182 matches
-
pe care o iubești, sau un copil. Tu reziști. Dar când te amenință că o să-ți împuște mama sau copilul (și tu știi că sânt în stare s-o facă!), ei, ce idee mai poate rezista în fața unei asemenea viziuni coșmarești! Tunul poate să strivească o mulțime în agitație revoluționară (cum a făcut Napoleon așezîndu-le, aceste tunuri, pe acoperișuri), dar nu mor toți, și ideea rezistă, e amânată pentru mai târziu. Dar când tu, marele Buharin, îți recunoști singur o vină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe care mesagerii subconștientului - poate chiar ai inconștientului nostru! - ne-o aduc, și Încă atât de „aproape”, și astfel să fim În stare „să stăm În fața existenței noastre lucide”, Încercând a „dezghioca” din noianul inform de scene, personaje, idilice sau coșmarești, acele motive sau acel motiv care ne poate ajuta esențialmente În „eliberarea” noastră reală, lucidă și consecventă, de zgura și scoriile existenței; cele care ne Întunecă aproape zilnic orizontul psihic și destinal, cele care ne afundă, cu un fel de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
disproporție cu micul, stingherul nostru Eu, populat de forțe indiferente, nu rareori ostile - o inamiciție măruntă Însă, trivială, noi, acolo, nu suntem apți de dușmănii, de agresiuni majore! - exilul ni se arată uneori ca un pedagog uriaș, ciclopic, o figură coșmarescă, „cineva” care, cu o mișcare unică și teribilă În deciziunea ei, dă la o parte tot ce ni se părea a fi câștigat odată, Împreună cu părinții, prietenii și chiar cu unele dintre reflexele noastre de apărare sau de atac, necesare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sub impactul atrocităților războiului și chiar al amenințărilor de ordin politic). Astfel, ceea ce se impune pentru imaginarul poetic este un anumit gust al evadării/evaziunii și, drept consecință, al călătoriei fie spre spații imaginare, fie spre sine prin labirintul viziunilor coșmarești. O altă notă definitorie a imaginarului poetic albatrosist este văzută în predilecția - însoțită de o depoetizare a limbajului artistic - pentru citadin, cotidian și banal, datele realului rămânând pretext pentru activarea respectivelor viziuni de coșmar care par a bântui existența unora
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Bogza este, astfel, după război, atașat reportajului lirico-politic, ca abia mai târziu să revină la poezia nonconformistă. Publică totuși Cântec de revoltă, de dragoste și moarte (1945), dar care strânge poezii din 1930. Sunt poeme în care apar deosebit de pregnant coșmarescul și viziunile apocaliptice ("deznădăjduit eram și plin de o cruntă revoltă împotriva/ mizerei condiții umane,/ visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă/ în scrum sărmanele noastre ființe nedesăvârșite și/ vulnerabile", Motto). Se descrie un univers terifiant, pe care moartea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
țărmuri/ Dar țărmurile se vor ascunde;/ Te vei spânzura de vânt/ Și vei râde, vei râde/ De trupul de opal/ Din întinsul tău,/ De clarul mormânt;/ Dar eu voi visa...", Apele morții) pentru a se regăsi apoi prizonier în universul coșmaresc abia schițat. Vocile lirice sunt adesea ambigue, Eumene, voce a inspirației, a animei, a conștiinței este poate cea mai puternică. În discursul poetic, eul se dedublează și dialoghează cu sine sau se proiectează în ipostaza de receptor al unui monolog
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
noi destinul sună - grav metal/ cu tot ecoul înăuntru: cancer. Parcă/ suntem o gară neagră und' se-ncarcă/ vagoane cu porumb oriental", "picherul negru gâfâie - amanet/ la linia ferată cu hipnoză". Sunt desigur viziuni ale morții și accentuarea caracterului oniric, coșmaresc se realizează frecvent, dar se subliniază întotdeauna pierderea contactului cu exteriorul, încarcerarea în cele mai adânci coșmaruri: "prin păcură răzbat/ semnalele", "atât: într-o celulă din inimă pe care n-o cunoașteți", visul devine realitate, singura realitate la care avem
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Grotescul, țipătul, stridențele introduse în cadența versului, toate disonanțele acestea conturează un univers al decăderii, postapocaliptic (contextul istoric - perioada celui de-al Doilea Război Mondial - justifică aceste imagini, ele însă rămân și în lirica ulterioară ca semn al unui spațiu coșmaresc în care poetul este prins). Gradația, acumularea de detalii, sunt prezente și aici pentru a întâri ideea de inutilitate, de umilință: "Noi dragostea, noi pietrele, noi focul (...)// Noi pietrele durerii unanime (...)// ...noi lacrimile, vezi, și nebunia/ pe lângă-aceste lucruri în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
