183 matches
-
psihanalitică freudiană (rivalitatea erotică fiu-tată, născută inconștient în copilărie și devenită nevroză obsesională a maturului), explorarea îndrăzneață a traumelor sexualității infantile (v. „agresarea” micului Darie de către cele două fete prepubere) și elementul oniric/halucinatoriu sînt trăsături afine suprarealismului, așa cum grotescul coșmaresc trimite la poetica expresionismului; înaintea „autentiștilor” autohtoni (Camil Petrescu, Eliade, Sebastian). Paradisul suspinelor preia de la Gide convenția jurnalului găsit și comentat. Aceasta este însă parodiată, de fapt, răsturnată în ideea - antimimetică, manieristă... - potrivit căreia „minciuna” ficțiunii e mai prețioasă decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de un paragraf din Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann, în care se afirmă că iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
judecată pentru hărțuire sexuală. Yankeii sunt obsedați de „comportamentul nepotrivit“. Încă nu am primit nici un e-mail de la el. Speranța că Îl va considera pe al meu drept o mostră de excentricitate britanică pălește ca lumina zilei. Pierdută Într-o reverie coșmarescă, nu o observ pe Celia Harmsworth. Șefa de la Resurse Umane Își Întinde un deget osos indicând locul În care și-a Înfipt Ben dinții azi-dimineață. Parcă s-a Întâmplat acum trei vieți. —Ai ceva pe gât, Kate? —A, aia. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Încercînd să-și clarifice gîndurile.) Mulțumesc că m-ați adus cu mașina. N-aș fi putut s-o car pînă aici. Îmi pare rău că... s-a prăbușit. (Încercam să găsesc un cuvînt care să descrie cît mai bine decăderea coșmarescă din ultimele săptămîni.) N-ar fi trebuit să vă părăsească, am adăugat, plin de grijă față de Sanger. În felul ei, era fericită aici. — Laurie n-a vrut niciodată să fie fericită. Își trecu o mînă prin părul ud, apoi rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că este aceeași temă, interpretată grav, apoi în „joacă“? Deși joaca ține în cazul acestui text nu mai mult de zece pagini. Avem în fața ochilor un roman al deformării: ni se dau mai multe alternative - deformarea se poate datora istoriei coșmarești, se poate datora oamenilor-text din jurul naratorului sau evoluției naturale a textului-narator. Există un centru (mobil, bineînțeles) al romanului: punctul în care naratorul ezită în fața intrării de la „Gambrinus“, după o noapte cruntă de beție. La masa lui obișnuită se află o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca scenarist, reușind În același timp să se umple de bani. Și pleacă Însuflețit În orașul filmului. „A obține stima imbecililor rămîne, se știe, garanția succesului”, Jean Carrière (premiul Goncourt). Ce se petrece mai departe alunecă lent Într-o zonă coșmarescă. Dialogurile În registrul cotidian, „normal”, fac ca patinajul spre absurd să se producă nu prin text, ci aproape exclusiv prin atmosferă. Mai Întîi, camera de hotel: mică, mizeră, suspectă. Un pat, o masă, un scaun, mașina de scris Remington neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
libertatea atît de Îndelung și cu Înverșunare dorită pentru o brunetă născută la Leningrad. Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje grotești din jur, grohăitul, guițatul, galaxia de gunoaie cu față umană, bestială, coșmarescă, de Bosch la cub, greutatea de fier a socialismului, uriașa lui forță de gravitație, grepfrutul care tocmai de aceea nu venea din Guatemala, Goya animat brusc chiar lîngă mine, În fiecare zi, gnomii, gros-planurile cu indivizi grosolani, groapa-n care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
locuri de parcare și cele mai bune mese din restaurante și Îngroșând rândurile nevorbitorilor de engleză din oraș? De ce nu pot să-și trimită voturile prin email din țările lor? De ce trebuie noi să suportăm garduri și măsuri de siguranță coșmarești când oricum nu-i ascultă nimeni? Și dacă ei refuză categoric să lucreze În țările lor, de ce n-am muta toată tevatura În Lincoln, Nebraska, să vedem dacă mai sunt așa de ahtiați să vină aici și să facă lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să spună, apoi se retrase În biroul ei. Leo, Skye și Elisa sporovăiau veseli și au hotărât să ia prânzul la Pastis, ca să continue cu planificarea, dar eu m-am scuzat. Nu reușeam să-mi scot din cap o imagine coșmarescă: Phillip Întins pe balconul unui apartament luxos pentru tineri căsătoriți, Îmbrăcat doar În boxeri și executând tot felul de contorsiuni yoghine, În timp ce un fotograf Îl poza din patul nostru comun, iar Penelope privea de la mare depărtare. 22 Am dat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
