335 matches
-
că Îmi organizase o petrecere a burlacilor la care eram invitați doar el și cu mine. Nu știu, Fermín. Mie lucrurile astea... — Ai Încredere În mine. În acea noapte de mistere, l-am urmat docil pe Fermín pînă Într-o cocioabă infectă de pe strada Escudillers, unde damfurile de omenească slăbiciune conviețuiau cu prăjeala cea mai abjectă de pe litoralul mediteranean. O echipă de dame cu virtutea Închiriată și cu mult kilometraj la bord ne-a Întîmpinat cu zîmbete ce ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
căpitanul. ― Ordonați, domnule căpitan. ― Transmite ordinul de oprire și vino iute înapoi. ― Am înțeles. Când bateria s-a oprit din marș, Dumitru s-a întors la căpitan. ― În fața noastră, la vreo trei kilometri, se află câteva case. Mai precis, cinci cocioabe. Iei grupa de avangardă și te apropii de ele. Acolo trebuie să ne aștepte cei trimiși de la divizie să ne întâmpine. Semnalul de recunoaștere sunt trei sclipiri luminoase la interval de trei secunde. Ia această lanternă. Nu te apropii prea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acțiune. Atenție la numărarea secundelor. ― Am înțeles, domnule căpitan... Dumitru pășea apăsat alături de comandantul grupei de avangardă. Prin stratul subțire de zăpadă îmbibată cu apă mergeau cu greutate. Când abia mai puteau respira de oboseală, de după un dâmb au apărut cocioabele. La vreo două sute de pași de prima casă s-au adăpostit după un grup de copaci. Dumitru a scos lanterna din buzunar și a căutat să-și liniștească respirația, pentru a putea semnaliza corect. „Așaaa. Ia să vedem. Nu ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că e bine să studiem puțin terenul - a propus comandantul grupei de avangardă. ― Pentru asta trebuie să ajungem în preajma caselor. Te rog, ia patru oameni - să fie cei mai buni și bine înarmați. Apropie-te cât de mult poți de cocioabe. Vei pleca prin văioaga din dreapta. Are vegetație care permite mișcarea. Ai la dispoziție treizeci de minute. Comandantul grupei de avangardă a executat ordinul cu rapiditate. ― Voi, cei rămași, ochii în patru la orice mișcare - le-a ordonat Dumitru. Cele treizeci
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
benzină de avion. Casa lui Foiște e jos de tot, la poalele coastei dinspre Dunăre a satului. Mașina i-a spart, ca pe nimic, gardul putred cârpit cu tulpini uscate de floarea-soarelui, a luat-o prin curtea Îmburuienată, a dărâmat cocioaba, cotețul, a spart iarăși gardul, s-a răsturnat Într-un lan de porumb timpuriu și a luat foc. Soldatul șofer scăpase căci, atunci când văzuse că nu mai putea stăpâni camionul, se azvârlise din cabină. Își rupsese o mână care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe femeia pe rând, respectându-se cât se putea unul pe altul, ca să nu Încapă cumva vorbă c-ar fi dat vreunul În apucături muierești. Cel mai tare Îl Înveselea pe Ion, când venea să-l vadă pe Nae În cocioaba lui de sub nucul de la intrarea În cimitir, să treacă drumul Împreună spre atelierul de fierărie și să râdă În sinea lor de strădaniile lui Nicu Fieraru de a le arăta cât de bărbătește se purta el cu femeia lui fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sub ea Îngropase o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de pantofi, una de nădragi, o cămașă, o pălărie și niște șosete desperecheate, căci nu găsise prin cocioaba cu acoperișul prăbușit două la fel și fără să fie găurite. Nicu Fieraru - poreclit și Brânză, În nici un caz pentru că ar fi fost prea alb - nu bănuise că fusese legat cu fire nevăzute de Ectoraș Într-o crimă de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să mă comport cu pârdalnica licoare...Și câtă dreptate are bătrânul! Cuvintele nu pot cuprinde starea pe care ți-o dă o picătură doar...Îți răscolește și îți biciuiește toate simțurile...Ești alt om... După un timp petrecut în acea cocioabă - suficient pentru a ne pătrunde de toate parfumurile și tăriile băuturii - am ieșit în uliță, cu gândul de a face pe grozavul că știu a cui e crâșma asta. Nu apuc să spun nimic însă, pentru că bătrânul mi-o ia
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