într-o iesle."), altele sunt proiecții ale propriilor angoase. Lipsa de distincții între real și imaginar, ștergerea granițelor permite elementelor angoasante să circule în ambele sensuri. Sunt proiecții ale temerilor personale asupra exteriorului, dar există și o invazie a lumii coșmarești din care se constituie prezentul/ contemporaneitatea asupra eului poetic. Viziunea de la no. 7 este mai mult decât reprezentativă în acest sens. Proporțiile stării de angoasă sunt sugerate prin utilizarea pluralului care generalizează, imposiblitatea de salvare este întărită prin adjectivul participial
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
limbajului cotidian, colocvial, cu valoarea depreciativă adesea, se descoperă indisolubil unite cu elemente care redau sfera poeticului ("igrasie din ploaie, rachiu din poem/ otravă murdară, țipătul spân"). Acumulările de astfel de sintagme contribuie la potențarea atmosferei de final de lume. Coșmarescul invadează universul cotidian și pe cel literar, poezia devenind expresie a spaimelor proiectate asupra exteriorului. Sunt aici prelungiri ale suprarealismului, dar deformarea onirică a lumii este exclusiv nevrotică, lipsită de nuanța de ușor amuzament, ironică sau autoironică de la Geo Dumitrescu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
vârsta evului mediu/ cu boabe stacojii de chihlimbar". Și sunetul este redus la o imagine picturală, se produce aceeași închidere între ramele unui tablou care nu mai permite mișcarea, dezlănțuirea vitală. Sunet și mișcare se supun deopotrivă alunecării în formă coșmarescă. Regula este aceea a încălcării regulilor realului, anularea granițelor dintre vis și realitate, dintre ficțiune și adevăr se realizează prin erotizarea cosmicului, "dacă Luna ce-și rotunjea coapsa de ghips/ în brațele mele cândva o să încapă". Incertitudinea este și acum
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
un fapt comun. Umanizarea grotescă a peisajului revine și ea ca un laitmotiv violent al poeziei lui Ion Caraion: "Parcă ierburile răsar cât cârjele și se țin după noi/ cu unghiile, cu ghearele, cu dinții cât o seceră." (Coșmar). Viziunile coșmarești asaltează eul cu putere înzecită de pretutindeni, nelăsându-i vreo posibilitate de evadare; poezia idealului, a transcedentalului a dispărut. Nu mai rămâne decât un univers devastat. Lipsește evazionismul, nu se poate înlocui cu nimic caruselul acesta al lumii în descompunere
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simt aproape de mesajul transmis de textul baudelairian cu același nume: schimbarea criteriului esteticului, dorința de a visa, de evaziune într-o lume care refuză creatorului acest drept, condamnându-l să nu se poată desprinde de universul cotidian absurd și, uneori, coșmaresc. Pentru că am dorit să realizăm o analiză detaliată a unor aspecte din opera acestor scriitori, am fost obligați să restrângem și mai mult sfera de investigație și ne-am oprit astfel asupra celor patru poeți amintiți: Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lumea romanului, ar vrea să zăbovească în ea și se întoarce recitind și revizuind prima lectură. Zăbava și relectura însoțesc, ca simptome esențiale, distopiile Desperado. Scopul acestor distopii este mai cuprinzător decât al celor clasice, care doar avertizau că lumea coșmarescă prezentată e posibilă. Distopiile contemporane etalează o bogată inventivitate a ne-trăitului. Autorii Desperado imaginează șiruri de detalii, lumi de toate culorile și mărimile. Distopiile Desperado sunt: politice (cel mai accesibile și evidente câtă vreme a existat Cortina de Fier
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
afecțiune, societatea și modul de viață al noii clase de mijloc și prezintă proiecții simbolice ale sentimentelor de teamă și insecuritate. În vreme ce E.T. prezintă o alegorie fermecătoare și optimistă a vieții aceleiași clase de mijloc, Poltergeist prezintă latura întunecată și coșmarescă, într-o poveste în care "celălalt", "străinul" nu este un extraterestru prietenos care vine din afara societății cu scopul de a ajuta, ci apare în mod amenințător tocmai din mijlocul sistemului socio-economic și a subconștientului social pentru a-i teroriza pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nume de rău dacă spun că există o prăpastie enormă între publicul de cinema și criticul profesionist de cinema. Și e bine că e așa. Gândul că marele public ar fi rafinat și sofisticat ca un critic mi se pare coșmaresc, după cum mă înspăimântă ideea unui critic care exprimă vocea poporului. în orice caz, din perspectiva publicului, cred că regizorul nu este perceput neapărat ca un autor. Cu alte cuvinte, nu am auzit mulți spectatori să sesizeze diferențele de Weltanschauung între
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
