680 matches
-
palidă joacă de copii. Iată, se face acum cu-adevărat că sunt în continuare imobilizat în patul acela în care boala necruțătoare pe care am căpătat-o în urma păcatelor mele neroade mă țintuiește de ani buni ca între scânduri de coșciug și amarnic lințoliu, asemeni îngropaților de vii ai lui Edgar Allan Poe. Ce poate fi mai înspăimântător decât o astfel de realitate, precum și decât întunericul care mă înconjoară de atâta amar de vreme în această cameră a celor pierduți? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
concentrat numai la munca lui. Pe mal, silueta mai zveltă privea atentă în jur. În curând, se auzi un zgomot înfundat când metalul lovi în sicriul de lemn. Aruncă cazmaua și luă o lopată cu care începu să curețe capacul coșciugului. Nu mai avem mult, șopti el fără să ridice capul. Am auzit și eu, răspunse femeia care nu coborâse în groapă. Vezi ceva? Până acum, nimic. Deocamdată totul pare în regulă. Greierii țârâie în continuare. O instruise toată seara și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ridică Pop din umeri. N-avea alte haine în afară de cele pe care le purta el de obicei. Calistrat avea un toiag pe care îl purta tot timpul cu el. Da, așa este. Cred că l-am așezat alături de el, în coșciug. Crezi, ori chiar așa ați făcut? insistă inspectorul, plin de speranță. Așa e obiceiul, fiind atât de bătrân, trebuie să aibă în ce să se sprijine pe lumea cealaltă. Nu pot să bag mâna în foc, dar eu așa le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sunt obosită de pe drum și s-ar putea să nu-l aud când plânge. Și dacă se trezesc ai tăi și văd că noi nu suntem acasă? Găsim noi o explicație, ridică ea din umeri. Acum, Cristian curăța atent capacul coșciugului. Săpase de jur împrejurul acestuia astfel încât, atunci când îl va ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat. În sfârșit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făcea tot mai adîncă, În vreme ce Simon - aidoma gospodarului căruia i se dura o fîntînă sau temelia casei - Îi tot Îndemna pe lucrători, măsura cu pasul lungimea și Înălțimea gropii, Își cobora cingătoarea În adîncitura gropii, fărîmița țărîna Între degete. CÎnd coșciugul fu gata - din patru scînduri nefățuite, din lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și-l Înfășură la gîtul lui Simon. „Jos e răcoare ca-n străfundul fîntînii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lemn miresmat de cedru, prinse În pene de lemn - Sofia Își scoase șalul și-l Înfășură la gîtul lui Simon. „Jos e răcoare ca-n străfundul fîntînii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcînd cu mîinile scîndurile coșciugului, vrînd parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care susținea coșciugul, coborîndu-l grijuliu În groapă. Sofia stătea deoparte, nemișcată. Țărîna Începu să cadă pe capac. Zgomotul era aidoma bubuiturilor Înfundate Într-o tobă uriașă. Curînd, pe locul unde fusese adîncitura de la poalele unui palmier uriaș, se ivi o movilă aidoma dunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
s-au adăpat la același izvor, au băut rom de la buza aceleiași sticle, au plîns beți pe același umăr și au vomat În același lighean, de după baldachinul verde... “ CÎnd vocea spartă a lui Bandura amuți, Începură să se lovească de coșciug primii bulgări aruncați de mîinile grosolane ale marinarilor și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și docherilor care fărîmițau pămîntul de parcă sărau pîntecele unui pește uriaș. La mormîntul deschis se auzea plesnitura mătăsii drapelelor roșii și negre, care acum erau niște drapele funerare. Apoi țărîna fu prăvălită În mormînt cu lopețile, bătînd toba surd În coșciug, ca atunci cînd puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvîrlite una cîte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mînă-n mînă, ca la o clacă de flori, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug de brad, iar În fruntea cortegiului pășea, cu pălăria În mînă, un om despre