglijabilă? Interveni Emanuela, făcând pe supărata, dar trăgând cu ochiul către mama sa, astfel că, într-o clipită, izbucniră amândouă în râs. Este adevărat, se vede treaba, continuă ea, faptul că, de când lumea și pământul, ginerele este mai iubit decât fiica, dar, domnul meu tătic..., nu ai nicio șansă și trebuie să te mulțumești cu ce ai. Adică
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
gând care-ți șoptește că nu ai nevoie de prea mult pentru-a fi pe deplin fericit până când dând semn că-i iritat de-atâta liniște și armonie telefonul fluieră nerăbdător și-n obsedanta-i melodie îți smulgi într-o clipită halatul călduros al uitării de sine în care te-ai pierdut cu totul și vocea-n smochingul protocolar ți-mbraci nu înainte de-a împinge cu mâna spre spate agasarea ce deja s-a lipit - nechemata - de tine în fine
DINCOLO de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362828_a_364157]
-
că expresia „spălatului cu toate apele”, urmată de purificarea prin foc s-a consacrat tocmai după o astfel de acțiune curajoasă. Scenă și martoră ritualului bizar, cu tentă păgână, rămâne plaja. Un dans al ielelor, un vis întruchipat pentru o clipită, pasaj dintr-o piesă de teatru antică pe scena litoralului Mării Nostrum. O amintire efemeră, sculptată în spuma mării. Știu că procedura cu săritul peste valuri și cu gesturile ritualice din noaptea de San Juan pare complicată, dacă nu chiar
BUN VENIT, VARĂ ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362914_a_364243]
-
-i norocul! Cu căștile lor, cu costume, cu schiuri; Cum freamătă brazii și viu este locul Chiar frunze de brad pentru ei fac pariuri... Iar un băiețel cu un fes cu trei ciucuri Din sania mică duios îți zâmbește, Trăiește clipita, că poți să te bucuri, Și tu, schior vajnic vei fi, când vei crește! Schiorii-n elan pe zăpadă se-avântă, Evită în fugă pe pantă obstacol, Splendoarea alpină pe toți îi încântă; E Iarna pe schiuri, chiar ea!... ce
PE SCHIURI, IARNA-I UN MIRACOL de GABRIELA GENŢIANA GROZA în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 () [Corola-blog/BlogPost/362444_a_363773]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > FEMEIE INFINITĂ Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului fereastra mea e zarea infinită, pe care am plămădit femeia nopții și-am fecundato apoi întro clipită lăsândo în delir să-și vadă sorții, icoane pe pereți, la grindă se buluceau să vadă fecundarea și candela vroiau să aprindă și-n flăcări să își lase desfătarea, dar nebunia nu s-a terminat și-am început să-ți
FEMEIE INFINITĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362532_a_363861]
-
mâinii mele! Fă-o cât mai repede că dacă nu...se enervează iar, spuse Baraba amenințător. -N-am ce să spun mâinii tale prietene decât că e, să mă gândesc... foarte delicată și grațioasă... Baraba se înroși de furie într-o clipită în urma unei asemenea jigniri gândind că grația și delicatețea sunt un apanaj al femeilor, nicidecum al unui bărbat încercat de greutăți precum era el. De aceea îl lovi din nou pe ucenic cu palma, cu și mai multă forță decât
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
Stingi și naști noi lumi de stele. Timp de aș avea, Nebune, Cât bătaia de aripă, Să îți spun câte ți-aș spune Nu aș pregeta o clipă. Ci-mi lași rest la rest rămas Doar de-o clipă de clipită, Cât un pas fără popas Din vecia neoprită. Vremea ce mi-ai dat să-mi fie E-ndeajuns cât pentru moarte, Cât o za din veșnicie, Gol din golul care spart e! Strig când taci și râd când plângi Preț
CÂT O ZA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363073_a_364402]
-
timpul se scurge egal și indiferent pe tot parcursul anului, n-avem ocazia să-l disecăm în amănunt decât la momente cruciale. Finalul de an este unul dintre ele. Abia la ora bilanțului de Anul Nou ne permitem luxul unei clipite fugare, zărind cu coada ochiului zbaterea, căutând calea de mijloc, distincția dintre ce e important și ce e secundar. Farmecul efemerului, întruchipat de anul care trece, se ia la trântă sub ochii noștri cu aparenta veșnicie. Liniștea ei ni se
HORA QUOTA EST de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363070_a_364399]
-
mâinii mele! Fă-o cât mai repede că dacă nu...se enervează iar, spuse el amenințător. -N-am ce să spun mâinii tale prietene decât că e, să mă gândesc... foarte delicată și grațioasă... Baraba se înroși de furie într-o clipită în urma unei asemenea jigniri gândind că grația și delicatețea sunt apanaje ale femeilor, nicidecum al unui brigand de talia lui. Enervându-se, îl lovi din nou pe ucenic cu palma, cu și mai multă forță decât data trecută. Nu mai
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368299_a_369628]
-
2015 Toate Articolele Autorului Roata vieții de Dorel Dănoiu Zămislit în unda vieții fără a fi și întrebat, chiar din zorii dimineții pleacă iute-n alergat spre ținte prea variate -par a fi prestabilite- aproape sau depărtate, sunt eterne în clipite . N-are mai deloc odihnă ! Roata mare a existenței se învârte fără tihnă, n-ai cum pune punct absenței În spre țeluri iluzorii se rostogolește-ntruna cu momente aleatorii, dând sfârșitului arvuna. Pentru că se-ntâmplă ades mersul Roții să se
ROATA VIEŢII de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368494_a_369823]
-
fără limite și banii, capitala mondială a căsătoriilor neconvenționale, al atâtor tentații că până și cele mai “verticale” caractere de făpturi omenești nu le-ar neglija și le-ar cădea victime(!) și unde orice cifră turistică este spulberată într-o clipită - cu cei peste 38 de milioane de turiști înregistrați anual, pornind “doar” de la 12 milioanea la începutul mileniului trei. Referință Bibliografică: De mână, cu Lenin decapitat la Mandalay Bay în Vegas (VII) / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DE MÂNĂ, CU LENIN DECAPITAT LA MANDALAY BAY ÎN VEGAS (VII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366833_a_368162]