213 matches
-
degeaba baritonul intonează o frumoasă recoltă de tutun. Șeriful, care-a dresat cu bani grei un drapel anunță că s-a găsit un cadavru în râu și speră să fiu eu, în sfârșit. Pe Azor durerea l-a câinoșit Bibliobuzul clopotarului împarte cărți vechi - Cum se termină? Ei rămân împreună? Biografia apei de pe mâinile împreunate se împlinește? Bibliotecarul mai prinde cu o claviculă volumul în flăcări? Ăștia te împing la restriște după ce au băut toată țara. și greierii, risipiți pe asfalt
Ploile din Foster City by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/13659_a_14984]
-
pe un mal, durerea unui neam o sită a iubirii amarul, ei așteptînd la cap de drum, așteptînd la capul de geamăt al rostirii, oare ne va adopta dumnezeu? Și-au cosit deja de trei ori iarba peste martiri, peste clopotarul alungat, deasupra un avion plombînd în uruire văzduhul cînd cu adîncă încredințare fie ce-o fi te desprinzi de punctul zero, singura vamă reîntoarcerea nebănuită în reîntoarcere - memoria fiind văduva vorbelor, frumusețea mersul divin peste întinderi - iată, pe buzele fiecărui
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
un altul al combinațiilor dintre diferite sonorități. Ba chiar am început să mă gândesc și la o modalitate de a nota totul pe hârtie, în loc de sunete notând acțiunea realizată (în sens de performance). Nu știam cum se trag clopotele: există clopotari (văzusem la Hallmark un film polițist cu o întrecere între clopotari, dar asta se întâmpla în Anglia) sau e vreun mecanism care declanșează funia? Nici prin cap nu-mi trecea că, de fapt, totul era programat electronic. Surescitat de aceste
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
să mă gândesc și la o modalitate de a nota totul pe hârtie, în loc de sunete notând acțiunea realizată (în sens de performance). Nu știam cum se trag clopotele: există clopotari (văzusem la Hallmark un film polițist cu o întrecere între clopotari, dar asta se întâmpla în Anglia) sau e vreun mecanism care declanșează funia? Nici prin cap nu-mi trecea că, de fapt, totul era programat electronic. Surescitat de aceste idei am început să sondez și la nivel administrativ, interesându-mă
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
importanță majoră, în calitate de actant; însemnătatea sa rezidă în consemnarea și salvarea memoriei colective, expresie a identității unei etnii greu încercate: „Mai toți oamenii în mijlocul cărora mi-am petrecut copilăria erau bătrâni. Ce caută copilul ăsta printre noi?», întreba, râzând, Arsag, clopotarul. «Lasă-l, spunea bunicul Garabet. Nu e un copil obișnuit. E un copil bătrân de zile.» (...) «Tu ești bătrân din cauza zilelor noastre. Ce n-am trăit noi și ai noștri ți se adaugă ție»”. Subtil cunoscător al normelor narativității, scriitorul
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
milițianul prea pregătit pentru o localitate de aiurea. Într-un sat din zona de influență a Clujului, aparținând familiei unui preot, naratorul (fără nume) are câte ceva din trăsăturile personajelor consacrate din literatura loser-ilor. La aproape 30 de ani, el este clopotar și profesor improvizat, iubește pe Ninia - o fată „șchioapă”, suferindă de stări contradictorii, urmată pretutindeni de animale stranii -, își plimbă fratele debil cu frânghia și alungă ulii. Mai mic cu 3 ani, fratele pare suferind de schizofrenie catatonică (blocat într-
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
frunze uscate,/ plante retrase în singurătate/ ca umbrele seara de prin case pustii./ Vorbim ca și cum nemaifiind și-au pierdut/ sub propria mască înfățișarea/ și graiul și harul și mersul și starea/ și-acum rătăcesc în necunoscut,/ acolo unde numai Ion, clopotarul cel mut,/ le cunoaște adresa, cînd le sună plecarea". Orașul alb din acest admirabil poem nu e spațiul închis, nu e plumbul bacovian, deși atmosfera trimite acolo; inovație? În urbea lui Bacovia e ființa-care-trăiește - scriind, în vreme ce, în orașul alb al
Un ceas de hârtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16930_a_18255]
-
Constantin Țoiu Reiau dinadins un prepeleac vechi apărut la 3 august 1989 în România literară, sub titlul Ciubuc Clopotarul, ca să reîmprospătez oarecum serialul intrat de atât timp în rutină, stând de șaisprezece ani și ceva (cu excepția a trei săptămâni din ianuarie 1990, cenzurat de niște confrați revoluționari)... așadar, sub semnul lui Ion Creangă. Titlul îl schimbai cu gândul de
Originea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10047_a_11372]
-
