286 matches
-
Continental ’49. Omul scoase pistolul. Buzz îi trase un genunchi între picioare, îl pocni în nas cu palma deschisă și văzu cum îi zboară din mână un pistol semiautomat de calibrul 45. Încă o lovitură de genunchi îl puse jos, cocoșat de durere. Buzz dădu un șut pistolului, aruncă cutia de jaluzele și se folosi de patul puștii cu țeavă retezată ca să-l amuțească pe paznic. Complicele lui dispăruse. Gardianul vărsa sânge pe gură și pe nas și era deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dacă o las așa, iar e rău: înseamnă că am vrut să râd de ea! Oricum o-ntorc, iese tot rău! ― Asta se cheamă "dilemă"... e bună de dat exemplu la Logică! ― Când ți-oi da eu o dilemă, te cocoșez...! și Ionescu Cornel se repezi la mine cu pumnii strînși! Dar Dinulescu, unul dintre cei mai puternici băieți din clasă, îi puse mîna-n piept și-l dete la o parte ca p-un fulg. ― Stai binișor, Cornelică băiete, ce te
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
abandoneze dar acest lucru nu este posibil. - De ce nu pot? - Pentru că de trecut și de umbră nimeni nu se poate lepăda. - Dar tu nu ești ghebos. De ce? - Tolba din spatele meu nu s-a îngreunat atât de tare încât să mă cocoșeze. Altă dată, altă întrebare la fel de surprinzătoare: - Bunicule, vreau să te mai întreb ceva. - Întreabă-mă. - De ce mulți bătrâni stau mereu pe gânduri și sunt triști? - Pentru că speranța lor de viață, care-i izvorul optimismului, este tot mai mică. - Ce e
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
un simplu plici cu mămăliga-n geam nu ar fi fost de mirare, fiindcă acest așa numit Zeus, de prea bucolicii români, mereu o face lată în când își exprimă voința politică. Și o face așa de des că ne cocoșează. Oare cât de deștepți pot fi cei de la Antena 3 când concep titlurile acelea de pe „burtieră” în așa fel încât marele golan al țării, cumătrul bulibașilor cu pretenții regale, marele hăhăitor în orice ocazie, fie nuntă, fie înmormântare, cel mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o expectativă cârcotașă, că mămăliga nu are cum să explodeze, etc, etc... Ar trebui să ne privim în oglindă, ca să ne vedem așa cum suntem: indivizi izolați, care aruncăm mereu vina pe o spinare colectivă, numită poporul român, spinare, care se cocoșează tot mai mult pe zi ce trece, indivizi care văd al dracului de bine, paiul din ochiul altora, popor care cum dădeau dușmanii în țară, se făcea urgent frate cu codrul de unde se ițea până trecea urgia, un popor care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Tamarei. Pentru că, am explicat eu, Tamara nu termină niciodată. Luke, Shake, Joey și Johnno erau pe cale s-ajungă la spital de-atâta râs. Gaz s-a uitat nedumerit și a întrebat pe un ton plângăcios: — Ce-a vrut să zică? Cocoșat de râs, Luke l-a luat de-o parte și i-a explicat. în cele din urmă, a venit timpul să ne luăm la revedere de la băieți. Fusese un preludiu plăcut, dar eu și Brigit ne aflam în misiune. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
stil Doctor Jivago. Arăta stupefiant! — Fiindcă drumul ăsta nenorocit e plin de polei, a strigat și tata cu fața roșie ca racul. Du-te dracului și lasă-mă să conduc cum vreau eu. —Terminați, terminați, a șuierat mama, care era cocoșată de bagaje. Ce-o să creadă lumea despre noi? — Cui îi pasă? a continuat să se audă vocea lui Helen prin aerul rece. Toți sunt niște idioți! îNCETEAZĂ! a spus mama lovind-o pe Helen peste umăr. Helen a lovit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
an în urmă. Făcuseră parte din promoția anului o mie nouă sute nouăzeci și șase. —Ai mai fost aici? a întrebat cineva șocat. — Sigur. Am fost în toate centrele de tratament, spitalele de psihiatrie și pușcăriile din Irlanda, a zbierat Francie cocoșată de râs. —De ce? am întrebat eu. Inexplicabil, mă simțeam atrasă de ea. — Fiindcă sunt nebună. Sunt schizofrenică, maniacă, îmi imaginez tot felul de chestii, sunt traumatizată - alege varianta care-ți place. Ia uitați-vă, ne-a ordonat ea suflecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din când în când, să fiu observată, să mi se ofere puțină afecțiune și o formă de apreciere în afara parametrilor care mă descriu ca mama surogat a lui Milly. Cu toate că și asta înseamnă foarte mult pentru mine. Susan s-a cocoșat vizibil. Mi se pare c-am intrat într-un soi de rutină, dacă înțelegi ce vreau să spun. Înțeleg, a spus Fiona și-a dat din cap. Asta e ceea ce crede și Julia că s-a întâmplat cu Deborah și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
