1,324 matches
-
cu cremele acrite ale mizerabilului său trup, deformat de ani, un trup de mascul uns de mocirlele propriilor doleanțe, de timp, de gălbenușurile aventurilor și adrenalinei din buzunarele propriei măști, al propriului nimic. Picurii de lumină, de apă, de vis, clocoteau puternic precum o margarină pusă pe foc, precum un zahăr caramelizat și ars. Măștile căscau. Mințile, ca niște talazuri zbuciumate, clocoteau. Timpul ca un rechin însetat de coapsele amintirilor mele, ale simțurilor mele, mă adulmeca nervos de latent și de
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1484602875.html [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
de gălbenușurile aventurilor și adrenalinei din buzunarele propriei măști, al propriului nimic. Picurii de lumină, de apă, de vis, clocoteau puternic precum o margarină pusă pe foc, precum un zahăr caramelizat și ars. Măștile căscau. Mințile, ca niște talazuri zbuciumate, clocoteau. Timpul ca un rechin însetat de coapsele amintirilor mele, ale simțurilor mele, mă adulmeca nervos de latent și de androginic.Mă tot întrebam uneori dacă și El e bărbat și dacă are brațele pătate de scrumul nepăsării. Poate și El
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1484602875.html [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
vârât picioarele în locurile unde au fost rădăcinile așteptând să înfrunzească. Treceam fluierând pe stradă. Ploua cu frunze și am început să le strâng pentru a-mi face o cunună, ce să se ofilească pe fruntea mea sub care simțeam clocotind vulcanii gândurilor. Ei, și ce dacă?... mi-am spus. Ce dacă ieri a fost azi și astăzi ieri? Sunt atâtea trenuri în gară, care așteaptă să mă ducă acolo unde nici că-mi pasă că mă vor duce. Totul este
TABLOU ASTÃ NOAPTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1456945027.html [Corola-blog/BlogPost/384154_a_385483]
-
direcția de mers... Când la scoc apă-i puțină, se rotește-ncetișor, Că în coș mălaiul curge de zici că-i un firișor De lumină-ngălbenită și cu praf amestecată; Mult necaz are morarul că se supără pe roată. Iar când apa clocotește și-mi iese din stăvilar, Roata-aleargă fără preget, că sare bietul morar Și ridică, plin de ciudă, o portiță de lemn veche; Roata mersu-ncetinește, și plăcut sună în ureche, Că s-aud boabele-n moară ronțăind la măcinat... - Neică, schimbă
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 by http://confluente.ro/In_cumpana_marin_voican_ghioroiu_1328504401.html [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
sentimentul că mă aflu pe o vatră vie, locuită, pomostită proaspăt, așa cum gătea mama cunia, pentru sărbătoarea Paștelui! Mi-am rotit privirea de jur-împrejur, la formele de relief nu prea îndepărtate. Un dor și un foc lăuntric a început să clocotească în mine, asemenea vulcanilor. Și ca un boboc de floare s-a desfăcut învelișul simțământului care-mi spărgea pieptul. Dumnezeule, parcă m-aș fi aflat pe o vatră de început de lume, unde străbunii mei își puseseră mâncarea la foc
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_1406312347.html [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
loteria cuvintelor încă nerostite. Jos, undeva departe/ aproape este jocul acela care te uimește mereu, înainte să renunți la tot și la toate, de fiecare dată când dorul te arde în ceaunul uriaș al emoțiilor. Te vei răzvrăti o clipă clocotind odată cu ele apoi, încet, încet, le vei cuprinde farmecul ca o mâncare cuminte, condimentele. Poate că numai în acea clipă vei începe să te ierți profund, înțelegând în sfârșit că oricât ai crește tot copil rămâi. Ața zmeului parcă este
AŢA ZMEULUI DE FUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1473398315.html [Corola-blog/BlogPost/375957_a_377286]
-