Nică din Ardeal în Pipirig... unde se pomenea școli ca a lui Baloș în Moldova? Doar la Iași să fi fost așa ceva și... la Mănăstirea Neamțului, pe vremea lui mitropolitu Iacob, care era oleacă de cimotic cu noi, de pe Ciubuc Clopotarul de la Mănăstirea Neamțului, bunicul mîne-ta, Smarandă, (se adresează fi-si cu mândrie) al cărui nume stă scris și astăzi pe clopotul bisericii din Pipirig. Dacă și Ciubuc, al cărui nume, săpat în bronz, clopotul îl bătea, zi de zi, făcându
Originea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10047_a_11372]
-
lume, intra în genealogia luminoasei manie... Și bunicul David relatează mai departe, desfășurând lent, dar apăsat, seria de nume de oameni și locuri, în stilul pe care, mai târziu, în aceeași vatră istorică veche, îl vom întâlni la Rebreanu... Ciubuc Clopotarul tot din Ardeal știa puțină carte, ca și mine; și apoi a pribegit de-acolo, ca și noi, s-a tras cu bucatele încoace, ca și moș Dediu din Vînători și alți mocani, din pricina papistașiei mai mult, pe cât știu eu
Originea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10047_a_11372]
-
între 1917 și 1923 și o publică sub titlul voit anodin și dovedit în răspăr Priveliști, în 1930. De editarea volumului ce cuprinde și un portret inedit datorat lui Brâncuși se ocupă Ion Minulescu, etichetat în dedicația „virtuală” drept „primul clopotar al revoltei lirice românești”. Cu o voluptate a prefețelor incitante de care pare a se fi molipsit de la Baudelaire (celălalt idol francez, căruia îi va dedica ultimul său eseu, apărut postum, Baudelaire et l’expérience du gouffre), Fundoianu înșiră Cîteva
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
500 de ani, sau făurite în ultimul deceniu. l Această priveliște mi s-a așezat pe cornee ca o lentilă de contact. l Italia, precum știe toată lumea, are forma unei cizme, ce-și are rădăcinile bine înfipte în istorie. l Clopotarul cu o mînă ține de funie, iar cu cea dreaptă mușcă dintr-un colac nu tocmai proaspăt. Informații l O mare speranță a Hollywoodului, gravidă în penultima lună, a fost desființată ca organism viu. l Un traficant a fost împușcat
Pescuitorul de perle by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9717_a_11042]
-
puternică ajunsă în situația de a se confrunta cu fatalitatea. Confruntarea e implacabilă, mută, cu rezonanțe nebănuite. Ca într-o mare tragedie. O tragedie trăită de omul obișnuit, deloc privilegiat cu ceva. La marginea lumii Seara Fefeleaga se duce la clopotar: „să se mai ostenească o dată și pentru cel din urmă suflet din casa ei”. Adică pentru sufletul Păuniței. În vreme ce sufletul ei învață condiția pietrei. Fefeleaga vinde calul. Îl dă pentru un giulgiu, o coroniță și niște veșminte, probabil. Nu pentru
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Dor de mata să ne ajungă Te-o pornit pe-o cale mare De la casa dumitale. Pe cel drum când ai plecat Nu-i nădejde de-nturnat Pe cel drum când ai pornit Nu-i nâdejde de venit Roagă-te la clopotari Să tragă clopotele Să răsune văile Să se strângă neamurile. Uite, ele ț-o venit Dar nimic n-ai mai vorghit Dar mergi dragă, mergi cu ghine, C-om veni și noi ca mâne Ne-om întâlni toți odată Pe-
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fix, nu văd nimic, nu aud nimic. Copilul tău doarme. Un milițian te oprește. Să mergi mai pe lângă zid, nu la marginea trotuarului. Mașina lui Ceaușescu trece fâșâind spre casă, În mașină labradorul negru cască plictisit, iar tu intri pe Clopotarii Vechi. Măcelăria goală. Câțiva oameni așteptând În ploaie. Să vină carne. Sau pui. Sau tacâmuri. Să vină orice, numai să vină. Un câine vagabond, orfan al Uranusului, așteaptă și el, ud și puțind a câine. În perioada 1985-1995, pe harta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și până la Sărărie și Cucu. Și această epitropie (administrație) a sfintei biserici “Buna Vestire”, fiind atotstăpânitoare, dădea pământ de casă și ocol pentru vite și păsări, cu bezmăn (impozit) tuturor acelora care erau fețe bisericești: preoți de mir, diaconi, dascăli, clopotari, călugări care doreau să se mirenească etc. Astfel că și părintele Panuș căpătă o bucată de pământ, în 1835, pe care construi casa descrisă mai sus. Peste doi ani, în 1837, un diacon primi pământ de la aceeași epitropie și construi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care urmărea să-i ia locul, a scos o treaptă din partea de sus a scării, profitând de întuneric. Bilanțul a fost tragic: o fractură de picior drept, de braț drept cu dislocarea umărului, ceea ce m-a propulsat în funcția de clopotar-șef la treisprezece ani. Grava accidentare i-a adus bunicului, un an mai târziu, moartea. Această pierdere - la care s-au adăugat maturizarea ivită la primirea buletinului de identitate, dragostea puternică pentru sporturile de vară î fotbal, volei, handbal, oină
