347 matches
-
kilograme de mere sau un kilogram de fasole. O spune aceasta chiar reputatul critic și profesor universitar George Călinescu în publicistica sa cuprinsă în cartea „Gâlceava înțeleptului cu lumea” și eu îl cred. Tipii arestați la Tămădău erau blindați cu „cocoșei” de aur cât să cumpere o Universitate cu tot cu profesori, dar bufonii timpului nostru ar vrea, ca în continuare să nu-i deplângem pe profesorii aceia care făceau zilnic foamea, ci pe ghiftuiții ce visau să verse în continuare veninul asupra
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
imediat deasupra marginii bluzei militare din lână, bărbatul îl împinse îndărăt. Pe chipul său apăruse un surâs batjocoritor. — Capul spre dreapta, capul spre stânga... Scutură din cap dezaprobator. — Chiar m-ai obosit. Cine te crezi? Nu face prea tare pe cocoșelul, că eu pe ofițerașii ca tine îi halesc dintr-o îmbucătură, ai înțeles? Dând înapoi în cercul bagauzilor, Metronius se împiedică într-o scobitură din pământ și căzu pe spate, în râsetele tuturor. în acel moment se auzi vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
carul, ba și batoza sechestrate În timpul colectivizării. Văzând-o, bătrâna Își făcu cruce, Închinându-se spre cele patru colțuri ale zării și mulțumind lui Dumnezeu că-i Întorsese această mașină a timpului pe care o achiziționase vânzând cei patruzeci de cocoșei de aur primți de la părinții ei ca zestre după măritiș. La rugăciunea ei, batoza se puse În mișcare. Iar vântul, stârnit de nicăieri, aduse În curte toți snopii de grâu, de ovăz și de secară treierați cândva, În timpuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ce încadrau un spațiu ecologic. În acel spațiu, ce să vezi? O curte ca la bunica acasă: oi, purcei, văcuțe, găini. Copiii învață că la capătul de sus al fripturii și al burgerului stă acel animăluț. Că McChiken este un cocoșel zglobiu la origini și că laptele nu e Brenac pasteurizat încă de la începuturi. Învață dragul și respectul pentru sursa de hrană. Aici, desigur, noi avem o problemă. Vaca noastră sacră se balegă pe șoseaua națională. Nu avem autostrăzi, ci ulițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu cei morți, „până ieri l-am văzut“. Un bătrânel, alură de cocoș, iese din cabinet, cu pieptul avântat: „Paișpe cu opt!“. O doamnă în cărucior dă să aplaude, apoi renunță, oftând: „Săptămâna trecută l-am îngropat pe tov. Conțilă“. Cocoșelul oftează: „Mi-a fost șef, la brutărie. Om de treabă“. „N-aș prea zice“, dă din cap căruciorul. „Dar nu mă mai pronunț, dacă tot a plecat.“ „Ce adunări de partid organiza“, surâde visător cocoșelul. „Mergeam p-ormă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am îngropat pe tov. Conțilă“. Cocoșelul oftează: „Mi-a fost șef, la brutărie. Om de treabă“. „N-aș prea zice“, dă din cap căruciorul. „Dar nu mă mai pronunț, dacă tot a plecat.“ „Ce adunări de partid organiza“, surâde visător cocoșelul. „Mergeam p-ormă și la «Primu’ parastas», la tov. Olimpiu. Peste drum de Pătrunjelu’. Tochitura aia, mai ții minte? Și șlibovița cu pere? Și alea de le ziceam... Le ziceam, așa, de caraghioslâc, de se-amuza tovii.“ Ascult și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
singur! Adică nu mai lasă și p-altul să se bage peste unde-și umple omu’ nostru rostuiala, da’ numa’ el, sarsanaua lui. Comunismu’ de ce crezi că a ieșit bine la început? Pen’ că dăduse liber la furat. Case, moșii, cocoșei, penteleu, ce voiai luai, că nu era a statului. Era de la burghezime și chiaburime. Pentru care și la ei le furase de la popor. S-a stricat când a-nceput românii să fure de la stat. Atunci a zis Securitatea, că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cât mai mult În aceeași stare... Oliver sărea Însă din timp În timp de pe scaunul pe care abia se așeza și, fâlfâind din mâneci, cânta până-i ieșeau ochii din orbite, apoi se așeza din nou la masă. „Ce mai cocoșel”, făcu și Lily Fundyfer și brusc fu apucată de același simptom. Ceilalți mușterii, aflați la alte mese, contaminați de spasmele lui Oliver, se ridicau și se așezau pe scaune, cântând la unison cu el. Chiar și Bikinski, care se ferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