taine tulburătoare. Altfel cum să-mi explic dorința de a face un salt interior ca să trec în lumea de frumuseți de odinioară pentru a o reînvia acum în prag de primăvară? Mi s-a aprins dorul de Bucureștiul în care clocotea pulsul vieții și veselia și uneori hulit, Bucureștiul cu oameni care aveau pofta de viață și știau să trăiască frumos. Parcă mă împinge cineva din spate să caut urmele acelei perioade când România s-a arătat în haină strălucitoare de
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 by http://confluente.ro/Pofta_de_viata_de_altadata.html [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
partea plină a paharului, reușind să-și impună a revaloriza fiecare experiență, cu absconsa morală că fiecare eșec trebuie să fie începutul cursei spre reușită: „Sute de miresme adunate-n mine/ Risipesc tristețea și-o transformă-n fum/ Renăscând dorința, clocotind de bine,/ Bucuria dulce-a timpului de-acum!” (Muguri) În poezia Getei Resteman, există o multitudine de teme romantice, dintre care - indubitabil - cea mai puternică și mai evidentă dintre ele este iubirea. Acestei iubiri, cu multiplele sale valențe, i se
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Gheorghe_a_stroia_pledoarie_pentru_multiplele_functii_ale_iu_gheorghe_stroia_1327657695.html [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
mine trăiește. Când ploaia mă dezmiardă în tăcere, mă spală de păcate, gânduri sumbre, ți-aș dărui raze de mângâiere, curcubeie ce n-au văzut nici umbre. Mă pierd ades când gustul tău mă-mbată și-n coapse pasiunea-ți clocotește, când luna mai privește agitată, dragostea ne cuprinde ca un clește. Când sufletul te mângâie în șoapte , îmi lipsești din glas, de pe buze, pleoape, m-aș minți iar să nu sper să te revăd, nici în vis, nici în gând
NICI ÎN VIS, NICI ÎN GÂND… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1450028426.html [Corola-blog/BlogPost/378441_a_379770]
-
în bună parte pe strada: iubim pe stradă, murim (prea des) pe stradă, facem sport, povestim cu prietenii demult uitați sau cu cei întâlniți întâmplător, sau pur și simplu hoinărim aiurea pe stradă. Pe strada se petrec mereu lucruri, viața clocotește din plin. Seria de lucrări ale lui Olah L.T. o dovedesc, o documentează și o interpretează original, sintetic, în linii și forme schematice ce duc spre esențial. Oleg Tishkovets: Venind din lumea arhitecturii și a picturii, acest artist vorbește - cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/salonul-european-de-fotografie/ [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
gaura neagră a puștii glonțul așteptând degetul să apese pe trăgaci bang-bang dar degetul nu se mișcă nu există fir-ar al naibii de deget ochiurile din tigaie sfârâie agasant pe aragaz bulbucându-se devind albe precum corneele ochilor tăi atunci când simți clocotind înăuntru-ți fiorul acela voluptos orgasmul sau când râzi din toată inima ca un copil care înfinge boldul într-un fluture totu-i aiurea nu mai știu de când n-am mai citit o carte de când sunt și dacă mai sunt
DEPERSONALIZARE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1480941979.html [Corola-blog/BlogPost/376930_a_378259]
-
-n gerul grotesc, Iar sudoarea-i de sticlă între lumi ancestrale, Lentă ceața înoată în sublim femeiesc, Umblă-n valuri desculță cu simțiri născătoare, Trupuri uită-nghețarea, în statui clipe zbor, Vers cu chipuri încântă, marș pe muzica iernii, În adânc clocotind viscoliri se strecor Și în zori curg urări renăscute-n vecernii, Aripi cresc din trecut în prezent, viitor, Timpul moare închis într-o singură noapte, Geniul vieții se înalța în altar cu onor, Nălțătoarea lumină clopot Sfânt bate-n carte
AN DE AN UN COLIND de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1828 din 02 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1451761301.html [Corola-blog/BlogPost/349924_a_351253]
-
țeasta. Nu era necesar să facă asta! A-Ma avea rezolvare pentru toate! A-Ma se ocupă de toate! Cercetașul își semnala pentru ultima oară coordonatele și se năpusti peste buza stâncilor. Mugurele zvâcni demențial și sinapsele porniră să îi clocotească în momentul în care cercetașul își simți sângele șiroind în zona jugulara. Știu cu precizie momentul în care se produse ruptură și fu eliberat. Cu puțin înainte de momentul în care avea să se zdrobească de fundul prăpastiei, din păcate. În
