560 matches
-
văzuți / *văzute. (cf. GALR, I: 269). De remarcat și faptul că pronumele nimeni are la genitiv și dativ o flexiune de tip masculin (nimănui, cf. acestuia, vreunuia, căruia etc.) Deși poate impune adjectivului acordul la masculin singular, nimeni nu acceptă cliticul de dublare de masculin singular. Acest lucru arată fie că nu trebuie să interpretăm cliticul drept marcă de acord (întrucât acordul nu este un fenomen "selectiv", el se manifestă constant la aceleași elemente), fie că este o diferență între acordul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genitiv și dativ o flexiune de tip masculin (nimănui, cf. acestuia, vreunuia, căruia etc.) Deși poate impune adjectivului acordul la masculin singular, nimeni nu acceptă cliticul de dublare de masculin singular. Acest lucru arată fie că nu trebuie să interpretăm cliticul drept marcă de acord (întrucât acordul nu este un fenomen "selectiv", el se manifestă constant la aceleași elemente), fie că este o diferență între acordul adjectivului și acordul cliticului. (iii) Faptul că în (30) dublarea este facultativă ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
masculin singular. Acest lucru arată fie că nu trebuie să interpretăm cliticul drept marcă de acord (întrucât acordul nu este un fenomen "selectiv", el se manifestă constant la aceleași elemente), fie că este o diferență între acordul adjectivului și acordul cliticului. (iii) Faptul că în (30) dublarea este facultativă ar putea fi un contraargument pentru interpretarea cliticului drept marcă de acord, întrucât, așa cum am arătat, acordul nu are un caracter facultativ. (iv) În (31), dublarea complementului indirect nimănui este favorizată de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
întrucât acordul nu este un fenomen "selectiv", el se manifestă constant la aceleași elemente), fie că este o diferență între acordul adjectivului și acordul cliticului. (iii) Faptul că în (30) dublarea este facultativă ar putea fi un contraargument pentru interpretarea cliticului drept marcă de acord, întrucât, așa cum am arătat, acordul nu are un caracter facultativ. (iv) În (31), dublarea complementului indirect nimănui este favorizată de tipul de context selectat pentru eemplificare. Într-un exemplu ca (32), dublarea este mai puțin acceptabilă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
context selectat pentru eemplificare. Într-un exemplu ca (32), dublarea este mai puțin acceptabilă. Acest contrast arată că factorii semantici joacă un rol și în dublarea complementului indirect exprimat prin nimeni, nu doar trăsăturile phi ale lui nimeni și ale cliticului de dublare. (32) a. Nu am spus nimănui că plec. b. ? Nu i-am spus nimănui că plec. (pentru lectura de tip "set deschis") Aceeași observație se poate extinde la alte pronume. În (33)a, cuiva 170 are o lectură
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
că pleci? b. I-ai spus cuiva că pleci? Considerăm că sunt suficiente argumente pentru a nu încadra dublarea clitică la acord, ea fiind un fenomen guvernat de anumite interpretări semantice și de contextul pragmatic. 5. Argumente împotriva interpretării dublării clitice ca acord Se pot aduce mai multe argumente contra ipotezei că cliticele de dublare marchează acordul verb - complement: (i) DC este opțională în unele contexte, obligatorie în altele. Or, fenomenele de acord nu sunt opționale, contextuale, limitate la anumite tipuri
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
suficiente argumente pentru a nu încadra dublarea clitică la acord, ea fiind un fenomen guvernat de anumite interpretări semantice și de contextul pragmatic. 5. Argumente împotriva interpretării dublării clitice ca acord Se pot aduce mai multe argumente contra ipotezei că cliticele de dublare marchează acordul verb - complement: (i) DC este opțională în unele contexte, obligatorie în altele. Or, fenomenele de acord nu sunt opționale, contextuale, limitate la anumite tipuri de nominale (prin contrast, prezența acordului dintre subiect și predicat nu depinde
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sine, nu servește la identificarea unui anumit conținut semantic al nominalului implicat în relația de acord. (iii) Toate celelalte situații de acord din română sunt marcate la nivel flexionar prin morfeme afixale, de tip desinențial. Elementele implicate în DC sunt clitice, nu afixe, după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că avem a face cu o marcare noncanonică a acordului (dacă alte argumente, sintactice, ne-ar duce spre
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