am văzut decât multă terapie de grup, cu câteva întâlniri AA ici-colo, aruncate pe listă pentru variație. în timp ce mă holbam la el, am observat că sala de mese era denumită Salonul de Mese. Salon de Mese pe naiba! Mai curând cocioaba de mese, m-am gândit. Nu, mai bine, baraca de mese. Nu, stați puțin, coliba de mese. Nu, și mai bine, cantina din clădirea condamnaților, m-am gândit cuprinsă de o furie crescândă. M-am uitat din nou în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
femeie pe nume Xu, care merge la soțul ei, Wang. El e secretarul organizației comuniste denumite Frontul Unit Împotriva Invaziei Japoniei. Se află aici ca participant la o întrunire importantă. În noaptea aceea, Lan Ping și Xu stau într-o cocioabă țărănească. Paturile lor sunt așternute cu paie. Au de gând ca a doua zi să-l ia pe Wang de la întrunire și să-și continue împreună drumul spre Yenan. Lan Ping e obosită și se culcă devreme. Nu știe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
înnebuniți când reușise să-i expulzeze pe francezi, oferindu-le pentru prima oară o patrie și un motiv de a se simți mândri de ei înșiși, nu știuseră să-și păstreze jurământul de credință și se ascunseseră în fundul mizerabilelor lor cocioabe de cum simțiseră primejdia. Ce înseamnă să fii socialist? îl întrebase Gacel în prima seară, când încă mai aveau chef de vorbit și călăreau unul lângă altul pe cămilele ce se legănau. Să vrei ca legea să fie la fel pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
orice caz, Macarie, sau Simeon, era un schimnic plin de viermi, așa cum spun eu, dar nu sunt o autoritate În materie, pentru că nu mă ocup de nebuniile creștinilor.” „Curați mai erau rabinii tăi din Gerona”, zise Belbo. „Trăiau În niște cocioabe mizere pentru că voi, creștinii, Îi alungați În ghetou. Templierii, În schimb, se jegoșeau din plăcere.” „Să nu dramatizăm”, zisei eu. „Ați văzut vreodată un pluton de recruți după un marș? Dar eu am povestit lucrurile astea numai ca să vă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
în sat cu burta dezumflată, taica popa a făcut acte și a adoptat el bastardul, iar pe ea, fiica denaturată, cicloapă și cu naturelul iubăreț, au expediat-o la București. Acolo l-a cunoscut pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața, cu perdele apretate și chiftele în sos, rotunde ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zis: de dragul ei) a făcut datoria la Banca Română, puțin înainte de surpriza ei cu cadoul. A crezut atunci că refuzul ei de a sta la țară mai mult de douăzeci și patru de ore ar fi numai din cauză că i-e silă de "cocioaba fără gust și fără confort", cum spunea ea că este conacul bătrânesc de la Amara. Ca să o ademenească, s-a gândit să clădească un castel demn de frumusețea ei. Bătrânul era mâhnit că vechiul conac, în care s-au născut și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătăii, căci tată-său îl cam snopea când se supăra, porni tândălind devale pe uliță. Era desculț, cu capul gol, cu o cămașă murdară, ruptă și cu mânecile largi. Cum se depărtă puțin își recăpătă zburdălnicia obișnuită, iar ajungând la cocioaba babei Ioana, înainte chiar de a intra în ogradă, începu să cheme pe Nicu, băiețelul lui Vasile Zidaru, de peste drum, cu niște strigăte de să răscoale toți vecinii. Baba Ioana era necăjită cu o găină care căzuse cloșcă, o așezase
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niște aripi de liliac și scoase limba mare în batjocură spre mașina care apăruse și se apropia în goană, cu gemete stridente de sirenă. ― Măi Costică, unde ești, ia seama, fire-ai al dracului! răsună iar glasul babei la ușa cocioabei. Automobilul ajunsese numai la vreo cincizeci de pași și copilul nu se clintea din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. Observând îndărătnicia copilului, șoferul dădu să-l ferească la dreapta. Costică trecu de asemenea la dreapta, parc-ar fi vrut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Dumnezeu să aibă milă de bieții copilași, că mi se rupe inima cât sunt ei sărăcuții de golași și de flămânzi... Aoleo, aoleu... nu mai pot, mă năbuș... Uite cum mi s-au răcit mîinile!... Aoleu, Maică Precistă! În cocioabă era un aer greu de sudori și de suspinuri. Pe geamurile murdare de-abia pătrundeau câteva raze de soare. În vatră fâșâia un ciot verde bolbocind șomoioage de fum. Un băiețel de doi ani se juca gângurind vesel cu un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