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1431144628.html [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
bucuria vieții. Ape curg învolburate și-n cascade cad în stropi reci ca ghiața, inimi fierbinți, ce apoi urcă spre cerul vieții. Strâng frunzele rămase ale toamnei, ramașițe putrezite de pe colțul ierbii vieții, dezgolind nuditatea primăverii. Sângele-mi strigă și clocotește. Fecioara s-a născut din trup alb de iarnă. By Viorel Muha Referință Bibliografică: Fecioara s-a născut din trup alb de iarnă! / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 721, Anul II, 21 decembrie 2012. Drepturi de Autor
FECIOARA S-A NĂSCUT DIN TRUP ALB DE IARNĂ! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Fecioara_s_a_nascut_din_trup_alb_de_iar_viorel_muha_1356112196.html [Corola-blog/BlogPost/358060_a_359389]
-
pământ, menirea să ne-o împlinim! La țarină vom arde jertfe ca Domnului să-I mulțumim. Scena 2 (Abel jertfește un miel, iar Cain aduce jertfă din roadele pământului. Numai jertfa lui Abel este primită de Dumnezeu cu plăcere.) Cain: (clocotind de furie) Nu-i drept ca jertfa ta infectă să-i pară Domnului aleasă, pe când a lutului rodire să fie cu dispreț respinsă! Abel: (foarte surprins) Vai, frate, cât de aspru ești! Să-mi spui cu ce sunt vinovat de-
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_fia_george_petrovai_1375777525.html [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
încântă prin durerile facerii. Înflorești tropicală orhidee doar la gândul că el te va strânge în brațe pentru o noapte, iubirea nebună îți curge prin vene o viață. Întotdeauna lângă o adevărată femeie pașii îți devin nesiguri, sângele ei fierbe, clocotește, îmbracă realitatea în mătasea viselor ei. O viață aluneci pe pojghița ei subțire. Femeie, în tine dragostea țipă... Bărbații tresar doar la auzul geamătului tău, nici un muzician nu a putut să-ți prindă desăvârșirea pe portativ. Ești singura pasăre care
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > PRIN GRĂDINA FRUMUSEȚII! Autor: Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Prin grădina frumuseții ! Cântă seva din pământ În acorduri de vioară, Dând frumosului avânt La-nceput de primăvară! Clocotind de bucurie, Clopoțeii se răsfață! În clinchet de armonie, Se trezesc, din nou, la viață. Iarba verde râde-n soare, Spre albastrul necuprins. Este mare sărbătoare, Sufletele s-au aprins! În alai și-n flori cu clopot Înverzește pomul vieții
PRIN GRĂDINA FRUMUSEȚII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 by http://confluente.ro/virginia_vini_popescu_1423115848.html [Corola-blog/BlogPost/374635_a_375964]
-
Istvan Balazs, dedicată copiilor nenăscuți. Vazând acea statuie, am scris această poezie. Copiilor nenăscuți Ce plâng copiii nenăscuți in ceruri ! Și mamele nu-i pot lua la sâni, I-au azvârlit în ghena cu deșeuri, Ca ultimii uitați păgâni. Le clocotește laptele în sfârcuri, Lacrimi le joacă în priviri, Că puii și i-au sfărtecat cu vrere, De frica unor șușotiri, Amare suflete de mame, Ce pruncii și-i îngroapă vii, Mânuțe-ntinse spre salvare, Mame sărace și pustii. Tristeți de
NU MĂ OMORÂ MAMĂ! de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Adriana_tomoni_1396478014.html [Corola-blog/BlogPost/347389_a_348718]
-
ia un interviu. Întorc ochii peste cap, semn de vizibilă greață, și mă îndrept către lift. Când ajung în antecameră, Anca zâmbește galeș. Îmi vine să-i spun vreo două, dar acum nu am timp. O privesc furios, cu sângele clocotind încă și-mi aduc aminte într-o fracțiune de secundă de mutra aceea hidoasă din fața ușii mele care mă amenința în gura mare. Noroc de Florin, că altfel nu aș fi ieșit azi din casă. Pășesc hotărât către biroul meu