după cum se vede din testele morfologice (preluate de la Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că avem a face cu o marcare noncanonică a acordului (dacă alte argumente, sintactice, ne-ar duce spre concluzia că cliticul marchează acordul). 6. Alte analize ale dublării clitice Pentru dublarea clitică au fost propuse mai multe analize: (i) Pentru limbile în care cliticul și nominalul sunt în distribuție complementară, cum ar fi franceza, Kayne (1975) a susținut ipoteza că pronumele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Fuß, 2005). Acest argument morfologic nu este foarte puternic, am putea considera că avem a face cu o marcare noncanonică a acordului (dacă alte argumente, sintactice, ne-ar duce spre concluzia că cliticul marchează acordul). 6. Alte analize ale dublării clitice Pentru dublarea clitică au fost propuse mai multe analize: (i) Pentru limbile în care cliticul și nominalul sunt în distribuție complementară, cum ar fi franceza, Kayne (1975) a susținut ipoteza că pronumele clitic este generat în poziția de argument nominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
face cu o marcare noncanonică a acordului (dacă alte argumente, sintactice, ne-ar duce spre concluzia că cliticul marchează acordul). 6. Alte analize ale dublării clitice Pentru dublarea clitică au fost propuse mai multe analize: (i) Pentru limbile în care cliticul și nominalul sunt în distribuție complementară, cum ar fi franceza, Kayne (1975) a susținut ipoteza că pronumele clitic este generat în poziția de argument nominal și se deplasează apoi spre verb. Cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar o categorie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marchează acordul). 6. Alte analize ale dublării clitice Pentru dublarea clitică au fost propuse mai multe analize: (i) Pentru limbile în care cliticul și nominalul sunt în distribuție complementară, cum ar fi franceza, Kayne (1975) a susținut ipoteza că pronumele clitic este generat în poziția de argument nominal și se deplasează apoi spre verb. Cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar o categorie vidă postverbală exprimă rolul tematic: (34) a. Je le vois [e]. b. *Je le vois Pierre. Această ipoteză
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
mai multe analize: (i) Pentru limbile în care cliticul și nominalul sunt în distribuție complementară, cum ar fi franceza, Kayne (1975) a susținut ipoteza că pronumele clitic este generat în poziția de argument nominal și se deplasează apoi spre verb. Cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar o categorie vidă postverbală exprimă rolul tematic: (34) a. Je le vois [e]. b. *Je le vois Pierre. Această ipoteză nu este aplicabilă la limbile cu dublare, deoarece argumentul este complementul (iar argumentele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o categorie vidă postverbală exprimă rolul tematic: (34) a. Je le vois [e]. b. *Je le vois Pierre. Această ipoteză nu este aplicabilă la limbile cu dublare, deoarece argumentul este complementul (iar argumentele sunt unice). Dacă argumentul ar fi pronumele clitic, nu este clar ce analiză am putea propune pentru complement. Poate aceea de apoziție. Se poate argumenta și că nominalul este cel care dublează cliticul, având în vedere că pronumele clitic trebuie să fie prezent în multe contexte în care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu dublare, deoarece argumentul este complementul (iar argumentele sunt unice). Dacă argumentul ar fi pronumele clitic, nu este clar ce analiză am putea propune pentru complement. Poate aceea de apoziție. Se poate argumenta și că nominalul este cel care dublează cliticul, având în vedere că pronumele clitic trebuie să fie prezent în multe contexte în care nominalul poate lipsi. (ii) Jaeggli (1982, 1986) a susținut că pronumele clitic nu se deplasează spre verb, ci este generat în poziția sa de bază
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iar argumentele sunt unice). Dacă argumentul ar fi pronumele clitic, nu este clar ce analiză am putea propune pentru complement. Poate aceea de apoziție. Se poate argumenta și că nominalul este cel care dublează cliticul, având în vedere că pronumele clitic trebuie să fie prezent în multe contexte în care nominalul poate lipsi. (ii) Jaeggli (1982, 1986) a susținut că pronumele clitic nu se deplasează spre verb, ci este generat în poziția sa de bază, la stânga verbului. În structurile cu DC
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
aceea de apoziție. Se poate argumenta și că nominalul este cel care dublează cliticul, având în vedere că pronumele clitic trebuie să fie prezent în multe contexte în care nominalul poate lipsi. (ii) Jaeggli (1982, 1986) a susținut că pronumele clitic nu se deplasează spre verb, ci este generat în poziția sa de bază, la stânga verbului. În structurile cu DC, această analiză ar putea fi problematică, deoarece astfel, cazul și rolul tematic ar fi atribuite de două ori (cliticului și nominalului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