-mi continui rondul, așa că scuză-mă... M-am repezit pe lângă el În picioarele goale, cu sandalele Într-o mână și poșeta În cealaltă și am ținut-o drept până la lift. Cu cât mă gândeam mai mult, cu atât mai puțin coșmaresc mi se părea totul, mai ales că nu păruse deosebit de fascinat de scandalul - sau lipsa lui - cu mine și Sammy. Și de ce ar fi? am chibzuit eu. Omul Își petrece viața urmărind ca nebunul celebrități și Înregistrând toate dramele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
afecțiune, societatea și modul de viață al noii clase de mijloc și prezintă proiecții simbolice ale sentimentelor de teamă și insecuritate. În vreme ce E.T. prezintă o alegorie fermecătoare și optimistă a vieții aceleiași clase de mijloc, Poltergeist prezintă latura întunecată și coșmarescă, într-o poveste în care "celălalt", "străinul" nu este un extraterestru prietenos care vine din afara societății cu scopul de a ajuta, ci apare în mod amenințător tocmai din mijlocul sistemului socio-economic și a subconștientului social pentru a-i teroriza pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în țară, inconsistente valoric, nu anunță evoluția surprinzătoare a poeziei din exil. Poemele poetului pribeag (1963) corespund unei alte vârste poetice, de această dată profund modernistă, și unei experiențe traumatizante: „desțărarea”, tema centrală, obsedantă a liricii lui B., generează viziuni coșmarești, apocaliptice, în care singurătatea și moartea covârșesc sufletul pribeag: „Aici cresc baobabi. Aici cresc șerpi./ Aici cresc țipete care se-neacă-n tăcere, [...] Aici cresc liane pești sicrie nevăzute / unghiile când trec peste harpă, cad...” (Coșmar). Poemele, elegiace sau senzuale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
dovedește a fi ineficientă și inoperantă de vreme ce înșiși cei ce au instalat ficțiunea în rang de realitate știu că ei au intrat în eroare. Ei dau...ovăz halucinației, o țeseală, o potcovesc, o călăresc, conștienți că interpretează un scenariu grotesc, coșmaresc și nu mai puțin ridicul. în mod firesc le refuzăm opțiunea, dar nu le putem refuza împrejurarea care, se-nțelege, nu are nimic comun cu patologia clinică -, nu putem ignora împrejurarea ce a generat drama pierderii identității. Drama lor este
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lui se apleacă spre o calitate suspectă...) Sigur că-s albaștri... M-am uitat foarte atent. El n: Nu era nevoie. Știai doar că-s albaștri! El 1: Știam, dar... tu... și după ce mi-ai spus că... știam... (realizînd filonul coșmaresc al situației) Extraordinar. El n: Eu am ales doar un exemplu în care trebuia să funcționeze circumspecția... nesiguranța... dar, întîmplător, ochii ei sînt albaștri... Dar poți să continui... motive de neîncredere există întotdeauna... El 1: Da... sigură că da!... Cred
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
clară", ce se scaldă "ca nimfa-n cer" ( Va) ajung, nefericit, să experimenteze suferința în doze mari, urmând un traiect existențial ce nu poate avea decât un singur punct terminus, stingerea. Preludiile acesteia sunt așteptarea febrilă, chinuitoare, fantazarea barocă, somnul coșmaresc sau, cel mai adesea, obsesia absenței și a sterilității. Reverberațiile suferinței întunecă iremediabil atmosfera oricum asfixiată, marcată de simboluri ale neființei ("casa cu panglici și rame mucezite", policandre grele-n cristal, "raclele, sticlele,/ toată mecanica în mâini decrepite", "paingii" care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul în brațe" (Vineri 13), cântă "liturghia agoniilor/ despărțirea, vidul, despicătura,/ vocea cu țigle roșii" (Cu cele șase porunci ale despărțirii), bea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
egalitate cu divinitatea este, într-un astfel de context, evidentă. Începând cu Lanseta cea mai lungă din lume, poetul pare "hotărât să nu mai intru-n dialog/decât cu dumnezeu". Dar evidența propriei inferiorități îi apare imediat, într-o viziune coșmarescă, cea a vieții proprii în Eden, când "vineri l-am surprins pe dumnezeu/ turnând pe flori de măr otrava". Poemul mi se pare esențial pentru înțelegerea nucleului de esență tragică al liricii lui Ioanid Romanescu, pentru că el explică însăși cauza