care știam - așa scrie și-n carte - că era bunicul dinspre tată, Marko, bărbatul răposatei pe care o Însoțea pe ultimul drum. Și despre ea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe ultimul drum. Și despre ea erau trecute toate cele, cauza bolii și a morții, anul nașterii, evoluția bolii. Mai scria cum fusese Îmbrăcată, cine o Îmbăiase, cine-i pusese bănuții pe ochi, cine-i legase bărbia, cine-i rindeluise coșciugul, de unde fusese tăiat copacul. Acum cred că vă puteți face o impresie, măcar relativă, despre cantitatea de informație pe care o Înglobau În Enciclopedia morților toți acei care se Înhămaseră la misiunea atît de dificilă și demnă de tot respectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lemn lustruit, guler impecabil și o mustăcioară subțire, pomădată à la Jaubert, ultima modă! Bătrânul îi comandă tâmplarului cel mai frumos sicriu, iar acesta lucră pentru singura dată în viața lui unul din palisandru și mahon înainte de a înșuruba pe coșciug mânere din aur. Din aur adevărat. Puse apoi să se construiască un cavou deasupra căruia o statuie de bronz își întinde mâinile spre cer, în vreme ce alta, îngenuncheată, plânge în tăcere: asta nu semnifică mare lucru, dar produce un efect impresionant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aia e, și la o adică era mai bine dacă se-mpușca!), și Mariana spăla pe jos - că aia făcuse pe ea, săraca - și se gândea așa, cam cum ar arăta Mișu în costum de ginerică și ea mireasă în coșciug, și dacă Popa plânge cu sughițuri, și dacă o s-o spele Mișu peste tot sau o s-o spele baba la care stătea în gazdă, să-i fure ei cercelușii de aur pe care i-a găsit în camera de hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un succes ieșit din comun, fie că apărea în fața copiilor din Militari, în cadrul Festivalului Nasurilor Roșii, fie că juca în vreun cătun pe unde mi-am plimbat și eu pașii de-a lungul acestor frământați ani. Acum zăcea într-un coșciug de lemn negeluit, răpus de cancer, o tumoră la creier care nu a putut fi operată. Era internat la Colțea și mi-a dat într-o zi un telefon. ― Ce faci, maestre, Marcelino la telefon. ― Salut, Marcel, cum te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Catargiu , Titu Maiorescu, M. Kogălniceanu, Th. Rosetti, Aug. Laurian, se porni spre Cimitirul Bellu. Pe o ploaie mărunțită pe tot parcursul drumului, în special în dreptul Universității, apoi la mormânt, s-au ținut cuvântări îndurerate și banale, după care pe înserat, coșciugul fu coborât în groapă între un tei și un brad. Astfel s-a stins al optulea lustru de viață cel mai mare poet român, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată pământul românesc. Pe data de 3
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
fiind atente la orice este dubios. Pe iarbă, la soare, golanii de culoare stau tolăniți. N-au serviciu, n-au griji, așteaptă să pice para. Parcă revăd scene și de pe plaiurile mioritice... Viața ca o pradă. Marin Preda sughiță în coșciug. Femeile de la volan explică echipei de filmare: “Îi vezi pierzând vremea pe-aici, în general sunt 100 pe la semafoare. Oamenilor li s-a spus să nu lase jos geamurile, li se pot fura bijuteriile de la gât... El ce face? (focalizare
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
și înainte de a muri a cerut ca inima să îi fie înmormântată la Balcic. Ea a murit la Sinaia la data de 18 iulie 1938 și ultima dorință i-a fost ascultată. Inima ei a fost pusă într-un mic coșciug de aur cu stema României și depus în Capela „Stella Maris”. Alături de ea a fost depusă o coroană din lemn de dafin, trimisă din Malta în semn de omagiu față de regină. După ce Cadrilaterul a revenit Bulgariei, drumul sinuos al inimii
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
personalizată, cu monogramă și am-prenta buzelor iubitului. Iar dacă nu aveai robinete de aur, puteai să te sinucizi fără remușcări ca să nu te faci de râsul societății. La fel puteai să faci și dacă nu-ți procurai la timp un coșciug din lemn de tek dotat cu instalație de aer condiționat, televizor cu plasmă și bar. Masculii, chiar dacă purtau unghie la degetul mic, ghiuluri și lanțuri de cinci kilograme la gât, nici meritau acest nume dacă nu aveau o amantă cu
