297 matches
-
iluzia cum că vaca... paște. Am mai cunoscut apoi, la o tîrlă din Bărăgan, un bătrîn măgar, docil, blazat și foarte de treabă (se mai găsesc și din aceștia), de-a lungul căruia mă camuflam de bine, de rău, înaintînd, cocoșat, la nivelul său." (Ibid.) Partea mai puțin amuzantă a lucrurilor este regresul continuu al speciei. Deja C. C. Cornescu, în Manualul vînătorului (1874), se referea la posibilitatea ca dropia să dispară: ,cu sporirea agriculturei, ele au devenit și mai sfiicioase de
Epistolă către Odobescu (IX) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7874_a_9199]
-
se dă evreică, la Berlin) nu risipește câtuși de puțin incertitudinile celor ce o iubesc și poftesc. Ea se lansează în nesfârșite și contradictorii povești, brodează pe marginea suferințelor îndurate, este, pe rând, o victimă a regimului comunist, a unui cocoșat violator din București și a unor arabi din metroul parizian... ,Tu faci din viața ta un roman", îi spune la un moment dat agerul Dieter, căutând să dea fabulațiilor ei un sens filozofic și ajungând, cu un mic efort hermeneutic
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
filmează mai întâi felul în care merge și analizează atât postura corpului, cât și felul în care aceste persoane își folosesc mușchii de la picioare. De asemenea, Martin Bell sfătuiește femeile care folosesc pantofii cu toc să încerce să nu meargă cocoșat deoarece pot avea probleme cu coloana vertebrală. Medicul britanic spune că le-a rugat de multe ori pe femei să nu mai încalțe atât de des pantofi cu tocuri, dar acestea spun că o asemenea încălțăminte le dă putere și
Descoperă secretul mersului pe tocuri by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/65383_a_66708]
-
nările cerbului fremătau de miresmele pline de feromoni eliberate de sexul cald și umed al tovarășei lui. Peste puțin timp avea să părăsească postura maiestuoasă, cu luna profilată între coarne, se va urca cu picioarele din față pe ea și, cocoșat, va căuta cu mădularul lui hămesit coliba primitoare. Iar el, mădularul, va fi poftit înăuntru, va fi așezat ceremonios la masă și va fi tratat regește. La sfârșit, i se vor servi cafeluță și bezele. Cât despre poza de nuntă
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
ceva cu violență - ca atunci când ești pus pe gînduri mărețe... Credeam că-i o hartă. Când colo,... apropiindu-mă , văd că se uită fix la o salopetă albastră nou-nouță, după cum arată. Ridicând capul din hăul contemplaței lui de generalisim șchiop, cocoșat, însă croind planuri grandioase, el o certă pe Lenuța că întârziase cu iaurtul. Și că... ce are lumea cu el de-l ocolește și-l lasă singur cuc, de nu mai are cu cine schimba o vorbă... - și brusc izbucnește
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
din bestiariile medievale, știme viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni zînenzori / cîrduri
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
făcuseră datoria și aduseseră oamenii. Tristețea și întunericul, perdelele învechite, dușumeaua jilava înjghebau încăperea tristă ce aștepta sârmanii oameni. Aburii, deasupra ligheanului, împrăștiau o putoare greu de suportat. Ușa s-a deschis. Primul în încăpere a fost Leanca. Un batran cocoșat, cu haine zdrențuite, numai petice, cu opinci și obiele ponosite. Ochii lui împăienjeniți, sub sprâncenele stufoase, căutau înspăimântați un loc de scăpare. - Cum te cheamă, ba tăgârța? - s-a răstit tovarășul la el, si, în scârba, a scuipat într-un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și cu o ceață lăptoasă pe mine. Le am găsit acolo