interesul și-a răzbătut cu fruntea sus prin pâcla și putoarea mâncătoriei, ciulind totodată urechile la insinuările tendențioase care doar să i se pară că le faci și numaidecât te bagă-n bâza colegilor, punându-ți în cârcă până te cocoșează, până ce opinia colectivului ți se pune de-a curmezișul și te scuipă afară, și atunci jupânu’ nu mai are încotro, cât o fi el de înțelegător și bine intenționat... Rafael o lăsă baltă. Prudență, mă rog, n-ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de invidiat, cine l-ar fi crezut în stare? Un pârlit de supraveghetor, un dulgher plecat cu traista-n băț de la țară, și uite-l cum face pe nevinovatul și pus să te câștige cu ce are mai la-ndemână. Cocoșat de umilință, Milică scotea ziarul din sacoșa cu târguieli. — La revista asta lucrez. Blocada-i zice, poate-ai auzit. — Mi se pare c-am auzit. Au apărut o mulțime. Toată noaptea bag la presă-n mine, non-stop. Sunt la curent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai spus - astea trei, da, ele ne activează, dar tot ele ne sug, ne năruie, ne risipesc în cele patru zări... Să nu uiți: tot ce nu putem duce în mână, în sân, sub cămașă, cu spinarea, fără să ne cocoșeze prea tare, ne împinge pe nesimțite, fără să ne dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea și setea în veci neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din toate părțile și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
roșii ca niște câmpii înflorite, nu departe puteam recunoaște clădirea în care locuiam noi, la marginea cartierului, îl privesc, poartă un pulover alb de lână cu găuri peste maioul negru și pentru prima dată îmi dau seama că este puțin cocoșat, asemenea clădirii sale, ceafa îi este acoperită cu bucle gri, paleta îi tremură în mână, mă aud întrebând, vrei să mă dezbrac? El încuviințează în tăcere și iese din cameră, iar eu mă dezbrac emoționată, îmi împăturesc frumos hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
jucăm o carte și improvizăm. Temporizăm. Poate-poate apare, totuși, un sponsor, cineva cunoscut. Ce belești ochii? Pe cămilă! Go one! Executarea! Aoleu, Șefu', da'cum să-l car în cârcă, că e de două ori cât mine, huiduma nesimțită? Mă cocoșează! Mă rupe! Nițică omenie! Măcar luați-l și voi, amândoi, de câte-o aripă... Nu vreau să știu! Ce omenie? Mă doare-n cot! Suportă! Na...! Poftim! Descurcă-te! Du-te, clipă, treci, ești de rahat! ricanează Dănuț. Haidem, frățicule
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la Continental ca să ni se spună că nu se servește nimic fără mâncare (Gina răsturnând solnița, eu reproșîndu-i destule), apoi, la Muntenia, bere neagră, dulce, muzică, eu trăcănind despre orice, din ce în ce mai surescitat, ea făcând mutre, umblîndu-i ochii spre indivizii aceia cocoșați peste măsuțe umplute cu pahare, sticle, brichete, mâini cu țigări, și apoi iarăși prin ploaie, ea îmblînzită sub umbrelă, ținîndu-se cu amândouă mâinile de brațul meu, alintîndu-se, apoi în hol (Never change your Iove) și apoi, stând alături, în fund
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai firească, desigur... Numai eu nu reușesc să mă obișnuiesc cu firescul ei, numai pe mine, dintre toți de aici, mă îngrozește firescul... Cât de firesc atârnă grămădit, moale, strâmb, gâtul unchiului Delcă în pătura pe care oamenii o duc, cocoșați sub greutatea lui. Trec cu grijă prin sală, să nu se lovească de niciuna din ușile larg deschise, ducând corpul acela muiat, ghemuit în cuvertura care, în ciuda temerilor, ține. Rușinos ghemuit (suflă în mine o voce străină), ultimă umilire... Mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