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
lui veseli asemeni oricărui prunc- doar palma întinsă... 77 un zâmbet vesel acoperit de colburi - un copil cerșind 78 copil așteptând - nici un strop de iubire printre banii mărunți 79 încă o noapte în gangul întunecat - copil al nimănui 80. un coșciug mic pentru canarul mort - zi fără cântec Referință Bibliografică: haiku / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 252, Anul I, 09 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
cuvintele răzlețite de viață și răvășite prin mormanul masacrat al hârtiilor disparate, împrăștiate ca flori risipite din care se desprindea mereu o altă petală veștejită, ca un parfum de viață terminată. Am purtat cutia pe brațe, cu simțământul că îmbrățișam coșciugul cu morții dragi și cu acest gând i-am condus pe ultimul drum în pasul cu care traversam strada. Deșertasem conținutul și eu rămăsesem locului ca în fața unui mormânt abia acoperit unde parte din mine se identifica cu ei. Mă
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
văd cine va trece peste hotărârea mea, spuse mai mult urlând Milica. Apoi o trase demonstrativ, ducând-o mai mult pe sus acasă. Cum intră în curte Ioana fu copleșită de imagini dureroase. Mai întâi revăzu cum sunt aduși în coșciugul lat părinții ei, apoi lume îndoliată intrând în curte, părintele, steagul, sfeșnicul...Șters, în fundal îi apărea mama. Era în zilele ei bune, îi zâmbea și întindea brațele să o cuprindă. I se părea că îi aude și glasul: Îmi
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
ceea ce mai rămâne de unii dintre noi. Azi, pământul acesta s-a deschis din nou. A primit în el, trupul unui poet, căci spiritul său, deocamdată este aici. Stau la o oarecare distanță, fiindcă nu support să privesc momentul când coșciugul coboară între cei patru pereți de veșnică încarcerare. O prind pe Manuela de braț, îngrijorată de perioada prea mare în care a stat în picioare, ținând cont de boala ei și o aud când îmi șoptește:,,încă e aici, cu
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
mila și iubirea, în pereche, M-or îndemna, la masa de la han, C-o șoaptă, strecurată în ureche, Să-l dau la vreun sărac, sau să îl las Pe masă lâng-un vin, cules zârziu, pe brumă Și să-mi plătiți coșciug și parastas Vânzând cercelul ce îl port, în glumă. Dar pân-atunci, pirat brăzdând pe cer, Voi naviga din voltă-n voltă spre niciunde Brodând himere-n tainic giuvaer, În versurile mele, mult prea scunde. De mă iubiți și vreți
SA NU-L UITAM...CELE MAI FRUMOASE POEZII de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/366485_a_367814]
-
înmărmurită. - Frățioare, nuuu! strigă Ioana îngenuncheată lângă trupușorul galben ca ceara. Îl îmbrățișează și îl strânge din ce mai tare. Doamne, nu-l lua și pe el! - Nu există Dumnezeu! taie văzduhul glasul Ștefanei, sora mijlocie. Popa, rămas singur la coșciug, tămâiază întruna și spune mai mult pentru el ,,la loc cu verdeață unde nu e întristare, nici îndurare, nici suspin”.... - Dați-vă la o parte! strigă o voce gravă de bărbat, care avea în mână un stetoscop. Măi, puiule, hai
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
îi va lua mințile sultanului și se va învoi cu înscăunarea lui Stuf al vostru pe tronul țării. CĂPITANUL SASU: (îl corectează) Papură Vodă! URSUZ : Tot un drac!... Iată misiunea voastră. Veți merge într-un cimitir anume, scoateți capacele la coșciuge și înfigeți câte o țepușe sau suliță în inima fiecărui cadavru până țâșnește sângele din ea. CĂPITANUL ARNĂUTU: (aprig) Le voi tăia capetele! URSUZ:(își arată caninii într-un rânjet disprețuitor) Să-ți iei adio de la viață! Am specificat, inima
REGATUL LUI DRACULA (II)- SCENARIU FILM de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361687_a_363016]