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Sultana, devenită comerciantă, părea că se vindecase de frivolitate. Singurul bărbat mai tânăr cu care vorbea îndelung era acum Demirgian, față de care nu demonstra deloc vreo atenție excepțională. Acesta se purta cu Sultana corect, ca un funcționar față de patroană. Nasul cocoșat al lui Demirgian nu producea totuși nici un fel de repulsie și Sultana considera adesea cu interes pe tânărul comis-general, a cărui iscusință i se păru remarcabilă, mai ales în chipul de a ocoli severitățile fiscale. Află că Demirgian urmase Academia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acceptând fără contradicție, ca foarte rezonabile, chiar pe cele mai hazardate și avea însușirea de a nu uita nimic, continuând singur pe un impuls dat. Sultana începu să joace tenis cu Demirgian și notă favorabil îndemînarea tânărului armean cu nas cocoșat. Consimți să meargă cu el la ștrand și-și făcu o opinie nu se poate mai bună despre aptitudinea la natație a lui Demirgian prin raport la pusilanimitatea lui Kevorg. În cele din urmă curiozitatea împinse pe Sultana să examineze
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ridică. — Rima! Asfaltul e crăpat! E acoperit cu mușchi!“ — îmi ziceam eu că e mai confortabil ca de obicei. El se uită neliniștit în jur, și prin ceață văzu ceva care-l scoase din starea de oboseală. O creatură întunecată, cocoșată și fără cap, de aproape un metru și jumătate, cu multe picioare, stătea nemișcată în fața lor. Avea picioarele strînse, într-un mănunchi și picioarele îndoite de parcă s-ar fi pregătit să sară. Lanark simți cum Rima îl apucă de umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi poftit pe vreun prieten la masă ori la petrecere, numai pentru că-și temea femeia. În sfârșit, se pune femeia pe capul lui, și azi una, mâne alta, [î]l înduplecă și pe el de-a pofti mosafiri. Bărbatul, cam cocoșat și nu tocmai drăgălaș, se duce-n piață și caută în mulțimea de oameni câțiva cocoșați ca el, c-un ochi la făină cu altul la găină, apoi umblă cu ei pe la negustorii de vechituri de le cumpără antereie întocmai
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
sfârșit, se pune femeia pe capul lui, și azi una, mâne alta, [î]l înduplecă și pe el de-a pofti mosafiri. Bărbatul, cam cocoșat și nu tocmai drăgălaș, se duce-n piață și caută în mulțimea de oameni câțiva cocoșați ca el, c-un ochi la făină cu altul la găină, apoi umblă cu ei pe la negustorii de vechituri de le cumpără antereie întocmai ca ale lui, pentru ca niciunul să n-aibă nuri deosebiți de-ai lui. El și cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rosetti azi le vede astea? Oare nu știa că acestea vor fi rezultatele politicei sale care încuraja pe oameni de-a fugi de muncă onestă și de-a deveni stăpâni salariați? Oare când face gardă națională, în care cel mai cocoșat devine locotenent - colonel nu creează aci stăpâni din oameni fără merit, cari abia știu citi și scrie? Oare d. C. A. Rosetti s-a informat când a făcut din Mihălești stăpâni cu câte patru clase primare? Oare toată viața d-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
analize minuțioase, acuplîndu-se cu el și făcîndu-i copii, până când acesta se veștejește, se-nnegrește și cade, și abia atunci cursorul catadicsește să se deplaseze mai departe. Rezultă tot un homuncul, mai diform, mai grotesc, mai fantomatic decât cel senzorio-motor, avortonul cocoșat al vieții noastre, al sensului ei ultim și ascuns. Dar acest avorton are și el un briliant în frunte și cu el îl miroase și el pe Dumnezeu și tot așa până la a miliarda dimensiune, încă ne putem imagina, pe lângă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răbdătoare să găsească fonduri pentru remedierea situației. Deși pare de mătase, învelișul cupolelor e de fapt confecționat dintr-un material plastic impermeabil, în stare să reziste la toate intemperiile. Și monștrii. Ies tot mai mulți, îi vezi peste tot, estropiați, cocoșați, vagabonzi puțind inimaginabil, babe cu țeasta cheală și obrajii supți ca-n Goya, nebuni și nebune, cretini cu mucii intrîndu-le-n gură. Un bătrân cerșetor trântit pe asfalt în fața Turnului Bărăției, venerabil, cu o barbă căruntă și-ngălbemtă, până la brâu, cu o-nfăți-șare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ziua, cu marginea ei cenușiu-gălbuie, se revărsa peste Louisiana. În colibă lumina nu se stingea nici o clipă. Câte o siluetă în sutană sau una în costum și lavalieră se arătau uneori la fereastra dinspre podeț. Oameni ciudați, negri și asiatici, cocoșați și schilozi, se strecurau o dată la câteva nopți pe singura cărare spre casa pe piloni, asediată de sus și de jos de stele. Câte unul dintre ei urina îndelung, profilat, negru ca smoala, pe galbenul zorilor, de pe mica platformă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