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și avea perdele, și caii avea pe cap și pe ochi apărătoare de pânză. Ce gloabe, ce mârțoage de cai mai era și ăia de la tramvaie !... Trecea pe la Piața Sfântu Gheorghe, unde era lupoaica, pe Colței, pe Dorobanți, intra pe Clopotarii Vechi și mergea tot așa pân-la depoul de pe Bonaparte. 20 de bani toată cursa. Și dracu de Niculaie aștepta pe trotuar, cu alți derbedei de-ai lui, și când tramvaiu dădea colțu, ei se cocoța pe tampoane și se făcea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
noapte profundă, cu stele mari și mici și cu secera de platină a lunii, răsturnată pe cerul desfășurat departe, până peste vârfurile, zigzagurile și coborâșurile Alpilor. Îmi mai stau și astăzi încă, întipăriți în minte și în suflet și Marele Clopotar și Marele Venețian, uriașe piramide albe netezite, parcă, cu mistria. Și iată că dinspre dreapta, dedesubtul munților mărunți ai orizontului, cerul crăpă. Brâul de dungi din fundul adânc al zărilor, se coloră în blond. De după o coamă mai înaltă, soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și unică mărturie.) Desigur, pentru ei nu există diferențieri cînd e vorba de viața cuiva, fie că e a unui negustor din Bania ori a nevestei lui, fie că e a unui preot de țară (ca străbunicul meu) ori a clopotarului satului, unul, Cuca, al cărui nume era, de asemenea, trecut În cartea de care am pomenit. Exista o condiție, și de asta mi-am dat seama imediat, chiar Îmi trecuse prin cap, nu eram Însă sigură - ca să poți intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
al nostru, În ultima vreme, că Îl știm, doar, cu toții, că nu a fost, dintotdeauna, de pe când e la noi, așa? Cine să-l poată ști și Înțelege?! Nimeni, dintre noi, deocamdată. Dar, dintre cei mai de pe aproape de el - dascălul, clopotarul, bătătorul de toacă? Nu vezi ce mafie strânsă s-a fortificat, Între toți ăia, și popă? Cum s-o spargi? Cine s-o pătrundă, și să vadă, ce e, dincolo, ce nu se vede cu ochiul liber? Mai nimeni! Adică
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și unică mărturie.) Desigur, pentru ei nu există diferențieri când e vorba de viața cuiva, fie că e a unui negustor din Bania ori a nevestei lui, fie că e a unui preot de țară (ca străbunicul meu) ori a clopotarului satului, unul, Cuca, al cărui nume era, de asemenea, trecut În cartea de care am pomenit. Exista o condiție, și de asta mi‑am dat seama imediat, chiar Îmi trecuse prin cap, nu eram Însă sigură - ca să poți intra În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
rivalul meu. Nu l-am găsit: părăsise spitalul (ca și Mihaela) în cursul dimineții; nu era încă vindecat, continua tratamentul medical acasă. Faptul presupunea o prealabilă înțelegere între ei.) I-am aflat adresa din fișier și iată-mă în strada Clopotarii Vechi sunând la ușa unui apartament de la etajul al cincilea. O bătrânică (probabil servitoarea) veni să-mi deschidă. ― E acasă domnul Nenișor? ― Da. Sînteți doctorul? ― Nu. Anunță pe avocatul Petrican. Am așteptat câteva minute până să se întoarcă. Încă nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pentru toată lumea” de Ion Minulescu, semnificativ cuplat cu cel despre volumul Priveliști al lui B. Fundoianu. După ce afirmă, dintru început, că: „D. B. Fundoianu are perfectă dreptate cînd, în dedicația volumului său de poeme, vorbește de Ion Minulescu ca de «primul clopotar al revoltei lirice românești»”, poezia minulesciană e privită în evoluția ei spre un soi de „fantezism democratic”: „«Strofe pentru toată lumea» e mai ales această poezie fantezistă, familiară, transfigurînd cotidianul și curentul, agățînd la urechea unui fapt divers o garoafă carminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pui să cuibărească ... Pe buzele-ți angelic arcuite, Aș înălța oceane de ispite; Dar gura ta și vorbele-ți curate Le-aș pângări și le-aș ucide toate ... Din trupul tău mi-aș încropi altar, Iar sufletul l-aș face clopotar Să fim acolo-n ceas de rugăciune, Un jar aprins și-o spuză de tăciune. Și cuibărit la pieptul tău cuminte Ca pruncul ți-aș căta, gura fierbinte Dormind vegheați de îngeri și zăpezi, în visul meu, să vii să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]