252 matches
-
întreținută și de ingratitudinea contemporanilor ("Pe nimenea nu mai aștepți,/ de tine nu întreabă nime -(...)") pe care poetul nu se sfiește să-i asimileze, vitriolant, unei umanități decăzute în zoolgic: "Printre tertipuri/ și artificii,/ palide chipuri,/ sumbre delicii./ Lume de cloacă,/ legile rânzii,/ uite-i, la troacă,/ porcii, flămânzii!" În a doua secțiune a cărții, "Adevăruri cernute" tensiunea se mai îmblânzește, meditația e mai împăcată, registrele mai ample, încleștarea agonistică e preponderent defensivă. Cernerea adevărurilor se face recurs moral față cu
Via crucis by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17319_a_18644]
-
fără regret. Cu o asemenea exigență în fața ochilor, e de prisos să mă întreb ce impresie îi face Nicoletei Baciu haina minimalistă sau mizerabilistă a literaturii contemporane, în ale cărei pagini, dacă face greșeala să le răsfoiască, va găsi o cloacă pură de meschinării sterile. Probabil că acesta e motivul pentru care, dorind să-și cruțe gustul de tortura întîlnirii cu autorii moderni, Nicoleta Baciu se apleacă spontan asupra clasicilor, alegîndu-i pe Tolstoi, Sadoveanu și Dostoievski. Din opera lor, atenția îi
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
contestației PDL, cu privire la numirea lui Victor Ciorbea în fruntea Autorității de Supraveghere Financiară. "Curtea Constituțională probabil că a judecat pe lege. Problema este că au fost mulți care aveau experiență în domeniul financiar-bancar și într-adevăr, ASF-ul este o cloacă. Măcar Victor Ciorbea era un om corect. Nu știu câtă experiență avea în domeniul financiar, dar era nevoie să vină cineva și în domeniul acesta care să nu ia zeci de mii de euro lefuri plus privlegii fără să facă nimic. Este
Ce spune Chirieac despre Victor Ciorbea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33794_a_35119]
-
o regiune întreagă din India.“ Vedea iar fața fardată strident a mamei spunând: „Ai venit pe lume fiindc-am fost neglijentă“. Curajul, da, curajul îi lipsise atunci. De n-ar fi fost așa, și-ar fi găsit sfârșitul într-o cloacă. Mamăcloacă. Și deodată, spuse Martín, am avut senzația că cineva stătea în spatele meu, privindu-mă. Preț de câteva clipe rămase nemișcat, în nemișcarea aceea încordată, în așteptare, când în bezna dormitorului ți se pare că auzi un trosnet suspect. Simțise
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
și începu să smulgă niște smocuri de iarbă. Dădu de o pietricică și păru că-i studiază alcătuirea, ca un geolog. - Nu mă auzi? - Ba da. - Te-am întrebat de maică-ta. - Mama, răspunse Martín în șoaptă, mama e o cloacă. Alejandra se ridică în capul oaselor, rezemându-se într-un cot și privindul atentă. Martín, fără să-și ia ochii de la pietricică, nu scotea o vorbă, cu maxilarele încleștate, repetând întruna în gând cloacă, mamacloacă. În sfârșit adăugă: - Veșnic am
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Martín în șoaptă, mama e o cloacă. Alejandra se ridică în capul oaselor, rezemându-se într-un cot și privindul atentă. Martín, fără să-și ia ochii de la pietricică, nu scotea o vorbă, cu maxilarele încleștate, repetând întruna în gând cloacă, mamacloacă. În sfârșit adăugă: - Veșnic am fost o piedică. De când m-am născut. Se simțea de parcă i se injectaseră în suflet otrăvuri fetide la o presiune de mii de atmosfere. Iar sufletul, umflându-i-se tot mai periculos pe an
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
se chinuise luni în șir sărind coarda ca boxerii și dându-și pumni în pântece, motiv pentru care (îl lămurea ea țipând în gura mare) ieșise pe jumătate tarat, și era o adevărată minune că n-ajunsese până la urmă în cloacă. Tăcu, cercetă încă o dată pietricica și o aruncă cât colo. - Poate că de asta, adăugă, când mă gândesc la ea îmi vine mereu în minte cuvântul cloacă. Și râse din nou în felul lui ciudat. Alejandra îl privi uluită că
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
jumătate tarat, și era o adevărată minune că n-ajunsese până la urmă în cloacă. Tăcu, cercetă încă o dată pietricica și o aruncă cât colo. - Poate că de asta, adăugă, când mă gândesc la ea îmi vine mereu în minte cuvântul cloacă. Și râse din nou în felul lui ciudat. Alejandra îl privi uluită că mai avea chef să și râdă. Dar, văzându-i lacrimile, înțelese că de bună seamă ceea ce auzise ea nu era râs, ci (cum susținea Bruno) acel sunet
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
