293 matches
-
Îi ofereau cei mai frumoși cercei, Visa pădurea plină de ciuperci, Ce-l aștepta, amirosind a iarbă, Fragi în poieni chemau printre poteci Desfășurate printre flori de nalbă, În minte, avea râul prins în maluri, Cu fin nisip, cu apă clipocind, Cu pești diverși sclipind argint pe valuri, Și licurici pe ramuri poposind. Oftez înduioșat... aud bătând O inimă: acel copil, e-n mine Și încălzit subit de acest gând, Decid să îi dau tot ce-mi aparține... Dan Mitrache, Bălcești
COPILĂRIE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379494_a_380823]
-
Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Și nu, și da, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea, La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi. Iar verdele- ți șoptea în albă noapte Destinul tapisat în frunze de stejar, Că ai noroc la visuri, si, în realitate, Tu le visezi, le crezi, iubești cu Hâr. Păstrează visul viu, e- a ta virtute, Ce-ți readuce-
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381364_a_382693]
-
și tu, Visează-te o apă, cu gust de herbă, Un antic visător, ce visului plăcu. Prin echivocuri, dar amintindu-ți noaptea, În care te văzuseși copil cu plete lungi, Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea, La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi. Iar verdele- ți șoptea în albă noapte Destinul tapisat în frunze de stejar, Că ai noroc la visuri, si, în realitate, Tu le visezi, le crezi, iubești cu Hâr. Păstrează visul viu, e- a ta virtute, Ce-ți readuce-
VERSURI DIN COPILĂRIE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381369_a_382698]
-
zăpezile de-argint Și cad din cer cristale mii, rebele, Dumnezeiește tot împodobind. Se-mbracă-n straie-alese de regină Pădurea, ca-n povestea de demult Și capătă pământul o lumină De diamante albe strălucind. Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Își toarce iarna fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gura sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
la fereastra vieții melePoemul din zăpezile de-argintși cad din cer cristale mii, rebele,Dumnezeiește tot împodobind.Se-mbracă-n straie-alese de reginăPădurea, ca-n povestea de demultși capătă pământul o luminăDe diamante albe strălucind.Sub gheața rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios,Își toarce iarna fulgii în fuiorulCovorului regal întins pe jos.Ce maiestuos alai prin curți se-adună,Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi!Povești la gura sobei iar răsună.Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi.E noapte
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
neschimbat al satului cu descrieri de natură. Aceasta e mereu în comuniune cu oamenii: Stau apoi întinși la soare pe o lăture până ce boii termină otava. Vremea umblă și ea în rostul oamenilor (Vâltoarea). Aceștia răsuflă în ritmul naturii: Apa clipocește cu reflexe argintii, în locurile neacoperite de anini luna s-a strecurat pe fundul apei, luminoasă, legată de cea de pe cer, greierii se întrec în alinarea serii cu țârâituri lungi, și în jur parcă tremură liniștea. Numai Dumnezeu mai ține
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
Așa s-a înfiripat primăvara cu energii noi, cu un peisaj cum nu mai văzusem. Peste tot pomi înfloriți, livezile de pruni revărsau perdele albe de fulgi, roz-aurii piersicii, se îmbrăcaseră în verde strălucitor pădurile și pajiștile, apa în vale clipocea limpede peste bolovanii suri ca niște carapace de țestoase (Valea proscrișilor). Uneori momentul descrierii este atât de scurt ca reflexia razelor de soare pe lama coasei, dar rolul acestuia este decisiv: Dimineața atârnă plumburie (Vâltoarea). Astfel, prin referire la ritmul
LORINCZI FRANCISC-MIHAI: ROLUL DESCRIERII IN PROZA LUI RADU IGNA de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371602_a_372931]
-
din tine. Îți asculta pulsul, noaptea, truditorii, Ce răsar pe câmpuri când se-arată zorii, Cu sudoarea frunții îți stropesc pământul Răsădind sub brazde inima și gândul. Zbaterea-ți prin tâmpla de țăran, zvâcnește, Pasărea prin crânguri cântă românește, Valea clipocește sub aluni, pitita, Si miroase-a iarbă de curand cosita. Înțelepții lumii stau pe vârf de munte Cu priviri divine și tâmple cărunte, Numai satul știe dragostea s-o poarte Dincolo de viață, dincolo de moarte. Marele Maestru mânuind penelul, A pictat
NUMAI SATUL ȘTIE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375420_a_376749]
-
