1,794 matches
-
că amețeala de după-amiază Îmi va Îmbunătăți luna de miere. Toată lumea crede că sunt nebună când beau așa ceva la prânz În locul pentru servit ceai de la Carlyle, spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă pe spate și sorbi conținutul paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
puțin și apoi să ne Întoarcem și să ne cuibărim amândoi În patul acoperit cu blană, care parcă era rupt din rai. Cabana Dordogne fusese construită de familia lui Davide În anii ’20 și era pe jumătate ascunsă de o coamă muntoasă abruptă. Camille ne Întâmpină la ușă. Era minionă și Îmbrăcată cu niște pantaloni largi din tweed și cu o bluză din satin albastru pal, care lăsa să se ghicească un decolteu alb. Oare cum reușesc franțuzoaicele să obțină aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
jos, printre poalele lovite nervos de genunchi. "Ce dracu'-i cu mine?! gîndește Radu, scuturat ca de friguri, privind cu nesaț în urma femeii pornită vijelios spre bucătărie, cu mersul ei falnic, scuturîndu-și părul negru și lung asemeni cailor de rasă coama în arenele circurilor. De ce nu-l repede totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la telefoanele lui? vrea să pară indiferent în continuare. Vorbe. Vorbe frumoase leagănă din umeri Paula, lovind paharele în ritmul pașilor săltați cu care străbate încăperea. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cui în mijlocul mașinii, pînă în asfalt, și-o lăsăm pe post de cocoș de tablă, să facă ceva în voia vîntului. Șoferul tace, cu privirea țintă înainte, încordat, atent la vîntul ce-l simte în coastă, coborît cu putere peste coama dîmbului ce mărginește șoseaua în stînga, îngrozit de gîndul că, la cîmp deschis, curentul venit razant cu pămîntul, oprindu-se în toată suprafața laterală a cursei, ca într-un panou, se va juca în voie, dînd-o de-a rostogolul. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
SÎnt un prieten al reverendului Topling. — Știți, doamna Bellairs dă una din seratele ei, explică slujnica. — Da? — Iar dacă n-ați fost invitați... În clipa aceea, pe aleea ce ducea Înspre casă se ivi un domn În vîrstă, cu o coamă de păr alb, Încadrîndu-i fața de o rară noblețe. — Bună seara, domnule, Îl Întîmpină slujnica. Intrați, vă rog. Era, evident, unul dintre invitați, căci slujnica Îl conduse Într-o Încăpere situată pe partea dreaptă a coridorului, anunțîndu-l celor dinăuntru: — Doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în fața unui pupitru. Oamenii erau obișnuiți să stea nemișcați, în picioare. Așa se odihneau când erau obosiți de călărit. Nimănui nu i-a dat prin cap să citească în șa: totuși, acum, ideea de a citi călare, cu cartea pe coama calului, ori atârnată de urechile calului cu niște hamuri speciale, ți se pare atrăgătoare. Cu picioarele în scări, ar trebui să fie foarte comod pentru citit; picioarele ridicate în sus sunt prima condiție ca să te bucuri de lectură. Bine, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și cam scurtă, de sfoară împletită. Și coama e rară, a adăugat cineva, nu grozav de priceput, niște fire scămoșate. - Da, la început mă umflam, aproape-mi plesneau foalele, se făcea în stomac o pastă grețoasă de celuloză, aproape că-mi crăpau cusăturile, aveam limba neagră de la tuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie cu mai mulți luceferi și-un Car Mare la scară redusă, o îngereasă cu față ovală, cu coamă bogată, brună, călare pe-un bour. Privește spre viitor. Cam o dată la două-trei minute, doamna Pârvulescu duce mâna dreaptă, plină de inele, la inimă, arată că-i este greu să respire, ridică dantela până la jumătatea nasului și-și culege o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