castaniu și moale, nehotărît dacă să se ferească din cale au ba. Cu labe vinete ca niște pătlăgele, un pensionar chel în papuci cetea gazeta în portiță. Secondat de pisoi, pictorul curăța copacii. Cotcodăcind exagerat, în portiță mă întîmpină un cocoșel cu creasta roșie. - Îndrăznește, strigă Goilav lăsînd din mînă peria de sîrmă. Scărpina la mustăți motanul care, plin de sfială, își crăpase ochii galbeni. Fața cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne cînți tu, albăstruiule? - Halunelu’, să trăiți! - Lasă, bă, „Alunelu”, tu să-mi cînți mie „Cocoșel cu două creste”. - Cîntecu’ dumneavoastră, se bucură țiganul cu gura albă. Vioristul făcu semn din arcuș și, dintr-o dată, amîndoi țiganii începură. Chemîndu-l din nou pe Niță, vicele mă arătă cu degetul. Îi trase capul lîngă gură și, cu glas
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
depărtate sau apropiate, într-un amestec de reguli pe care numai ele le puteau deosebi. Figurile purtau nume curioase: Cacaua, Alba ca Zapada și cei șapte piticuți, Opt bombonele a mîncat Irina, Tran-da-fi-rul, Ali Baba și cei patruzeci de hoți, Cocoșelul, Baba cu chiloți de tablă, Douăzeci și patru de castele, Apa morii... Cele mai ambițioase, dar și cele mai răutăcioase, cîștigau. În sfîrșit, se făcu cincisprezece septembrie. În preziua acestei date în cancelarie s-a iscat o discuție asupra propoziției „Bine ați
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și dacă, pe deasupra mai avea și picioarele un pic mai scurte, îl treceam automat în categoria foarte sexy. Nu prea știam bine de ce. Poate că mi se părea un semn de vigoare. Sau putea fi ceva legat de sugestia unui cocoșel gros. Chiar dacă știam că se presupunea c-ar trebui să fiu înnebunită după ei, nu mă prea dădeam în vânt după bărbații cu picioare lungi. Erau crema lumii picioarelor. Cu alte cuvinte, nu înțelegeam de unde venea toată tevatura asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Pentru numele lui Dumnezeu, mi-am spus nevenindu-mi să cred. Adică, pentru numele lui Dumnezeu! L-am lăsat câteva minute în ideea c-o să se întoarcă, o să rânjească și-o să zică „Ha, ha, am glumit! Vrei să-mi vezi cocoșelul?“. Dar nu s-a întors. Nu-i mai vedeam decât spatele îndepărtându-se din ce în ce mai mult și nu mai auzeam decât sunetul pașilor lui care răsuna din ce în ce mai slab. Apoi Luke a dispărut după colț, iar eu n-am mai văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se abținea. Nu faci decât filme porno de război? — Asta am făcut până acum, dar vreau să mă extind. Am venit în Londra ca să pun la punct bugetul pentru următorul meu film, o poveste epică, care-o să se numească Cocoșelul Titanic. — Sună absolut fascinant. Încă n-am distribuit pe nimeni în rolul lui Kate Winslet. N-ai vrea să dai o probă? Julia s-a aplecat spre în față și-a pus o mână pe genunchiul bărbatului. Mi-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
alege; păi, de bună seamă că ți-ar fi plăcut să te țină Velicu cuplată vreo oră, dar dacă n-a fost să fie, tot e bine, că venise cu Dacia lui ca să facă o tură prin oraș. Era bazat cocoșelul ei, măcar că un pârlit de maistru la IMGB, neînstare s-o gâdile cum trebuie și mai avea și altă meteahnă, de care suferă aproape toți bărbații: era însurat și avea doi copii, Mirelo, asta e, gâdil-o până s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și ei aveau familii și neveste, și pe lângă neveste, amante cu care se etalau acolo, așa că Velicu s-ar fi mândrit la o adică. Aia e, Mirelo, că arăta fel de bine ca puștoaicele alea de șaptișpe-optișpe ani, măcar că pentru cocoșelul ei împielițat era tot aia de niște ani, în timp ce prietenii și stăpânii își schimbau târfele ca pe șosete și le dădea mâna să se prăpădească de râs pe seama lui Velicu care belește șoricu’, uite ce gagicuță trăsnet și-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