niciodată, pentru că, încă foarte tânăr fiind, plecase într-o îndepărtată călătorie. Era, se pare, armator. Mi-am imaginat că a venit să trateze cu mine vreo afacere, fiindcă auzisem că practica și negoțul. În orice caz, unchiul era un bătrân cocoșat, cu capul înfășurat într-un turban indian și umerii acoperiți de o aba gălbuie, zdrențuită. Avea fața înfofolită într-un fular de lână, dar i se vedeau gulerul larg răscroit și pieptul acoperit cu păr. Puteai să-i numeri unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ar putea exista așa ceva. Ca să ajung la raftul superior, m-am urcat pe un taburet ce se găsea în preajmă. În timp ce mă întindeam să iau sticla, am privit deodată lucarna de aerisire. Pe câmpul din spatele casei, am văzut un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos, și o fată tânără, nu, mai degrabă un înger din cer, stând în fața lui, aplecată, și oferindu-i un nufăr albastru cu mâna dreaptă; bătrânul își rodea unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fata era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ploaie măruntă începu să cadă. Am ieșit din casă în speranța că o să găsesc pe cineva care să mă ajute să car cufărul. În jur, nici țipenie de om. O clipă am scrutat îndepărtările. Am zărit prin ceață un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos. Nu-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și ei cădeau la pământ. Mă năpădi un miros de cadavru, de carne putredă. Un miros de cadavru, ca și când corpul meu fusese dintotdeauna impregnat de el, iar eu îmi petrecusem întreaga viață dormind într-un sicriu negru, în timp ce un bătrân cocoșat, a cărui față nu i-o vedeam, mă învârtea în ceață, printre umbre rătăcitoare. Drișca se opri. Am luat vasul și am sărit jos. Eram în fața ușii. Am intrat în casă în cea mai mare grabă, am pus pachetul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sucul picătură cu picătură, nu, vinul amar al existenței mele, în gâtlejul ei, apoi îi voi spune: „Iată viața mea!“ Cine m-ar fi văzut ieri ar fi văzut un tânăr debil și bolnav, dar astăzi ar vedea un bătrân cocoșat, cu părul albit, ochii destrămați, buză-de-iepure. Mi-era teamă să privesc afară, pe fereastră, teamă să mă văd în oglindă. Pretutindeni zăresc umbre, multiplicate la nesfârșit... Și totuși, pentru a-i explica mai bine viața mea umbrei mele rupte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
părăsise buzele sale întredeschise. Am sărutat gura pe jumătate deschisă, ca a soției mele; buzele aveau gustul amar și acru al miezului de castravete. Fără îndoială, buzele târfei aveau același gust. În aceeași clipă, îl zării pe tatăl său, bătrânul cocoșat, cu un fular în jurul gâtului. Ieșea din casă. Trecu pe lângă de mine fără să mă privească. Râdea sacadat, oribil, ți se zbârlea părul pe cap. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii. Îmi venea să intru în pământ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de încălzit. Doica, târfa și cu mine ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un bătrân cocoșat, asemenea yoghinilor din India, cu capul înfășurat într-un turban. Era așezat sub chiparos, iar în mâini ținea un fel de sitar. În fața lui, o tânără frumoasă care semăna cu baiadera, dansatoare în templele Indiei. Încheieturile mâinilor ei erau încărcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În cea mai mare parte a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că din cauza lui... Poate că tocmai acest desen mă obligă să scriu - un chiparos sub care e ghemuit un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ține pe buze degetul arătător de la mâna stângă, înghețat într-o atitudine care exprimă mirarea. În fața lui, o fetiță, îmbrăcată în haine negre, lungi, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]