210 matches
-
solemnitate. Conținutul versurilor arată starea de adevăr și dreptate, se făcea în același timp, elogiul trăsăturilor morale ale omului din popor. Spectacolul are toate caracteristicile unei piese de teatru cu actori și roluri. Capra, acest joc vioi însoțit de vioară, cobză și uneori de fluier, și clămpănitul botului de lemn al « caprei », reflecta satisfacția stăpânului acesteia și dorința de a avea animale sănătoase. O altă sărbătoare, cu adânci rădăcini în obiceiuri strămoșești este sărbătoarea mărțișorului, care la români coincide cu întâi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
am și motive, dar nu și bani și, oricum, dată fiind vecinătatea, dugheana nu oferă așa ceva. De fapt realizatorul e Aurel Brumă, care m’a convocat chipurile ca „expert“ dar, ca să nu se dezmintă, și un epigramist, George Petrone. Răcit cobză, țin Într’o mână batista, iar cealaltă aproape de butonul care „taie“ microfonul de mi vine să strănut. Noroc că muzică e berechet, iar În aceste momente becul roșu e stins... Hapciu! N’am În față decât trei ore... Regret că
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
precupețele. Avea prietene și cunoștințe în satele din preajmă. Multe gospodine veneau cu noaptea-n cap, aduceau zilnic sau la două-trei zile: lapte, brânză, carne, uneori și vânat între care păstrăv proaspăt sau afumat. Era extrem de căutat păstrăvul la cetină cobză, cum i se spunea în toată zona. "Coana" Zitta se făcea luntre și punte să aibă în casă tot ce trebuia. Cuvântul ei de ordine era acela: cu bani puțini să faci bucate bune și îndestulătoare. Cât despre al doilea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
specialitate. Instrumentele folosite În ordinea frecvenței sunt: vioara, (inclusiv un tip de vioară improvizată, de fapt o violă cu arcușul În semicerc sau cu șase coarde), lăuta, țambalul, acordeonul (preluat din muzica germană), basul (așa numesc lăutarii violoncelul și contrabasul), cobza, chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de salcie, de plop tremurător sau de trestie (tip flautul lui Pan), tamburina (folosită de ursari), clarinetul. Muzica lăutărească conține multă improvizație (de aceea În prezent unii lăutari rromi au ales jazz-ul, arta improvizației
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
banda, În taraf sau În formație; - are drept ocazii și locuri: nunți, hramuri bisericești, hore, praznice, hanuri și cârciumi, bâlciuri, serenade și, mai nou, chiar campanii electorale; - nu presupune cunoașterea notelor muzicale; - instrumente folosite sunt: vioara, lăuta, țambalul, acordeonul, basul, cobza, chitara, cimpoiul, fluierul din lemn de salcie, de plop tremurător sau trestie, tamburina, surla și clarinetul. Caracteristicile muzicii lăutărești sunt caracterizate de: - spontaneitate; - diversitate;ritmurile suple și combinate; - ample valențe interpretative; - natura transpozitivă;folosește așa-numita „gamă țigănească”. Astăzi meseria
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
din robie, conform „Condicii de Prescrierea birnicilor și a dezrobiților țigani din orașul Eși” (6 iulie 1845). Dacă imaginea devenită clasică, tabloul lui Iosif Iser (fig. nr. 3) după un desen de epocă, nil prezintă pe Barbu Lăutarul cântând la cobză, nici În această privință lucrurile nu sunt clare. Un desen de Carol Popp de Szathmary Îl Înfățișează cântând la nai iar din celebrul foileton publicat În 28 noiembrie 1874 În săptămânalul francez „La Vie parisienne” , În care se povestește Întâlnirea
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
o purta cu sine În ultimii ani: „Eu sunt Barbu Lăutarul, / Starostele și cobzarul, / Ce-am cântat pe la domnii / Și la mândre cununii. // Of , of , of miaduc aminte / Of , of , of că mainainte, / Nici un chef nu se făcea / Fără astă cobză a mea. Dar acu amar mi-e mie / De când lumea-i pe nemție / Nu mai am În lume glas / Și pe uliți am rămas. / Nu mai am În lume glas / Și pe uliți am rămas. // Dar să știți c-am
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
Costache Luca și al Coanei Tinca sunt în stăpânirea pinacotecii ieșene...Pe când cutreeram Buciumul, nu știam de existența unui tablou reprezentând hanul în zi de sărbătoare, pictat de Emanoil Bardasare, pe care privindu-l simți cum te învăluie zvon de cobză și țambal, peste care deslușești limpede glasul viorii și parcă îl vezi pe lăutarul din fruntea bandei cum își lasă obrazul oacheș pe trupul ei a mângâiere, iar arcușul o face să doinească, să vorbească cu glas de bucium sau
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