parca mașina în altă parte, Mirelo, sau venea la lucru fără mașină. Tocmai el, care nici două sute de metri, până la buticul din colț, să-și ia țigări, nu-i făcea fără mașină. Fudul, domnos, îl făcuse mă-sa-n mașină... Cocoșelul ei împielițat și drăcos, deh, în ruptul capului n-ar fi crezut că o să-l înfricoșeze până într-atât povestea asta. A fugit, și-a pierdut urma... Dacă ai fi știut, Mirelo, nu l-ai fi pus la încercare. Păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aia când se întorsese de la cantină și-l găsise la ușă: era lumină încă, vară, în august, și ea, înfierbântată cum era atunci, mereu în priză, mereu în mișcare, la cantină și pe drum, și acasă, și pe urmă cu cocoșelul ei împielițat cu mașina la plimbare și doar că ațipea câteva ceasuri pe noapte și iar o lua de la capăt, temându-se că, dacă ar zăbovi prea mult într-un loc, s-ar rupe vraja... Fusese o vrajă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
iar revista devenea o anexă tot mai neînsemnată a trustului căruia îi deduse numele, odată rămași fără maestrul Vergilius și dom’ Emanuel, păstrară doar întâlnirea de joi, când se adunau în jurul prânzului în localul de peste drum de redacție. La doi cocoșei scria pe firmă, dar lumea îl știa în zonă mai mult de La doi colonei, de bună seamă că din pricina văditei poziții strategice din apropierea clădirii Arhivelor SRI și sediului Poliției Capitalei, iar pe de altă parte, cei doi cocoși din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aleg și cu o pereche de sâni expuși În public. — Și, În tot cazul, așa Își mai reduc din impozite. Pare o șmecherie grozavă! Ai de gând să o dotezi astfel și pe Fiica Chestiei? Sau poate Îi pui un cocoșel? Asta ar da o nouă semnificație ideii de „sculptură suspendată“. — Nu te prosti, Tom. Băncile sunt conduse de bărbați. Cu siguranță că nici unul nu și-ar dori să cumpere o sculptură de care atârnă un penis supradimensionat. Îl poți face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era și fata care mă silea să citesc! exclamă Tom. Nu ți-am povestit niciodată pentru că am crezut c-o să râzi de mine. — Ce? Nici ea nu-ți dădea voie să-i bagi limba În gură? — Nu, tâmpito, vorbesc de cocoșelul meu. Și nu În gură (Doamne, nu mă lovea pe mine norocul ăsta), niciunde. — Sfinte. După o clipă de gândire, am spus pe un ton neutru: — Dar care mai e scopul bărbaților, dacă nu sexul prin penetrare? — Pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
a dispărut în căsuța aceea. Precis că n-au avut cum să-l tortureze, într-un singur minut. Într-un minut nu termină nici măcar de făcut pipi băieții noștri. Odată am cronometrat timpul: desfă șlițul la pantaloni, fă pipi, scutură cocoșelul, încheie-te la șliț. S-a și dus un minut. N-ai când să iei pe cineva la bătaie. Am ajuns la capătul patriei noastre. Ca toate celelalte lucruri, are și ea un capăt. Poți să-i pui capăt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Până să ni se observe lipsa, ei ne-ar fi transportat deja pe Sirius, se știe doar că zboară cu viteze duble și triple față de viteza luminii. Sau ne-ar fi folosit pentru experimentele lor odioase, ne-ar fi măsurat cocoșelul, ne-ar fi inspectat creierul și pe urmă ne-ar fi șters toate amintirile. Groaznice perspective. După asta, ar fi trebuit să mă duc la ora de istorie și să-i mărturisesc doamnei - cum o numeam noi pe profesoara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
M-am strecurat mai aproape și am auzit-o spunând ceva. Vorbea peltic. Era Antonia. Mi-ar fi plăcut să mai rămân, pentru că ea îi trăgea încet pantalonii în jos, iar eu de mult îmi doream să văd cum arată cocoșelul unui băiat mai mare, dar m-am temut să nu mă descopere, așa că m-am întors pe cărare. Deci acela era sexul despre care vorbeau toți adulții și pe care-l văzuse tata la cinematograful din Piazza della Repubblica. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înghițit limba? Hai, spune mai departe ce fac indivizii ăia de pe alte planete.” Atunci eu îl cântăream pe ăla din priviri și ziceam: „Poate că pe tine te-au inspectat deja peste tot. Nu poți ști niciodată. Ți-au măsurat cocoșelul și ți-au montat aparate de interceptare în creier.” Toți se scuturau de râs, repetând: „I-au măsurat cocoșelul și au fost așa de dezamăgiți, că n-au de gând să se mai întoarcă vreodată.” Și mai mult decât extratereștrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]