publicul larg cu degetul? Să vină de la județ să întrebe cum stăm cu Fonciara, cu Campania și cu celelalte nenorociri? Să zică că n-am fost în stare nici să fătăm un mânz ca lumea?! Că dacă ar fi fost cocoșat, mai treacă meargă, că se mai întâmplă...Că dacă ar fi avut cinci picioare, iarăși se poate, că s-a făcut și un film cu o pocitanie de asta, dar mânz cu... Cu ?!? Cucu ! Nu mă prinzi în cursă, Ghelase
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fața o să-ți arate ca o bucată de carne crudă. Gîndește-te la sora ta, Ruth, dacă nu te gîndești la tine sau la mine. îi e rușine că are un frate care se strecoară prin școală de parc-ar fi cocoșat. — Nu pot face față astmului. Nu, dar dac-ai face exercițiile prescrise de fizioterapeutul de la Royal, ai putea merge ca o ființă umană. Ți s-a spus să faci cinci minute de exerciții dimineața și seara. Cît de des le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai murdare. La școala Whitehill, în aparență, Thaw nu mai învăța sub o presiune prea mare. Pînă la examenul de bacalureat, punctul culminant al celor cinci ani de școală, mai erau doar cîteva luni, și în jurul lui toți elevii se cocoșau peste pupitre și se ascundeau ca niște cîrtițe în mușuroaiele pe care le aveau de studiat. îi privea cu un regret lipsit de patimă, la fel ca acela cu care îi urmărea cum joacă fotbal sau se duc la dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
abia scăpasem. „Așteaptă-mă nițel !“, i-am spus, „mă duc să iau scara ca să mă urc pe ea și să te pup...“. Am ieșit în curte. M-am întors cu scara. Râdeam ca o vită. Fata aceea uriașă plângea, se cocoșase un pic și plângea. Am lipit scara de un perete și am rupt-o la fugă... * În 1895, minerii din California au găsit rămășițele unei femei înalte de 2,03 m. Trei ani mai târziu, o echipă de antropologi a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
criză de furie. A urlat, a bătut cu pumnul în catedră. Când a obosit să mai urle, a poruncit cu glasul răgușit: Cine vrea să amân teza să se scoale în picioare!" Toți au rămas așezați. Ba, chiar s-au cocoșat și mai tare în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine". Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dar dacă ai putea să te descurci fără el ar fi mai bine. E istovit. Îl cruț și eu cum pot. Rambert s-a uitat la Tarrou. Acesta slăbise. Oboseala îi tulbura ochii și trăsăturile feței. Umerii săi puternici se cocoșaseră. Cineva a bătut la ușă și un infirmier cu mască albă a intrat. A pus pe biroul lui Tarrou un pachet de fișe și, cu o voce pe care tifonul o înăbușea, a spus doar atât: "șase", apoi a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
criză de furie. A urlat, a bătut cu pumnul în catedră. Când a obosit să mai urle, a poruncit cu glasul răgușit: Cine vrea să amân teza să se scoale în picioare!» Toți au rămas așezați. Ba, chiar s-au cocoșat și mai tare în bănci cu urechile și cefele albite de frică. Iar eu am simțit că vomit în mijlocul clasei, încremenită în picioare. De atunci nu mai țin să vorbesc decât pentru mine”. Eu n-aș fi făcut niciodată greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
strânse în aceeași poziție au început să-l doară. Bărbatul între două vârste care stătea vizavi îi mai arunca câte o privire curioasă de după ziarul pe care-l citea. Până la urmă a împăturit și el ziarul și a adormit. Bătrâna cocoșată de lângă el și-a deschis cutiuța cu mâncare și a început să ronțăie, ca un șoricel, o turtă mare de orez. S-a întors spre Gaston și l-a întrebat zâmbind: — Sunteți american? — Nu... Gaston a clătinat din cap, jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la geamuri și și-au întărit porțile cu drugi de lemn. Creștinii erau convinși că făceau asta nu ca să se protejeze pe ei, ci bogățiile pe care le ascundeau. Pe drum ne-am întâlnit cu un bărbat zbârcit la față, cocoșat sub greutatea a două boccele groase și grele. Pe cap purta pălăria evreilor, asemănătoare cu boneta conică romană, dar mai lungă și țuguiată ca un corn. I-am zis: - Shalom, prietene. Îl căutăm pe rabinul Hiyya. Ne arăți și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]