putem imagina ce efecte aveau asupra lor pe moment, dar și pe termen mediu și lung. Când erau neascultători, copiii români erau amenințați că „Vine jidanu’ cu sacul” <endnote id="(3, p. 14)"/>, astfel că evreul era receptat În chip coșmaresc de imaginația infantilă, ca un fel de Bau-Bau cu chip uman, ca un duh rău care fură copii cu sacul și apoi Îi omoară pentru a se Împărtăși cu sângele lor. Cu formule similare erau amenințați copiii din Ungaria : „Dacă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Bourne (regia Doug Liman, 2002) era ceva mai mult mai pur decît o demonstrație standard. Esență de paranoia asta era identitatea lui : să alergi printr-o lume plină de capcane, știind că unii vor să te omoare, e un scenariu coșmaresc tipic, dar coșmarul cel mai pur e acela în care singurul lucru pe care-l știi despre tine și despre lume este că unii vor să te omoare. Evident că, nefiind o figură din David Lynch, ci eroul unei francize
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de rătăciri ideologico sexuale, ajungea într-un tîrziu să-i împărtășească valorile. Filmul chiar avea prostul gust de a ne vinde valorile lui Gump (printre care ascultarea ordinelor și fuga de probleme) drept adevăratele valori ; într-un fel de culminare coșmarescă a demersului chaplinian de sentimentalizare a omulețului împiedicat care măcar nu vrea răul nimănui, sfîrșea prin a ni-l da pe Gump ca model. Plasat în Cehia, mai ales înaintea și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în slujba
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
profund tragic, profund comic, esențialmente teatru» , constituie și viziunea origi- nară, fundamentală, a lui Caragiale. «Simț enorm și văz monstruos» e formula ce-i rezumă estetica.” Și în acest caz, lentila e de vină în ceea ce privește interpretarea lumii caragialești ca una coșmarescă. Alexandru Paleologu este prizonierul unui regim totalitar - la fel și Lucian Pintilie -, iar viziunea pe care o are despre opera lui Caragiale împru- mută mult acestui context politic prin excelență coercitiv, absurdist și deformator. Opera lui Caragiale devenea, ast- fel
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
expresie căzută în caricatură a balurilor mascate de la curte, dar și o fuziune cu expresia mai elevată a commediei dell’arte căreia Caragiale și Pintilie deopotrivă îi împrumută gesticulația și măștile. Intrarea în universul lumii caragialești se face prin subterană, coșmaresc, cu abandonarea oricăror iluzii pentru cei care intră cum suna textul înscris la Dante în Divina Commedia pe poarta Infernului. Ce reprezintă acel loc unde insom- niacii cartofori joacă conțina ? Ce fel de umanitate populează acel intestin al mahalalei ? Nu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Mintea n-ar fi să fie, Însă, nici la stânga, nici la dreapta, iar inteligența lui Paul Georgescu era una strălucită... Cum Își pacifica dezamăgirile și cum Își regenera militantismul? Chiar și după ce văzuse cu ochii și mintea, și inima mascarada coșmarescă a statului totalitar? * Scriitorul militant, de extremă stânga sau dreapta (pentru Umanitate sau pentru Națiune, adică), rămâne un caz neobișnuit Între „tovarășii” săi de drum revoluționar. Himera literaturii, compensând banalitatea și vidul cotidianului, ar fi trebuit să-i ajungă... Este
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
spectacolului rapid și perisabil. * Într-o suavă seară de aprilie 2003, l-am reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi (spre casă, bănuiesc). Detaliile coșmarești ale bâlciului deșertăciunilor publice s-au revelat pregnant În acea seară În relatarea soției sale, forțată să rămână și acum santinela implacabilă, de zi și de noapte, În ocrotirea scriitorului. Aveam să Înțeleg, curând, că nici la New York nu va
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
temele dominante ale producției sale poetice, adunată în Fabule, 1883, Versuri, 1884, Făt-Frumos. Forme noi. Pygmalion. Din albumul ei. Poezii 1883-1888, 1889: spleenul, invazia pustiitoare a monotoniei și urâtului. Urâtul e, ca la Baudelaire, „fantasmă uriașă” devoratoare (Urâtul), viciile capătă coșmarești întruchipări bestiale (Conștiința). Poetul evocă un peisaj interior apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii ale pustiului, teritoriu înghețat sau deșert de nisip spulberat. Aici s-au
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
și semnificația dedusă din relaționarea imaginilor și comentariilor care-l compun. În aceste condiții, poemul poate fi o acumulare de imagini, în „sarabandă”, „enciclopedism ceremonios de imagini” (Petru Poantă), dar și o caligrafie aeriană, cizelată și intensă ori un solilocviu coșmaresc. Într-un registru imagistic variat, poezia lui C. sublimează o stare dominată de viziunile singurătății, melancoliei, pustiului. Pastelul aparent se convertește în peisaj metafizic, simbolizat prin straniul simbol al „cinei pe mare”, care și dă titlul celui de-al doilea
CRISTOFOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286512_a_287841]