povară adăstează la umbra nucilor din curtea încăpătoare, iar animalele de povară rumegă pașnic...Ușa întredeschisă a hanului lasă să se prelingă afară - nedeslușit - murmurul gospodarilor care gustă măsurat din ulcelele cu vin. Peste tihna firii se aude zvon de cobză, care parcă picură în urechile mușteriilor sămânță de bucurie. Ochii devin mai luminoși, glasul mai cald și amplu și hangița - nu știu cum - parcă-i mai nurlie. De aici și până la joc, calea nu-i prea lungă... După moartea grecului, a rămas
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Yeso: înainte de a-1 omorî se taie cu un fel de ferăstrău caninii și incisivii ursului tânăr, pentru ca animalul să nu mă poată să-i rănească în timpul ceremoniei 16. Și întrucât, în timpul aceleiași ceremonii, copii. Străpung cu săgeți ursul legat cobză, anumite gravuri parietale de la grota Trois Freres, înfățișânc urși atinși de săgeți și de pietre, și care par să vomite un val de sânge 17, au fost interpretate în același sens. Dar scene similare sunt susceptibile de interpretări diverse. Importanța
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
odihnă; - m. n.: Cheile Oltului (2 km lungime); - m.n.: Peștera Polovragi; - Popas turistic „Cheile Oltului”; - Pensiunea turistică Miraj; RUNCU. - etnografie și floclor: - cor țărănesc laureat - centru artizanal: ii, covoare etc. - muzeu sătesc În satul Dobrița, - taraf cu soliști, vioară, contrabas, cobză. - m. n.: „Inel”pe valea Sohodolului (chei, peșteri); - rezervația “Cheile Sohodolului”; - plantații (2 km lungime); - centru pomicol-forestier, zootehnic; - faună rară ocrotită (pe rîul Jaliș); - cabana Sohodol; - popas turistic Sohodol; SCHELA. - troița lui Mihai Viteazu. STĂNEȘTI. - colecție muzeală sătească; - etnografie și
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
matale și Eminescu să fiți buni de ducă, o luați cătinel-cătinel prin Târgușor, până dincolo de rohatca Copoului, și vă opreați la crâșma lui Țâru. Acolo, tolăniți pe iarbă, puneați de cântau doi țigani zdrențăroși - unul din scripcă și celălalt din cobză - cântece pe care, cândva, le zicea Barbu Lăutarul, iar voi mâncați „friptură pârpâlită pe un hârb de ceaun și mămăliguță.” Și atunci „trăiați în altă viață, în alte vremuri, în altă lume.” Altă dată, cine mai știe pe unde ajungeați
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
de orchestra în componența specifică zonei noastre, având un număr nu prea mare de instrumentiști. Predomină instrumentele de suflat tradiționale, fluierul și naiul, cărora li se adugă pentru diversitate sonoră clarinetul și trompeta. Dintre instrumentele tradiționale cu coarde, se folosesc cobza și vioara, ele fiind susținute, mai nou, de violă și contrabas. Percuția se realizează cu toba și / sau țambalul. Dar, fără o abordare complexă a fenomenului folcloric românesc, Ansamblul Folcloric Trandafir de la Moldova ar fi rămas la stadiul de ansamblu
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
sa prea puternică pentru a fi o simplă reflectare a geniului popular; și-a pus pecetea-i regală pe aceste împletituri,preschimbându-le în prețioase orfevrerii. Trebuie s-o citim pentru ea însăși, fără a căuta în cântecele ei ecoul cobzei țărănești, al lăutarilor și țiganilor. A înfrumusețat și îmbogățit aceste bijuterii populare; le veți regăsi aproape peste tot în cărțile ei fermecătoare și bine cunoscute: Poveștile Peleșului, Printre veacuri, Cântece din valea Dâmboviței, traduse în franceză de Elena Văcărescu, Meșterul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mistere ale Nașterii pentru marionete; Descântecele, formule de magie; Carmina juridice (era deja cuvântul latina carmina, text de lege: lex horrendi carminis erat, spunea Titus Livius), rugăciuni la plug, incantații funerare. Aceste poeme diverse se cântă sau se modulează la cobză, pe o muzică având ceva tainic, făcută din tânguire și dorință. Un puternic instinct al poeziei domină toate aceste cântece. Reveria și lirismul sunt calități înnăscute ale sufletului românesc. Inspirația abundentă a poeților a depășit adesea granițele Carpaților, iar poezia
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
șezători, la curățatul porumbului, la scărmănatul lânii, la nunți și cumetrii, în sărbătorile de iarnă împlinind datinile, sătenii ieșeau din obișnuința apăsătoare a muncii. În zilele de sărbători ei se adunau în săli improvizate în centrul satului și la sunetul cobzelor, mai târziu și al viorilor purtate de țiganii localnici, jucau jocurile moștenite din străbuni. Când în sat au apărut școlile și manualele școlare, cei care mergeau la școală citeau în casă părinților și moșilor poveștile (de multe ori cu conținut
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