marele și divinul Octavian! adăugă cineva. -Continuă magistre Simbinacus, spuse procuratorul Ponțiu Pilat. Mai spune-ne ceva! -Îmi aduc aminte de Roma! spuse acesta privind undeva în tavan. -Ah! Roma! Roma! rostiră cu toții în cor ridicând cu toții cupele în care clipocea vinul. Băură rostind încă o dată numele cetății, socotite asemeni unei zeități atotputernice. -Mi-am dorit totuși să plec de acolo, continuă magistratul Simbinacus cu tristețe în glas. Corupția și asasinatul au ajuns ceva cotidian, spuse el sumbru. Naevius Cordius Macro și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
stog ce-i trona deasupra frunții, culorile schimbătoare pulsând în neorânduială și făcându-l iar să-și piardă răsuflarea. Închide ochii! Închide-i, altfel cazi pradă leșinului... Așa mi s-a întâmplat și mie când am pășit aici prima dată, clipoci veselă vocea. Se supuse și încercă să deseneze în mintea lui o altă întrebare. Cum cine sunt?! Sunt Baba! Și răspunsul veni pe același ton drăgălaș, proaspăt, în totală discordanță cu ceea ce ar fi trebuit să-i sugereze numele, asociat
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
o magazie, dar cheia era la cineva, care, în momentul acela, era plecat la țară. Din fericire temperatura scăzuse din nou sub zero, așa că, deocamdată, apa rămăsese înghețată pe pereți. Din când în când se mai desprindea câte o picătură, clipocind în ligheanul de plastic. Imaginea aceea mi-a amintit de filmele lui Tarkovski, cu tavanele lui îmbibate în apă, filme pe care le văzusem la Cinemateca din București, înainte ca aceasta să se fi mutat la Eforie. Luând-o în
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
de accesări:accesari- numar total de voturi:voturi- numar total de cititori:cititori- numar de abonati:abonati->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. SENSUL IUBIRII, de Mirela Borchin, publicat în Ediția nr. 1139 din 12 februarie 2014. Clipocind mă prelingeam pe-o stâncă, tot mai jos, apă dulce, ne-ncepută, agățându-se sfios de vreo creangă de vreo frunză pân' să-nceapă chiar să curgă cu puterile-nzecite însutite înmiite cântând în timp ce se freca de pietre ... Citește mai mult
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
am mai simțit de mult, și cu jale-nalț o rugă, nu pot face jurământ... Domne! Ce-mi cunoști amarul, îmi știi doruri și nevoi, iar mi s-a umplut paharul, de când nu mai suntem doi. Serenitate Sunt șoapta pârâului clipocind printre stânci, un simplu om înotând, prin noianul de gânduri adânci. Sunt aurul holdei de grâu,stropită cu maci, sunt glasul conștiinței, ce-ndeamnă să taci. Sunt arșița verii-ostoită de ploi, sunt șoapta ce-auzi, povestind despre noi. Sunt drumul
GÂNDURI ŞI FLORI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348269_a_349598]
-
-le lacomi prin buzunare. Apoi, când după o vreme, buzunarele se dovediseră neîncăpătoare pentru toată această comoară pe care mare nu înceta să o reverse pe țărm, s-au oprit privind lung imensitatea aceea de apă limpede ce se spărgea clipocind în valuri mici pe țărm. Unul după altul, fără încetare, lin, sau uneori împroșcând cu stropi strălucitori în lumina soarelui ce se răsfăța pe cerul fără nori al unui februarie primăvăratec, fiecare val se oprea o clipă pe țărm, ca
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un liman doar de el știut, în timp ce ea rămânea undeva, în afara lui, ca un bagaj uitat într-un colț de peron, peste care se aștern ușor umbrele nopții. Un zâmbet de acceptare îi lumină pentru
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
iubire, sunt versuri scrise pentru tine... În ea am desenat o hartă, harta ...o să-ți arate cărările ce duc spre mine, cărările trec prin pădure... acolo poți asculta, cum bate inima pământului, vei auzi izvoarele cântând... cu stropi de lacrimi clipocind Când o să treci de maluri aurii, unde crepusculul se ascunde în ape, o să auzi un flaut murmurând și-o liră lin cântând... Acolo... o lacrimă vei scăpăta și vei simți prezenta mea; E-acolo unde norii se sfârșesc și stelele
ACOLO... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375914_a_377243]
-
Razele sărută roua Aruncată peste flori De puzderia de stele, Rușinate ,iar, de zori Și dorințe nerostite, Adunate într-un franj, Sub perdeaua de-ntuneric A Reginei de Oranj. Tot misterul se-adâncește Când contrastele se-ngână Pe cleștarul cerului. Clipocind ca-ntr-o fântână Dătătoare de lumină, Pleoapa zilei se ridică, Soarele-și intră în drepturi Și Luna la tron abdică. Referință Bibliografică: În zori / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1493, Anul V, 01 februarie 2015. Drepturi