COŞMARUL UNEI ZILE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cristea_aurora_1404655201.html [Corola-blog/BlogPost/343550_a_344879]
-
Acasă > Strofe > Creație > MÂNTUIRE IMPLORATA Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului prin încheietura piciorului drept neputința se târaște căutând alinare o arde seva transformată în otravă clocotește ceață metamorfozata printre bătăile nedumeririi în punctul de roua erupe smoala păcatelor implorând mântuirea cufundata în ape Referință Bibliografica: mântuire implorata / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III, 03 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright
MÂNTUIRE IMPLORATĂ de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Mantuire_implorata_catalina_nicoleta_munteanu_1367595607.html [Corola-blog/BlogPost/344696_a_346025]
-
următoare, cum să-și economisească drumurile și timpul de la un muzeu la altul de unde se întorceau frânte, reluându-și locurile pe pervazul lat al ferestrei, loc de odihnă ideal pentru picioarele lor obosite. Oboseala era numai a picioarelor. În fapt clocoteau de idei și aveau discuții aparent naive. Uneori vorbe sub care își ascundeau gândurile. Se născuse în ele o dorință care le speria. Aveau momente când se strângeau în brațe și brusc, se îndepărtau speriate de o tresărire a uneia
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
de dragoste. tocmai atunci îi venise, când soția nu mai prididea să-i facă mâncarea lui preferată: sarmale. se tot învârtea în jurul ei, ca un cocoș; ba o săruta, ba-i ridica șorțul, ba o mușca de coapse; biata femeie, clocotind, cu mâinile înmuiate în tocătura, ce-ți muta nasul din loc, îi zise numai așa, ca să scape de hormonii lui: mai du-te și tu, cu băieții, la o bere, că vezi ce zăpușeală e afară! atât i-a trebuit
SARMALE RECI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 872 din 21 mai 2013 by http://confluente.ro/Sarmale_reci_george_safir_1369117093.html [Corola-blog/BlogPost/354912_a_356241]
-
femei tinere și țândări mai mari sau mai mici din glumele care sunt aruncate la grămadă cu miză unor afaceri,- tot lucruri normale pentru un om normal și despre care nu se prea scrie la ziare. Mărțina aude Viața cum clocotește, cum curge bezmetica pe langă dansa. Nu îi pasă. Nu îi mai pasă! Ea își trăiește experiență solitara,- ca în naștere, ca în moarte. Singură. Numai degetele-i tremura sub țesătura de danteală fină. Mănușile o strâng, par a nu
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Vara_leoaicei_fragment_din_romanul_in_lucru.html [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
fără să se asigure că fetița era în preajmă, apoi pleacă să caute securea să taie gâtul păsărilor pregătite pentru sacrificare. Cristina țopăie cu aracul între picioare prin toată curtea: -Diiiiiii căluț, diii căluț!... și cade-n ceaunul cu apă clocotită țipând de durere. Magdalena aude urletele copilei, aruncă gălețile din mână și aleargă disperată către ea. -Doamne, ce s-a întâmplat, ce ai pățit?... Cristina urlă de durere și leșină-n brațele mamei. -Ajutor... să mă ajute cineva !... strigă Magdalena
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL II de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1486241877.html [Corola-blog/BlogPost/382942_a_384271]
-
citit o carte, La un concert vreodată nu s-a dus Și din fotoliul unde a ajuns Înțelepciune și destine-mparte! El nu știe ce-nseamnă Simfonia, Mai mult nici nu cunoaște cheia-sol, Tristețile îmi dau acum ocol Și-mi clocotește-n inimă mânia... „Tăiați fără de milă-n carne vie, De ce în Viață s-au făcut artiști?” Tu, Patrie, de vrei să mai exiști Trezește-ți fiii dintru letargie... „Nu mai avem nevoie de Cultură”, Spunea trimisul-șef de la Partid, De
CARTEA CU FILELE NETĂIATE (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicolae_nicoara_horia_cartea_cu_filel_nicolae_nicoara_horia_1331112795.html [Corola-blog/BlogPost/354430_a_355759]