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în decembrie trecut, că pot limita întregul proces la anii de dictatură ceaușistă, ca și cum această dictatură ar fi fost altceva decât o simplă excrescență aberantă a sistemului comunist, generator pretutindeni de formule dictatoriale. Acest ultim sfert de secol, anihilant și coșmaresc pentru noi, nu se poate înțelege decât în perspectiva desfășurării experimentului comunist din Europa răsăriteană, cu alte cuvinte, ca fragment al istoriei în ansamblu. Ce s-a întâmplat cu societatea românească în acest demisecol tragic? Cum s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
și a normalizării. În noul context, „anormaliile” sau „anormalii” (vezi Foucault, 1999Ă sunt ființe cyborgice ficționale lipsite de idealurile normalității clasice, hibride și disproporționale, dezintegrate și nesimetrice, ieșite din tiparele socialului: cyborgi neadaptați, având o corporalitate transmutată și o interioritate coșmarescă, aspirând însă la integrarea umană și la spiritualitate (precum replicanții, Terminatorul, Robocopul, androiziiă. Încercarea de transcendere a limitelor tehnoștiinței este văzută în această ilustrare ca o întoarcere nefastă împotriva propriului demers, ca o tentativă de „răzbunare” a naturii sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
face cu elevațiile „puriștilor”, fiind o levitație de-abia sesizabilă, o plutire la joasă altitudine, amenințată mereu cu prăbușirea. Iar dacă sexul poate fi o aripă e pentru că, printr-un cabotinism tragic, subiectul încearcă să se convingă că viziunile sale coșmarești ar fi așa-zicând benigne, suportabile. Căci, chiar dacă și aceste halucinații sunt terifiante în sine, ele nu fac decât să disimuleze un rău cosmic: teama de a nu (mai) fi. Tocmai de aceea singurele momente de beatitudine care apar sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o viziune a omului ,,în pielea goală” (,,gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care autorul, asaltat de gloata furibundă a cititorilor, se vede înghițit de o enormă gură) și, aproape de modelul arghezian al Țării de Kuty, montează tablourile caricate și înfricoșătoare prin derizoriu ale țării Kalup și cetății F.B.K.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
în jurul lor, lumea continuă să petreacă nestingherit. Au luat-o razna vremurile pare a spune și filmul lui Alexa Visarion, doar că niciun erou nu vine să le îndrepte, să le repună-n matcă. Raporturile umane sunt inversate, realitatea este coșmarescă: Ce a rămas din eroismul celor care au luptat și s-au mutilat pentru un ideal? Restul e tăcere... Succesiunea pragurilor, a etapelor de scufundare în tăcere culminează cu scena soldatului Dumitru interpretat de Mircea Diaconu -, care ajunge la acea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
uneori mai organic, alteori insuficient legate imagini ale mediocrității, fără ieșire parcă... Imagini ale obtuzității, inconștienței, lichelismului, indiferenței, servilismului, bestialității, ale formelor fără fond, primitivism cu lustru. Apoi imaginea "morții vii obol pentru artă". Oscilând între realism dur (împins până la coșmaresc), grotesc și fantastic... Visarion insistă îndelung pe unele scene. Răceala demonstrativă se transformă însă cu timpul într-o revelație... (Natalia Stancu) ...Înghițitorul de săbii este un film cu valoare de "memento" despre demnitatea artistului față în față cu sine însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
libertate era bazată pe abilitatea de a acumula bogăție și de a-i exclude pe alții din domeniul său material era atât de extremă, Încât a amenințat cu dizolvarea naturii sociale a vieții umane și cu o reîntoarcere la războiul coșmaresc al lui Hobbes, război al tuturor Împotriva tuturor. În timp ce filosofii iluminiști au pus accentul pe meritele diferențierii, ei nu au prezentat o viziune asupra manierei În care poate fi reglementată o comportare atât de anarhică pentru a nu distruge structura
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
autonomi, căutând numai să optimizeze interesele personale pe piață. Totuși, pentru a face posibil acest lucru statele-națiune au trebuit să creeze birocrații gigantice pentru a supraveghea jocul și a se asigura că tot acel interes personal nu degenerează Într-un coșmaresc și Hobbesian război al tuturor Împotriva tuturor. În concluzie, prețul obținerii libertății individuale pe piață a fost intervenția și amestecul sporit ale guvernului În cele mai intime aspecte ale vieții personale. Odată cu prima decadă a secolului XX, mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]