intre după ce a bătut în ușa capitonată în piele neagră nu s-a clintit din fața ferestrei. A așteptat nemișcat, reușind așa să-l privească în liniște și amănunțime pe directorul Serviciului. Era înalt, trupeș, ușor adus de spate, cu o coamă leonină sură, chelia lucea în lumina zilei, urechile lipite de țeastă, pielea încrețită, mai mult cenușie decît albă. Stătea cu brațele încrucișate, lăsîndu-și ușor capul pe spate, ceafa făcînd cute mari, revărsîndu-se peste gulerul tare al cămășii. Un miros amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dicția ininteligibilă a domnului profesor Schmeltzer, un bărbat zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale zburlite, în creștet avea o chelie rotundă și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că se uită dincolo de haine și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atât de diferite. Hana și Miriam au, de pildă, părul negru ca tăciunele, iar ea, Berta, are părul arămiu, un arămiu Înfocat, prins În coamă, aidoma cozii de veveriță. Astfel gândea fetița, călcând pe frunzele umede, În timp ce În pădure se lăsa noaptea. Apoi, ca‑ntr‑un vis, dădu de niște ciuperci cu gâturi lunguiețe, o ditamai grămăjoara de ciuperci cu gâturi lunguiețe, de care - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
revolta, cu sleite puteri, împotriva prezenței soțului ei, liber și capabil s-o distrugă din nou. Cei doi bărbați aflați în încăpere o priveau neputincioși, aiuriți. Cineva anunță că medicul va veni imediat. Nuța Cordel dădu buzna peste ei, cu coama de păr negru ridicată în slăvi, continuând să împroaște, din limba despicată, venin. Luana alunecă pe covor, închise ochii și doctorul o găsi inertă, pierdută, crin alb tăiat de la rădăcină. * * * În salon, pe pervazul din dreapta, Ștefan aranjase un buchet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
toamnă, așa cum și le amintea din anii petrecuți În America. Primele erau nescrise, marcate doar de cutele care Începuseră să Îngălbenească. Doar pe o singură foaie erau câteva cuvinte, un scris elegant, cu literele ușor aplecate și rotunjite ca niște coame de val. Pe primul rând se putea citi: „Dragului meu Adam“... 19 Zorile. Cerul limpezit pe neașteptate, Întunericul nopții care se pierde În amintire. Zgomotele. Oamenii. Lui Îi venea să se ferească, să se retragă În somn, unde nu sunt
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa că a Început să se apropie, până ce n-a mai avut nici o Îndoială că avea să se Întoarcă să-l vadă. Renunțase la orice prudență, voia doar să știe ce desena. În fine, peste umărul lui, a văzut hașura unei coame joase de dealuri și o casă cocoțată primejdios pe culmea unui povârniș. S a apropiat și mai tare. În desen era doar schița unui personaj, cineva tânăr, Însă nu și-a dat bine seama dacă era băiat sau fată. Trăsăturile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cît de cît onestă, va pleca așa cum pleacă un cîine lovit de piciorul stăpînului, va purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fără să se grăbească, de-a lungul camerei către hol. A, micuța noastră înțeleaptă, defini omul ridicând un deget, devenit maroniu de la atâta fum de țigară, în sus. Părul blonziu ce-i încadra capul mare, rotund, sta împrăștiat ca o coamă de leu. Poftește, o invită el, cu un gest larg, privind-o ca într-un fel de extaz. Uite ce superbă e, Nik, cu câtă grație se mișcă, exclamă Nina, încadrând-o pe musafiră, când dintr-o parte, când din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mărunt, albe, foșnitoare. Impunător, la biroul său, Alexe ședea cu fălcile încleștate zbătând alene din pleoape. Albastrul ochilor se întuneca tot mai mult de la o clipire la alta, devenea tulbure, mâlos ca o baltă. Părul des, blonziu, răvășit ca o coamă îi încadra fața împietrită. Fumul din cameră începea să se rarefieze tras de gura ușii de la balcon, lăsată deschisă. Sau Lilica, mai spuse profesorul de sport, ce zici, cu vocea aia a ei pițigăiată, vrând să afle dintr-o suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unul de celălalt era foarte excitant, intim, toate femeile poartă ciorapi de mătase dar la niciuna nu foșneau așa. Când puse mâna să deschidă