bănci. Pe acestea, cîțiva spectatori, nu mai mult de zece, ascultă liniștiți pe cei patru muzicanți de pe scenă: doi bătrîni, un copil și un tînăr. Cei doi bătrîni țin fiecare un instrument care poate constitui ceva între banjoul sud-american și cobza noastră. Copilul lovește într-un instrument pe care l-am văzut și în muzeele de folclor uzbec, instrument ce seamănă cu o mică tobă de piele întinsă pe un cerc de lemn. Tînărul îi acompaniază la un acordeon care sună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dacă nu și mai departe, a circulat în București un oarecare cobzar cam cretin, care suferea de epilepsie. Lumea îl numea Ionică Frumosu. Fiul unui preot, era incapabil de orice muncă din cauza boalei ce-l lovise: învățase să cânte cu cobza și din gură-ți cânta două cântece: unul pus pe oarecare versuri umoristice ale lui Nae Orășanu, celalt un vechi cântec de mahala. Primul cântec descria orgiile bandelor electorale organizate de Popa Tache sub conservatori. Cântecul începea astfel: Popa Tache
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
și-i pârlea la flacără, ca la rotisor. Când se lăsă seara, am luat vitele la cireadă și toți am pornit-o cântând spre sat. Mama m-aștepta cu o cină pompoasă, cu toci la tavă, dar eu eram sătulă cobză. Numai beam apă. Într-un târziu m-a întrebat: Dar bine, fato, ce-ai mâncat așa bun la Șvarac, că nici nu te uiți la tochitură? Ehei, dac-ai ști matale? La întors fânul S-a întâmplat o vară tare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
paginile literare, poeziile, epigramele. Una e Cântec de trubadur de Dragoș Vitencu: Zice lumea căs sărac Și pribeag prin vânturi, Caltceva nu știu să fac Decât să-ngân cânturi... Toate-s bune, dar sărac Nu mă facă nime: Am o cobză, am un sac, Și te am pe tine! Mai semnau: Constantin Loghin, Gh. Voevidca, V. Gherasim, Em. Kososchi, I. Allaci, Th.D. Păunescu, Al. Mitric, Tr. Chelariu. Gr. Nandriș, I. Petronius, Valeriu I. Grecu, A. Pop Marțian, Ernest Kallos, Gina Sandri
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
duduie, ai mamă? N-am, puicuță. Nici tată? Nici tată. Nici copilași? Nici. Atuncea dormi singură? Și nu ți-i frică? Sărbătoare națională într-o reședință de plasă (Bivolari) cu discurs și procesiune în care cântă doi lăutari vioară și cobză și subprefectul primește grav felicitările preotului. Băieți de ovrei teribili și entuziaști. Spectacol ridicol și grimasant, pe când, de pildă, capra și plugușorul se desvoltă măreț și epic în aceleași locuri. La un accident răsturnare de trăsură soția se scoală din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu mai rămase nici un petic din el. Iar publicul, în loc să ieie partea grecoteiului, făcu imediat cauză comună cu noi și prinse să strige: Muzica!... Hora Unirei!... Atunci tarafurile de lăutari, cari în atâtea rânduri și-au văzut scripcele 12 și cobzele lor umplute cu sorocoveții 13 și irmilicii noștri, intonară în aplauzele frenetice ale publicului întreg Hora Unirei, vestita horă a lui Alecsandri, care era cântecul înălțător, hrana noastră sufletească de toate zilele. Atunci toată lumea, care se afla în fața dărâmăturilor transparentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de miere se cumpăra o moșie, pe când fiecare își făcea numai atâta semănătură cât îi trebuia pentru casă, iar restul pământului era acoperit cu turme de vite și herghelii de cai, pe când icosarii 24 și galbenii serveau pentru a umplea cobzele lăutarilor și a cumpăra șaluri turcești pentru podoaba cucoanelor. Da, erau barbare acele vremi, dar aveau și ele partea lor bună precum și civilizația de astăzi are partea ei rea. Nu erau pe atunci partizi politice care să vrăjmășască oamenii, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Când iată că de după niște tufari apăru tocmai în momentul psihologic un taraf de lăutari care ne-au adulmecat cum adulmecă prepelicarul vânatul și începu să ne cânte de inimă albastră. În fruntea tarafului era vestitul, bătrânul Barbu Lăutariul cu cobza în mână, cu fața zbârcită ca o ciupercă, cu poala antereului aninată de brâu, o legendă în carne și oase, o rămășiță uitată de moarte a moravurilor patriarhale dispărute, Barbu, pe care Alecsandri l-a cântat, care a cântat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o rămășiță uitată de moarte a moravurilor patriarhale dispărute, Barbu, pe care Alecsandri l-a cântat, care a cântat și el la mesele multor boieri și fii de boieri, pe când era belșug în țară, de-i curgeau galbenii nenumărați în cobză. Să trăiți, boieri dvs.!..., zise el. Eu sunt Barbu Lăutarul Starostele și cobzarul, Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]