ÎN ZORI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375974_a_377303]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > PEȘTIȘORUL DE AUR Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1996 din 18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului PEȘTIȘORUL DE AUR (Poveste în versuri) În liniștea ce pare nefirească Se-aude-o șoaptă clipocind ușor, Din baltă mă privește-un peștișor De parc-ar vrea, cu mine, să vorbească. Descumpănită, mi-a pierit și graiul Și-aproape, nu mai știu cum să m-adun. Eu cred că-i fermecat și că e bun... O
PEȘTIȘORUL DE AUR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375257_a_376586]
-
nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dorința serii autor Urfet Sachir Doamne, spală-mă de cenușa timpului și Dă-mi muzica sufletului, să pot scoate din vioara-i o perlă de înfiorată simțire, tril de păsărele și clipocit de izvoare. Mangalia, 17.11.2016 h:17.15 Akșam arzusu Rabbim, beni zamanın külünden yıkave ruh müziği ver bana onun kemanından ürpertici duygu bir inci, kușların ses titremesi ve dalgalanan kaynaklar çıkarabileyim. Copyright © Urfet Șachir Sursa foto: Internet Referință
DORINŢA SERII POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ – ROMÂNĂ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372682_a_374011]
-
zăpezile de-argint Și cad din cer cristale mii, rebele, Dumnezeiește tot împodobind. Se-mbracă-n straie-alese de regina Pădurea, ca-n povestea de demult Și capătă pământul o lumină De diamante albe strălucind. Sub gheață rece scapătă izvorul, Tot clipocindu-și cântecul duios, Isi toarce iarnă fulgii în fuiorul Covorului regal întins pe jos. Ce maiestuos alai prin curți se-adună, Pe câmpuri îmbrăcând mantale noi! Povești la gură sobei iar răsună. Se-ntorc din cărți ai iernilor eroi. E
IARNĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373208_a_374537]
-
că am prins piciorul Cuvântului, dar nimic nu se întâmplă la granița dintre ieri și azi, doar Lumina care se varsă din felinarele curcubeelor mă absoarbe în spirale amețitoare, iar trupul, languros, umezit de picăturile unei constelații diamantine se prelinge, clipocind a viață, peste aripa adormită a veacurilor. Referință Bibliografică: FUGARĂ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1652, Anul V, 10 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
FUGARĂ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372306_a_373635]
-
sunete stranii. Nici nu vedeau pe unde calcă. Puneau fiecare picior pe urmele de urs ale unchiului și dădură unul peste altul când acesta se opri. - Bun, șopti unchiul, aici ne așezăm tabăra. Printre umbrele fantomatice de pe malul înalt, apa clipocea cu sclipiri de petrol. Băieții se așezară în liniște pe pânza de cort întinsă între siluetele înalte și elegante ale firelor de papură, lipindu-se unul de altul, cu ochii mari, urmărind fiecare mișcare a unchiului. Nu dură prea mult
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
oglindă fumurie a lacului, Și transparente picături de diamante, Așterne pe covorul câmpului. A așteptat, tăcută o vară-ntreagă, Ascunsă în dantelă unui nor, Că, în sfârșit să poată să culeagă, Rodu-mbătător al viilor. Cu pletele în vânt împrăștiate, Desculța, clipocind pe stradă... Pășind în urmă verii ce-a plecat... Toamnă, a ieșit la promenada! Citește mai mult PAȘI DE TOAMNĂÎn strai de frunze ruginițe,Toamna a ieșit la promenada,Un nor și vântul o-nsoțesc la braț,Ploaia-i cântă o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
oglindă fumurie a lacului,Și transparente picături de diamante,Așterne pe covorul câmpului.A așteptat, tăcută o vară-ntreagă,Ascunsă în dantelă unui nor,Ca, în sfârșit să poată să culeagă,Rodu-mbătător al viilor.Cu pletele în vânt împrăștiate,Desculța, clipocind pe stradă...Pășind în urmă verii ce-a plecat...Toamnă, a ieșit la promenada!... ÎI. METAMORFOZE, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1722 din 18 septembrie 2015. AMPRENTA Amprenta razelor de Soare, Pe sticlă ferestrelor, E un zâmbet ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
Acasa > Poezie > Imagini > RUGĂ PENTRU PLOAIE... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1689 din 16 august 2015 Toate Articolele Autorului Doamne, nu auzi cum geme Pământul ce-i ars de soare? Cum abia mai clipocește Apa-n albii de izvoare? Nu vezi Doamne pâinea noastră Pe câmpie pârjolită Și pădurile în flăcări Și livada pustiită? Doamne, nu auzi cum strigă Către cer al Tău popor Și Te cheamă...și Te roagă Să îi vii în
RUGĂ PENTRU PLOAIE... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374782_a_376111]