fișetul, inelul masiv de aur se izbi de mânerul metalic, își clătină de două ori capul, coama bogată i se zbătu pe spate, apoi se întoarse și-i înmână Carminei rola pentru mașina de calcul. Numai păstrează, te rog, secretul, uite, pune-o în plicul acesta, ce-ar însemna să mă trezesc cu toată armata de la financiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dar cei doi colegi de birou ai Emiliei nici nu se gândeau să facă uz de mica interdicție, pluteau în cele opt ore de serviciu în mirosuri de parfumuri scumpe, în fum de țigară bună, fâșâit de ciorapi, scuturări ale coamei învolburate, se considerau mulțumiți că respirau aerul din jurul Emiliei. Mai era până la sfârșitul programului. Carmina plecă să se spele pe mâini și află de la Maria, care freca tronul unui WC, că băiatul ei cel mai mare se pregătea să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ele. Se întoarse din drum și plecă la Elena. Fusese o decizie spontană, nu se mai gândise de multă vreme la Elena. Ajunsă la ea acasă, îi privi pistruii lățiți pe fața umflată, străină. Părul roșcat îl avea strâns în coamă. Mesteca cu o lingură mare de lemn în ceaunul unde fierbea magiunul. După câte spunea, Ștefan era plecat la serviciu iar soacra sa în hală după pește. Burta mare, țuguiată îi împungea capotul moale, lucios, din zanana. De la ea află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
brațele peste piept și, încet, licărul din privirea lui se stinse, deveni un albastru mat, opac, buza de jos țuguiată, împinsă înainte, parcă pecetluia o tăcere impusă, șuvițele blonzii, dese, învălmășite ca niște semne de întrebare deasupra creștetului, formau o coamă asemănătoare cu cea a leului. Femeia auzi cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cât de cât onestă, va pleca așa cum pleacă un câine lovit de piciorul stăpânului, va purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un alt corp de clădire decât birourile contabilității. Era foarte posibil să nu se întâlnească luni de zile cu Emilia. De altfel bănuia că femeia ar fi evitat-o. Dacă s-ar fi văzut întâmplător, Emilia și-ar fi scuturat coama și i-ar fi explicat: Fii sigură că la mijloc nu a fost nici o rea intenție. Dar Carmina prefera ea însăși s-o ocolească pe Emilia. Multe zile nici la cantină nu s-a mai dus. Curând, interesul ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
niciodată "te iubesc". Biet orgoliu! O întâlnise pe Emilia în curtea uzinei, aproape de poartă. Era la finalul programului și nu avea cum să se ocolească. Carmina crezuse că femeia se va arăta încurcată, dar, în loc de orice stinghereală, ea își scutură coama neagră și încâlcită și-i spuse direct: Recunosc, atunci, la concertul acela simfonic, ți-am dat un bilet cu suflet. Și, așezând o mână molatică și albă pe încheietura sânului stâng atât de frumos și de viu, atât de expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a ciocnit de profesorul Alexe așa cum mergea cu ochii mai mult închiși din pricina prafului, cu poalele hainei fluturând, gata să se desprindă din butoniere. Ah, dumneavoastră, murmură Carmina și se lăsă trasă sub streașina unui magazin. El o privi și coama lui șatenă, încâlcită îi înmuie și bruma de rezistență resimțită. Avea nasul vinețiu, porii contractați de răceală. Sunt ca o frunză în vânt, îi spuse după un timp lui Alexe, aproape plângând. El nu-i sesiză încordarea, miezul de dramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timp în urmă. Eleanor era cu doi-trei ani mai tânără. Cu vreo treizeci de ani in urma fuseseră colegi de studenție, împreună cu Șam Sharp, la o universitate din provincie. Amândoi îmbătrâniseră frumos. Adrian era înalt și suplu și avea o coama de păr argintiu ce-i acoperea urechile și ceafa. Eleanor încă era o damă bine, plăcută privirii până și la această oră a dimineții, când încă nu se spălase și nu-și făcuse toaletă matinala. Părul ei ondulat, fin, vaporos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]