un roman la altul. O ranchiună groasă curge cu aplomb retoric, acoperind paginile și sluțind totul. Oamenii sînt brute puțind a bere și cîrnați, femeile sînt șleampete și dizgrațioase, peisajul, deși frumos, e pîngărit de prezența indigenilor, Viena e o cloacă mișunînd de impostori, și în genere orice instituție de stat e o fundătură. Voluptatea aceasta de a terfeli totul face ca orice detaliu legat de Austria să-i miroase rău: Biserica Catolică este instituția diavolului, localnicii sînt agramați, limba germană
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
de toate nuanțele, de la "podăresele" de odinioară la prostituatele de lux de astăzi. Nu sunt uitați străinii și felul în care îi percep ei pe români prin intermediul capitalei lor: românii sunt grobieni și snobi, iar capitala, deși nu este o cloacă, este o mixtură de mizerie orientală și grandoare occidentală. Bucureștiul este un oraș "bolnav", însă, și datorită multelor calamități care se abat, de-a lungul vremurilor, asupra sa: ciumă, lăcuste, inundații, cutremure, incendii, secetă, foamete. Astăzi, Bucureștiul este încă un
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
Cu un gest reflex, am vrut să-l prind, fiindcă se prăbușea, mi-a fost o mare milă de el. Dar mai milă mi-a fost de mine. După opt ani de DNA m-am întrebat ce caut eu în cloaca asta. Eu sunt un om integru...", a declarat Dumitru Gheorghiu, la Antena 3.
Expert DNA, moment halucinant. "Era mort de BEAT" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/81544_a_82869]
-
neliniștitoare că cineva îl pândește de jos, din hazna, gata să-l înșface cu degete unse și să-l tragă în adânc. Atunci se strângea, închipuindu-și mușcătura. Toată spaima i se concentra în puțina carne ce i atârna în cloaca hămesită. Simțea adunându-se asupra ei toată răutatea universului. Dar acum, preocupat, nu-și mai amintea asta, după cum uită și netrebnica închipuire care prin repetare copi lărească ajunsese să capete consistența realității: ușa de lemn a closetului e smucită într-
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Doamne, am bâiguit, de unde-a mai ieșit și vorba asta, „mătărângă“? Uită-te, Doamne, cum îmi pierd mințile... Nu știam dacă e femelă sau mascul. Sau androgin. Oricum, păsările, indiferent de sexul lor, n au decât o gaură. îi zice cloacă. Și sunt tânte cu toatele, pentru că au ochii de-o parte și de alta a capului, ceea ce în seamnă că lucrează cu două câmpuri vizuale, iar creierașul lor e preocupat în permanență să combine două imagini total diferite. Mda. Nu ca
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
limpede și satisfăcut fraza de mai sus, numele său de cruce mi-a sărit în ochi: Crapul Gonflabil. Când îl vezi pe acest Breban alături de Paul Niculescu-Mizil sub semnul României literare, începi să înțelegi de ce a ajuns această țară în cloaca Europei după o jumătate de veac de comunism. Mizilul și Crapul Gonflabil sunt două creaturi care se încârligă simbiotic. Mizilul, așa-zisul comunist „liberal”, „progresist”, în fapt un politruc sfertodoct, prevăzut cu o cultură de almanah și perfect reglat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că asta și sânt că sânt cu adevărat un oxiur și că lumea e cu adevărat un anus scârbos și că n-o să știu niciodată cum e adevăratul univers, adevărata conștiință, adevărata lumină, față de care ce e aici e o cloacă. Mintea mea-mi spune că nu-s decât o mocirlă de carne, vene și artere, zgârciuri și mucus, și că ea însăși nu-i decât o mizerabilă conștientă, abia capabilă să-nțeleagă propria ei mizerie. Acum, când scriu frazele astea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în frică și isterie, fabulații de neverificat, mereu îmbogățite, se conturau ca un miraj răsturnat pe oglinda cerului, deasupra orașului colonial. Nimeni nu îndrăznea să urmărească desenele încîlcite ale fanteziei cu degetul până la originea lor mundană, dar toți știau despre cloaca fetidă (dacă spiritul ar avea fosete nazale) a colibei lacustre, toți vorbeau despre reunirea perversă a celor două jumătăți ale lumii, Lumina și întunericul, într-un glob gnostic ce depășea cu mult masa critică, toți urlau de pe-acum la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
perdea imensă deasupra Terenului Hipic și a Grădinii Botanice. Aburi calzi ies din loc în loc prin gurile deschise de canalizare care se varsă direct în Dîmbovița, amestecîndu-se cu ceața mată care de cîteva zile a încremenit pe firul apei. Ce cloacă jegoasă mai e și cuibușorul ăsta, își zice Dendé pășind înăuntru zgribulit de frig, careva iar și-a făcut nevoile în fața ușii, nu mai există maniere dom’ Roja, zice Gulie, și toți își opresc privirile asupra figurii mirate a lui