conținut al paginilor cu evenimente mondene ale cotidienelor se mută treptat pe la hanurile pitorești, care sînt ca niște bucăți rupte din epoca stăpînirii coloniale și Încrustate de multe ori În cele mai moderne clădiri din Lima, orașul viceregilor și al cocioabelor; se strecoară pînă acolo fotografii care vor să-i tragă În poză pe toreadorii care stau la masă alături de fete ce-și comanda rochiile la Paris, Învăluiți de acordurile muzicii. Uite că, după ce i-au trimis pe copii la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o vacanță lungă plătită de doamna și se duceau să edifice și ei, ce credeai tu? CÎnd Își muiau pîinea În cafeaua cu lapte de pe masa din bucătărie, asociația lucra și culoarea cafelei cu lapte te ducea cu gîndul la cocioaba de chirpici și aveai senzația că te prăbușești În gol și toată edificarea Își pierdea sensul măreț și fețele lor cînd muiau pîinea În cafeaua cu lapte te făceau să te gîndești - de ce oare? - că dicționarul nu consemnează durerea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
creadă ochilor, nu știe ce sînt, desigur, sînt căsuțe, desigur, totul s-a umplut de căsuțe În stilul Înălțată-cu-mîna-mea, chiar dacă din cînd În cînd se repetă cîte o casă În stil vilișoară, aparținînd probabil vreunei croitorese sărace și deodată uite, cocioaba, ca să vezi și tu una, Julius, parcă ia foc, dar de fapt e plita din bucătărie, nu-i nici o primejdie; ceva mai Încolo, nu prea departe, e clădirea unde ar putea locui profesorul de educație fizică de la școală; din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
agricoli pe o nimica toată; geografia îi hotărâse soarta lui Mark cu mult înainte de a se naște. Doar condamnații rămâneau în urmă, să-și încheie socotelile. Trecu pe lângă clădiri solide, în formă de A, care se prăbușeau, transformându-se în cocioabe de carton gudronat. Rătăci de la Avenue E pe Avenue 1, între Thirty-first și Twenty-fifth, ca înăuntrul unui album de fotografii în mărime naturală cu trecutul ei. Casa băiatului care fusese prima ei iubire; casa băiatului cu care fusese cât pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la patruzeci de kilometri nord-vest de ceea ce avea să devină Kearney. Bărbatul din fotografie ținea în mână jumătate din biblioteca sa - ori Pilgrim’s Progress, ori Biblia: fotografia era prea neclară ca să-ți dai seama. Pe peretele de pământ al cocioabei din spatele lui, atârnată de un corn de cerb, era o colivie aurită, cumpărată de pe Coasta de Est cu mari sacrificii și cărată într-un car cu boi cale de o mie de mile, ocupând în acel mijloc de transport un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu o crustă de gheață, de temperaturi sub zero grade, de vânturi revărsându-se nestingherite dinspre munții Dakota pe o distanță de sute de kilometri. Cercetă o culme mărginită de grâne de la o fermă veche, puțin mai acătării decât o cocioabă. Se văzu pe sine într-una dintre casele astea gri-albicioase acoperite cu șindrilă, cu un radio pe post de cea mai sofisticată conexiune cu lumea. În timp ce conducea, i se păru unul dintre puținele locuri rămase în țară unde ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-l privești zilnic pînă ce și-a atins clipa de glorie a verdelui vrăjit și tineresc. Și-ți amintești de o stradă de pe malul apei, bolovănoasă și roasă de vreme, cu viața ei golașă și aspră, cu Îngrămădirea de cocioabe, blocuri ieftine și ziduri mizerabile, Înalte, cu hidoșenia și frumusețea ei de nedescris, și-ți amintești cum ai trecut Într-o zi pe strada aceasta În amurg și-ai văzut toate culorile soarelui și portului sclipind, strălucind, Într-un dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
monotonă, precisă, a timpului, a timpului celui Întunecat? Oare Garfield, Hayes și Harrison nu studiaseră legile În birouri Încărcate de un miros cafeniu Întunecat? Nu trecuseră pe sub ferestrele lor cai ce stîrneau nori de praf tropotind pe străzi neîngrijite, cu cocioabe și clădiri cu fațade false? Nu auziseră glasurile oamenilor hoinărind În căldura zumzăitoare? Oare nu auziseră glasurile pline, firești, ușor stridente, ale oamenilor de la țară și foșnetul unei rochii de femeie și liniștea Încărcată de așteptare, glumele obscene rostite Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]