că pronumele clitic nu se deplasează spre verb, ci este generat în poziția sa de bază, la stânga verbului. În structurile cu DC, această analiză ar putea fi problematică, deoarece astfel, cazul și rolul tematic ar fi atribuite de două ori (cliticului și nominalului). Problema cazului și a rolului tematic a fost rezolvată prin împărțirea "sarcinilor" între clitic și nominal: cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar nominalul exprimă rolul tematic. Nominalul este coindexat cu cliticul și este guvernat de clitic (din
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la stânga verbului. În structurile cu DC, această analiză ar putea fi problematică, deoarece astfel, cazul și rolul tematic ar fi atribuite de două ori (cliticului și nominalului). Problema cazului și a rolului tematic a fost rezolvată prin împărțirea "sarcinilor" între clitic și nominal: cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar nominalul exprimă rolul tematic. Nominalul este coindexat cu cliticul și este guvernat de clitic (din poziția acestuia din GFlex). (iii) S-a observat prezența cliticului în foarte multe dintre contextele cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
structurile cu DC, această analiză ar putea fi problematică, deoarece astfel, cazul și rolul tematic ar fi atribuite de două ori (cliticului și nominalului). Problema cazului și a rolului tematic a fost rezolvată prin împărțirea "sarcinilor" între clitic și nominal: cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar nominalul exprimă rolul tematic. Nominalul este coindexat cu cliticul și este guvernat de clitic (din poziția acestuia din GFlex). (iii) S-a observat prezența cliticului în foarte multe dintre contextele cu prepoziție (pe în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ar fi atribuite de două ori (cliticului și nominalului). Problema cazului și a rolului tematic a fost rezolvată prin împărțirea "sarcinilor" între clitic și nominal: cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar nominalul exprimă rolul tematic. Nominalul este coindexat cu cliticul și este guvernat de clitic (din poziția acestuia din GFlex). (iii) S-a observat prezența cliticului în foarte multe dintre contextele cu prepoziție (pe în română, a în spaniolă, ambele limbi cu DC) și că DC nu este prezentă în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ori (cliticului și nominalului). Problema cazului și a rolului tematic a fost rezolvată prin împărțirea "sarcinilor" între clitic și nominal: cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar nominalul exprimă rolul tematic. Nominalul este coindexat cu cliticul și este guvernat de clitic (din poziția acestuia din GFlex). (iii) S-a observat prezența cliticului în foarte multe dintre contextele cu prepoziție (pe în română, a în spaniolă, ambele limbi cu DC) și că DC nu este prezentă în limbile care nu dispun de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fost rezolvată prin împărțirea "sarcinilor" între clitic și nominal: cliticul exprimă trăsăturile phi și cazul, iar nominalul exprimă rolul tematic. Nominalul este coindexat cu cliticul și este guvernat de clitic (din poziția acestuia din GFlex). (iii) S-a observat prezența cliticului în foarte multe dintre contextele cu prepoziție (pe în română, a în spaniolă, ambele limbi cu DC) și că DC nu este prezentă în limbile care nu dispun de un mijloc alternativ de a marca acuzativul (cum ar fi prepoziția
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
care nu dispun de un mijloc alternativ de a marca acuzativul (cum ar fi prepoziția). Prin urmare, a apărut ideea că dublarea este strâns legată de posibilitatea de a marca acuzativul prin pe. Așa s-a născut ipoteza că elementul clitic absoarbe cazul, astfel încât verbul nu mai poate atribui caz nominalului coreferent. Prin urmare, este inserată prepoziția (gramaticalizată 171) pe, ca un mijloc de a atribui caz nominalului. Cliticul și nominalul dețin același rol tematic. (iv) În structurile cu complement direct
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a marca acuzativul prin pe. Așa s-a născut ipoteza că elementul clitic absoarbe cazul, astfel încât verbul nu mai poate atribui caz nominalului coreferent. Prin urmare, este inserată prepoziția (gramaticalizată 171) pe, ca un mijloc de a atribui caz nominalului. Cliticul și nominalul dețin același rol tematic. (iv) În structurile cu complement direct antepus și cu dublare, cliticul marchează poziția noncanonică a complementului, care este antepus, fiind topicalizat. Poziția canonică este postverbală. Cliticul pronominal este inserat pentru a exprima cazul nominalului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]