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dat mult de furcă nenorociților care ți au vrut răul o viață întreagă. E și asta un fel de răzbunare și măiestrie, să știi cum să-i înghesui pe toți într-un dulap ca ăsta care acum pute ca o cloacă a toate la un loc, libertate și pîrnaie, dezmăț și abstinență, modestie și îngîmfare. Dacă m-ai pune la încercare ți-aș putea schița întreaga viață într-o clipită. Asta m-ar face să mai uit de unele dezamăgiri. — V-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Bătrînul nu făcuse altceva decît să-i pună totul pe tavă, să-i deschidă ochii că nu se putea porni la luptă împotriva sistemului decît folosindu-te de aceleași arme pe care le folosea și acesta. Chiar dacă Universitatea era o cloacă jegoasă în care majoritatea posturilor didactice și de conducere erau ocupate de securiști infecți care se turnau unii pe alții, rămînea singura instituție care bizuindu-se pe curajul și entuziasmul unora dintre studenți putea să pună bazele unei mișcări de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pârjolit iarba verde de acasă... Se mai aude că patronul ăla a luat balta ca să facă din ea o crescătorie de crapi, anexată unui sat de vacanță cu motel, piscină, terenuri de tenis, oho, o să facă ceva de vis din cloaca asta infectă. Sunt neschimbate locurile de aproape patruzeci de ani de când le știe Rafael. Aceleași, doar că mai ofilite, mai prăfuite, mai ostenite, ca și cum s-ar fi trecut odată cu el, după atâtea ierni și veri. Vara te coci, iarna înțepenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nimeni. Iulie a trecut ca o halucinație, ca un singur diapozitiv cu o piațetă pustie și un bloc dărăpănat. In august am plecat în tabără la Budila cu mai mulți colegi din clasă, și în acest cuvânt, Budila - budă, closet, cloacă nebunească și împuțită, dar și gigantic Buddha zâmbitor, cu pleoapele coborâte, înconjurat de un nimb de perle și flacără vie -, e concentrat totul. Niciodată n-am înțeles cu adevărat ce s-a-ntîmplat atunci. Au fost imagini și emoții, dar în ce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fiind învecinate în" regiunile de jos ale minții, asemenea zonei întunecate, ano-genitale, de sub labirintul intestinal. Pentru un înger, prăbușirea în paradis este la fel de tristă ca și căderea-n infern, căci plăcerea extremă arde și pustiește ca flacăra de pucioasă. Budila, cloaca infectă, alături de baroca și-nmiresmata vale de flori, descriau pentru mine geografia sumbră a adolescenței. Și nu mă-ndoiam nici o clipă că filamente nervoase, tuneluri secrete și canale subpământene leagă cei doi poli ai unei aceleiași Căderi într-o rețea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de rasă pură, ariana, la comuniști, de conștiință pură comunistă, internaționalist, la ambele conceptul de PUR etnic, concepție, constiinta, OMUL NOU. Dacă nazismul păstra conceptul de elită, sânge albastru, comunismul a procedat invers, a introdus „originea sănătoasă”, ce din gunoiul, cloaca, scursura poporului, așa numita origine muncitoreasca, țărăneasca, urmărindu-se promovarea unor gunoaie ticăloase, nemernici din familii de bețivi, imorali, curve, gunoaiele orașelor și scursura satelor. E de notorietate tata Andruța Ceaușescu, un bețiv și curvar. Că el sunt mulți cei
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
să trăiesc din nou așa, numai așa, într-un etern Păltiniș reînviat, la "4 000 de picioare deasupra omenirii", deasupra a ceea ce atunci credeam că este doar mlaștina politică a locului și care acum aduce, în linii mari, cu o cloacă planetară. Să mă mut, cum ar zice drul Ostace, "în imperiul Spiritului". Îi promit lui Bogdan că în martie, când va reveni pentru o vreme în țară, îi voi arăta Păltinișul, pe care el nu-l știe, și, împreună cu câțiva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Își delimitează raționamentul fără a-l Înăbuși. Continuă! — „Ce fel de himeră este omul? (Era pasajul meu preferat). Ce lucru nou, ce monstru, ce haos, ce subiect de contradicție, ce minune! Judecător al tuturor lucrurilor, netrebnică rîmă, depozitar al adevărului, cloacă a incertitudinii și a erorii, glorie și pleavă a universului“. — Este cu adevărat geniul În stare pură! spunea tata, lăsîndu-se păgubaș să mai depășească o semi-remorcă. — „Omul nu e decît o trestie, cea mai firavă din natură, dar e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]